Un protest in stradă trimite un mesaj. Așa-zisul boicot nu prea. Lipsa de la vot, sau celelalte variante (anularea votului, votul alb etc.) sunt chestii lame, nu cool. Un comportament sau un fenomen social pot fi interpretate în fel și chip. De unde știm de ce nu au votat cei care nu au votat? Poate nu votează fiindcă iubesc PSD-ul și vor ca procentul obținut de PSD să fie cât mai mare. 🙂
Deci o să ne exprimăm dezamăgirea față de politicieni ca niște ființe cuvântătoare și o să ne facem în același timp datoria de cetățeni, mergând la vot.
Ar mai fi de văzut cu cine votăm. Deocamdată, ne-am gândit că ne-ar putea reprezenta în Parlamentul European doamna Macovei. Dacă aveți alte idei, puteți să ni le spuneți.
de ce protestele in strada sunt scutite de interpretari diferite? nu sunt un tip de comportament ori fenomen social?!
este imposibil ca procentajul candidatului dorit sa creasca fiindca nu-l votez – o fi un joke, dar tot ramane neexplicat de ce o fi asa dificil de aflat de ce nu voteaza cineva. ori nu-i place niciun candidat, ori nu este suficient de informat pentru a lua o decizie, raman cele mai probabile cauze de departe.
majoritatea politicienilor asuma a doua cauza, ca oamenii nu stiu pe ce lume traiesc, caci altfel ar fi vizata direct, ea ori sistemul de vot. astfel, primul motiv va ramane mereu nebagat in seama.
ma gandesc ca asta e si scopul campaniilor de informare, ingramadite si bulucite inainte de alegeri. informati-va, informati-va, ca sa stiti sa votati – genereaza impresia ca doar cei nestiutori nu voteaza; sau, varianta directa – votati, neaparat votati, nu prea conteaza cu cine.
Un protest include sloganuri discursuri, participanți identificabili etc. E mai greu să îi deturnezi mesajul. Cu absența de la vot lucrurile nu stau la fel. It’s that simple.
3 candidați, 10 alegători. 4 votează cu A, 6 sunt nehotărâți între B și C. Dacă nehotărâții votează, B sau C ar putea primi 5 sau 6 voturi. Dacă unul votanții lui A îl plătesc pe un nehotărât să nu voteze convingă măcar încă un nehotărât să nu voteze, A nu mai poate fi depășit de B sau C. Dacă trei nehotărâți nu votează, A câștiga din primul tur.
cred ca cele doua fenomene, boycott-ul si protestul, nu sunt deturnabile la fel. dezinformati sau vanduti. mi se pare mai probabil ca un grup de protestatari sa fie vandut, decat unul de mii de ori mai mare. in plus, daca dai un ban, ii spui si ce sa faca; insa poate ca obtinearea ambiguitatii e foarte ieftina?!
nu vorbeam de o organizare pe tururi .
* un individ stie cu cine voteaza si voteaza, ori e nehotarat si voteaza ori ba.
in primul caz, sansele candidatului favorit cresc evident, apoi in cazul doi pe ramura ca nu voteaza, la fel, nimic interesant.
acum cel nehotarat voteaza in doua feluri. luand ca optiuni intregul set de partide, ori o colectie de subseturi disjuncte (dupa o opinie), care au impreuna toti membrii originalului (cazul de care vorbesti in postul tau).
primul va duce la egalizarea procentelor obtinute (vot random) – dar nu-mi pare rational. un om are opinia ca niciun altul nu are o opinie. ciudat.
in al doilea caz, e ca si cum ai avea un individ cu optiuni mai putine, care se intoarce la * (pana voteaza ori ramane un nehotarat care nu voteaza).
nu stiu daca m-am facut inteles, poate am zbarcit-o pe ici pe colo. nu poti sa fii nehotarat ca mai apoi sa spui ca-l favorizezi pe x – e nonsens pt acelasi nivel, bucla. nu poti sa vorbesti decat despre un membru dintr-un sir de disjuncti ca-ti place ori ba; membrii disjunctilor nu mai pot fi distinsi intre ei.
am uitat de raspunsul pt exemplul tau: cei 6 indecisi trebuie sa voteze random intre b si c, fiindca nu-s pur nehotarati.
eu doar am incercat sa arat ca neprezentarea dintr-o nehotarare informata (nu cumparata ori mai stiu ce) nu implica favorizarea cuiva.
Sry, probabil a fost prea complicat exemplul. Iată unul mai simplu. Sunt 10 alegători. 3 votează cu PSD, alți 3 cu diverse alte partide, 4 sunt indeciși, dar nu ar vota cu PSD-ul. Dacă votează și indecișii, PSD-ul obține 30%. Dacă indecișii nu votează, PSD-ul ia 50%.
A nu vota, în aceste condiții, pare să fie semn de prostie sau de rea voință. Din păcate, asta s-a întâmplat la noi. Nu e de mirare că așa-zisul boicot, de care nu i-a păsat nimănui, a fost susținut de “intelectuali” de stânga, dispuși să ignore toate ticăloșiile politicienilor din PSD numai de dragul unei utopii ideologice.