Pusesem intrebarea asta la sfarsitul unui post recent. Sigur, doar oamenii pot fi gay (iar dupa Foucault, doar oamenii care traiesc intr-o societate in care exista acest concept). “Melodia asta e cam lesbiana” suna absurd. Poate si un pic hazliu, dar tocmai din acest motiv (absurdul e uneori hazliu, n-am inteles niciodata de ce).

Dar nu asta e problema. Stim ca muzica nu poate fi gay, fiindca doar oamenii pot fi. Ne prindem de la bun inceput ca expresia nu trebuie luata in sensul propriu. Problema e in ce sens trebuie sa fie luata.

Nu e vorba de un anumit gen de muzica, nu? “Muzica gay” nu e la fel ca “muzica clasica”. Nu e vorba nici de anumite instrumente muzicale folosite sau de un anumit sound (ca la “muzica electronica”). Si nici de vreun specific national (ca in “muzica romaneasca”).

Dar atunci, despre ce e vorba? Gramo ne-a sfatuit sa incercam sa ne lamurim folosind diverse analogii. Asa ca ne-am gandit la diferite expresii asemanatoare. La “muzica crestina”, de pilda. E clar ca nu conteaza genul muzical (exista si rock crestin), instrumentatia si specificul national.

Dar conteaza mesajul. In timp ce cand se vorbeste despre “muzica gay” nu pare sa conteze prea mult mesajul. Sigur, o piesa cu versuri de genul “daca esti gay o sa arzi in iad” nu o sa intre in categoria “muzica gay”. Dar o piesa in care se canta foarte siropos despre o iubire hetero? I don’t know.

Apoi ne-am gandit la “gypsy music”. Ce inseamna? Muzica facuta de romi sau muzica doar cantata de romi, indiferent de cine e facuta? In orice caz, nici una dintre variante nu se potrivea la “muzica gay”. Muzica gay nu e neaparat facuta de gay people. Si e adevarata si reciproca. Muzica facuta de gay people nu e neaparat muzica gay. Un singur exemplu e suficient: John Cage (da John Cage era gay, a fost impreuna cu acelasi tip 54 de ani).

Si nici nu conteaza prea mult cine o canta. Asa ca am cautat alte analogii. Asa am ajuns la “muzica de pahar”. Dar sintagma “muzica de pahar” era, la randul ei, destul de ciudata. Numele parea sa spuna ca e vb de muzica pentru anumite ocazii (compusa pentru anumite ocazii, ca la Haendel, Muzica pentru focurile de artificii? sau cantata de obicei la anumite ocazii, ca in expresia “muzica de parada”?).

Dar apoi ni s-a parut ca de fapt e vorba doar de anumite genuri de muzica (lautareasca + romante + populara, eventual, desi atunci s-ar putea sa nu mai fie vb de “muzica de pahar”, ci de “muzica de sarmale”).

Ne-am gandit in continuare la “muzica de cocalari”. In punctul asta, trebuie sa va reamintim in ce consta analogia. E vorba de felul in care functioneaza niste expresii. Nu muzica trebuie sa semene, ci expresiile din limbaj. Deci, “muzica de cocalari” pare sa spuna “muzica pe care o asculta in principal anumite persoane – cocalarii”.

Asa e si cu “muzica gay”? E vorba de muzica pe care o asculta in principal cei care sunt gay? Dar de unde pana unde? Iti influenteaza optiunile sexuale gusturile muzicale? In cazul cocalarilor lucrurile stau diferit. Ii numim “cocalari” pe cei care se imbraca intr-un anumit fel, se poarta intr-un anumit fel si asculta un anumit gen de muzica.

Apoi ne-am gandit la “muzica pentru indragostiti”. Si s-a facut lumina. Ce au in comun toate piesele care ar putea fi puse pe cd-uri cu titlul “love music”? Nimic. Pur si simplu, in spate exista o casa de discuri care incearca “sa targeteze” un anumit gen de public. Pentru asta sunt alese diverse piese despre care se presupune ca ar fi gustate de publicul respectiv. Criteriile pot fi multiple. Dar in spate nu exista un concept unic. Sigur, unii oameni pot pica in plasa.

Si atunci s-a facut lumina si mai mare. Toata vorbaria despre un stil de viata gay, muzica gay, imbracaminte gay, automobile gay s.a.m.d. e un exercitiu de marketing. Aici nu e, de fapt, nimic de inteles.