V-am spus ca ne ducem, nu? Ne-am dus. 🙂 Pe scurt, Costi Rogozanu a discutat despre ultima lui carte (Fuck the cool. Spune-mi o poveste) cu Razvan Tupa:

Gramo a primit cartea la ultimul Schimb de carti Photowalking de la Oompa si chiar a citit din ea. Inainte de asta citisem si o “recenzie” din care n-am inteles mare lucru. Dar inca n-am terminat cartea, asa ca nu ne bagam.

In public mai erau si Dan Sociu si Vasile Ernu:

(Vasile Ernu e tipul din dreapta, in stanga e Remus Cernea, de la Noesis)

Vasile Ernu a pus multe intrebari si era clar ca vrea sa fie in centrul atentiei. De fapt, la inceput s-a si dat drept Costi Rogozanu si a inceput sa vorbeasca despre carte.

Dan Sociu a pus mai putine intrebari. Sau poate, pur si simplu, intrebarile lui erau mai scurte, fiindca inainte sa le puna nu vorbea si despre el?

In orice caz, ne pare bine ca ne-am dus. In locul unei intalniri cu ifose intelectuale si fite culturale si chestii de felul asta, am nimerit la o discutie foarte deschisa si pe bune despre literatura, critica literara, edituri si altele:

S-ar putea sa fi fost si cineva de la Noua literatura (revista) langa noi, dar nu stim sigur. Dupa ce s-a terminat intalnirea am mai stat la niste beri si am mai vorbit despre diverse lucruri cu mai multi oameni.

Era si Ciprian Ranghel acolo si am descoperit ca ii place Arvo Pärt. Iar Vasile Ernu zicea ca nu exista nici o mana invizibila si ca Adam Smith e un prost.

Dar sa nu intelegeti gresit. Vasile Ernu e un tip foarte misto. Am aflat ca a facut filosofie la Iasi cu Afloroaiei si la Cluj cu Codoban. Si ca il apreciaza pe Ion Ianosi.

Iar cu Razvan Tupa am schimbat 2 vorbe despre literatura online, fanfiction, cooperative writing, hypertext si alte chestii.

Dar sa revenim. In discutia de la intalnirea oficiala au aparut cateva idei interesante (toate sunt ale lui Costi Rogozanu).

Una dintre ele a fost asta: publicul din ziua de azi este suprasaturat de povestiri; incepand cu stirile de la ora h si terminand cu ecranizarile dupa LOTR, Narnia si Marin Preda (da, asta e un anticlimax); ceea ce nu inseamna ca oamenii sunt satui de povestiri; satui nu sunt, dar si-au ascutit simtul critic, asa ca e mult mai greu sa le spui povestiri.

O alta: literatura e o industrie; editurile si criticii “consacrati” fac parte din aceasta industrie, asa ca trebuie sa promoveze carti si autori; dar preferintele oamenilor obisnuiti incep sa se formeze altfel; eforturile “oficiale” (care au in spate, probabil, si motivatii mercantile) sunt dejucate de mijloacele alternative de educare a gustului pentru lectura (pareri ale prietenilor, bloguri s.a.)

Si inca una: un critic literar poate sa scrie literatura; asta nu inseamna ca a tradat cauza criticii sau ca e dr jekyll si mr hyde; nu e nevoie de nici o dedublare; e suficienta apetenta pentru scrierea de texte.

Iar acum vine fraza de incheiere. Credeam ca scriitorii si criticii literari sunt niste domni batrani, betivi, transpirati, vag libidinosi, cu ifose si incoerenti. Vazandu-i pe invitatii de la Schimb de carti am inceput sa banuim ca nu e neaparat asa. Dar acum a fost limpede.

Exista si alt gen de scriitori si critici literari: tineri, inteligenti si… cool. 🙂 “Cool”, in cazul asta, nu e acel “cool” al trendinezilor. E un “cool” pe bune.

p.s.: Si n-am putut sa nu observam ca Razvan Tupa e si cute. 🙂

LATER EDIT: Acum am descoperit (in blogroll-ul Zazei). Noua literatura are blog pe wordpress.com.