Jocul e in spiritul unui post recent. Unele cuvinte par sa spuna, la prima vedere, acelasi lucru. Avem impresia ca l-am putea folosi pe oricare dintre ele la fel de bine. Dar daca ne uitam mai atent, nu e chiar asa. Iar acum vine o lista:
- nevolnic, neputincios, neajutorat, incapabil
- ghidus, nastrusnic, poznas, nebunatic, hazliu
- strict, riguros, exact, precis, sever
- reticent, nesigur, ezitant, sovaitor
- indecent, necuviincios, impudic, obscen, nerusinat
- comunicativ, limbut, guraliv, vorbaret, palavragiu
Puteti sa gasiti diferentele?
p.s.: Pentru a lua un exemplu, in postul despre care vorbeam la inceput a mai aparut o serie: dexteritate, indemanare, abilitate, maiestrie, pricepere, dibacie, iscusinta.
E clar ca un om poate avea abilitatea de a canta la un instrument fara sa poata canta cu dexteritate, maiestrie, pricepere, indemanare s.a.m.d.
Maiestria, pe de alta parte, pare sa presupuna o doza destul de mare de talent. Priceperea, indemanarea si dexteritatea nu sunt la fel. Talentul nu joaca aproape nici un rol in cazul lor. Ceea ce conteaza este exercitiul.
Un om poate fi priceput la calcule. Dar nu vom spune ca e indemanatic sau ca poate sa calculeze cu maiestrie. Despre pricepere putem vorbi si in cazul activitatilor mentale, dar despre indemanare nu.
Iar despre dibacie vorbim de obicei atunci cand vorbim despre activitati care au o utilitate practica. Un om care repara pantofi poate fi dibaci, dar un om care scrie poezii frumoase nu poate fi numit dibaci.
Cand vorbim despre iscusinta, in schimb, nu avem in primul rand in vedere un anumit fel de a realiza o actiune, ci capacitatea de a atinge cu usurinta telul propus.
Daca spun, de pilda, ca Vasile e un strateg iscusit, nu ma intereseaza prea mult cum anume reuseste Vasile sa castige intr-o confruntare militara. Poate e priceput la chestiuni de strategie militara, poate nu e. Ceea ce conteaza este ca e eficient.
S-ar mai putea gasi si alte exemple. Ne sar de obicei in ochi cazurile in care anumite cuvinte sunt intersanjabile si pierdem din vedere cazurile in care nu sunt.
Si nu ne-am uitat decat la intelesurile obisnuite ale cuvintelor, nu si la conotatiile lor (sunt destule contexte in care “abil”, de pilda, nu are o conotatie pozitiva).
p.p.s.: Probabil ca jocul e mai simplu de jucat luand pe rand perechi de cuvinte, in loc de serii mai lungi. Have fun, anyway!
interesantΔ propunere. π
Pentru ca sunt educata in spiritul stiintelor exacte π simt o ezitare in a expune aici un punct de vedere. Adica, ce stiu eu despre lingvistica? o multime de lucruri, dar niciodata suficiente, si totusi iata ma aventurez
Din cauza inclinatiei spre ceea ce numeam noi in liceu “real” (in opozitie cu “uman”) tind sa verific foarte bine de fiecare data corectitudinea ipotezelor cat si completitudinea lor.
In cazul de fata as vrea sa atrag atentia ca “maiestria” nu are de a face numai cu exercitiul ci si cu talentul: pasarea maiastra din povesti nu exersase mai mult decat surorile ei de specie, ci avea talente, daruri speciale. Maiestria e mai adesea o imbinare fericita a talentului cu exercitiul. Virtuozitatea are insa stricta referire la exercitiu, la tehnica.
Si as mai spune ca s-a folosit in nenumarate randuri (si folosirea repetata a unei sintagme intr-un anumit sens duce la asimilarea acelui sens) dibacie referitor folosirea cuvintelor. Desigur trimiterea e clara la lucru facut cu mana, la artizanat. Dar despre dibacia cu care unii folosesc cuvintele sau limbajul pentru a obtine ceva s-a vorbit, de cele mai multe ori in directa legatura cu manipularea omului de catre om, si se va mai vorbi…..
Parerea mea.
@Lorena: lol π
@Maria: pai cine a spus ca maiestria are de a a face numai cu exercitiul? π
iar cei care vorbesc despre dibacia cu care folosesc altii cuvintele par sa fie tocmai dintre cei care spun cu usurinta ce le vine la gura; daca s-ar gandi un pic, poate n-ar mai vorbi despre dibacie, ci despre pricepere;
asta avand in vedere sensurile proprii ale cuvintelor; nimeni nu ne impiedica sa ne exprimam metaforic, desigur; am putea spune despre cineva ca “stie sa teasa cuvintele”; dar acum ar fi limpede ca folosim o metafora.
cand X spune ca Y foloseste cuvintele cu dibacie, exprimarea lui e probabil metaforica (s-ar putea ca ea chiar sa aiba o anumita legatura de rudenie cu exemplul de mai sus); dar daca nu te uiti cu atentie, in cazul asta nu mai observi ca e vb de o metafora. parerea mea. π
Mea culpa pentru maiestrie. Si totusi citisem de doua ori… nu ma trezisem inca la ora aceea se pare. Tu ai spus intr-adevar ca “Maiestria, pe de alta parte, pare sa presupuna o doza destul de mare de talent. Priceperea, indemanarea si dexteritatea nu sunt la fel. Talentul nu joaca aproape nici un rol in cazul lor. Ceea ce conteaza este exercitiul.” se pare ca mintea mea de azi dimineata a procesat doar ultima parte a paragrafului… De unde s-ar trage concluzia ca fac parte dintre cei care nu asculta atent… hm, n-as fi crezut. Pe de alta parte ma felicit ca am comentat pentru ca altfel ramaneam cu impresia gresita ca gresesti… π
Si intr-adevar, exprimarea despre “dibacia cu care folosesc altii cuvintele” este metaforica si probabil undeva in trecut a fost evidenta metafora. Dar ca orice lucru bun care este folosit in fiecare zi isi pierde calitatea de “deosebit” si se asimileaza, uzeaza, pierde in negurile obisnuintei. De-o fi bine, de-o fi rau… e drept ca pierdem sensuri dar si castigam sensuri
Una peste alta mi s-a mai aprins un senzor: incerc sa determin cand aud oameni vorbind in jurul meu (sau cand ma aud pe mine) daca folosesc sensul propriu al cuvintelor sau pe cele figurate… π
Deci “Jocul diferentelor”.
In ce sens “joc”?
Ceva ce presupune reguli, precum jocul de sah?
Cautati voi combinatii permise si combinatii nepermise intre cuvinte? A spune ca maiestria presupune talent, dar priceperea nu, poate fi inteleasa astfel?
Sau intelegeti “joc” intr-un sens mai ludic, bazat pe intamplari, contingente ocazionale si nu pe reguli?
Iar atunci, daca cineva vrea sa lege priceperea de talent, dar nu maiestria, ce i-ati spune?
Ca nu foloseste “corect” cuvintele?
Pai de ce?