Dupa cum spuneam, m-au frapat doua lucruri – absurdul birocratiei si nesimtirea anumitor functionari.

De ce nu e suficient actul de constatare a nasterii pentru inregistrarea unui copil la Starea Civila? Toate datele care apar in certificatul de nastere se gasesc in acel constatator, iar pentru a-l obtine de la spital ai deja nevoie de un certificat de casatorie si de datele din buletinele parintilor.

Si oricum, daca merg sa inregistrez un copil in acelas loc in care m-am casatorit, nu ar trebui ca acolo sa se gaseasca deja toate informatiile din buletin si din certificatul de casatorie? De ce trebuie sa le mai duc eu o data? Fiindca nu le mai pot regasi ei in hatisul birocratic pe care l-au produs singuri? Fiindca nu sunt in stare sa foloseasca o baza de date informatizata?

Daca datele s-au schimbat intre timp, acestea ar trebui sa fie actualizate automat. In genere, e inutila vehicularea a tot felul de acte (originale si in copie) intre doua institutii ale statului care se ocupa ambele de evidenta populatiei – Politia si Starea Civila.

Si ce conteaza cine inregistreaza nasterea unui copil? Ar putea fura cineva certificatul? Cui ii foloseste certificatul de nastere al unui copil strain? Pentru a primi o alocatie, pe langa certificatul de nastere, mai ai nevoie de (multe) alte acte pe care tot parintii trebuie sa le obtina.

Iar daca eu sunt chiar tatal copilului si pot dovedi asta printr-un act oarecare, ce importanta are ca mi-a expirat buletinul? De ce trebuie sa ma oblige un functionar al Starii Civile sa-mi fac un buletin nou, pentru a-mi elibera un act de care am nevoie urgent?

De altfel, de ce eliberarea din spital a unei mame care a nascut e conditionata de prezentarea certificatului de nastere al copilului? Contine acel certificat informatii medicale importante?

De ce e important ca parintii sa fie obligati sa se streseze cu astfel de formalitati in primele zile dupa nasterea unui copil? Ca sa se invete minte?

La nasterea primului meu copil a trebuit sa fac doua drumuri la Starea Civila, fiindca ne-am pastrat fiecare numele de familie, iar functionara de acolo nu putea sa creada, fara o declaratie scrisa, semnata de amandoi, ca dorim ca nou-nascutul sa poarte ambele noastre nume de familie. A fost doar inceputul unui sir lung de tampenii birocratice cu care a trebuit sa ne confruntam (un alt exemplu e aici). Se pare ca nu ne-am invatat minte, dar nu e exclus ca altii, mai scarbiti de birocratie decat noi, sa traga o morala mai sumbra din povesti asemanatoare.

Revenind, din punctul meu de vedere, buletinul e o chestie aproape inutila. Asta prin contrast cu cardul de la banca. Daca imi pierd buletinul, ma doare la basca. Daca imi pierd cardul bancar, il blochez imediat. Nu il poate folosi altcineva. Cu ajutorul cardului bancar ma pot identifica in fata oricui are un POS. Acelasi card contine si semnatura mea digitala.

La Starea Civila, dupa ce doamna Mioara a binevoit, in cele din urma, sa imi inregistreze copilul, a trebuit sa semnez in vreo 5-6 locuri. Aveam un pix la mine, am vrut sa semnez cu el. Mi-a spus ca nu am dreptul sa semnez cu pixul meu decat daca acesta are pasta neagra.

Nu e ciudat ca in fata a nenumarate institutii comerciale sa poti folosi o semnatura digitala, iar o institutie a statului sa nu-ti considere semnatura valabila decat daca are o anumita culoare? Nu e strigator la cer de aberant?

Ca sa obtin un certificat de nastere a trebuit sa-mi fac o legitimatie provizorie. Aici, la fel, pozele le-am facut intr-un loc, din alta parte a trebuit sa cumpar un timbru fiscal, taxa pentru legitimatia respectiva am platit-o la C.E.C.

In plus, a trebuit sa completez o hartie in care eram intrebat, printre altele (CNP, adresa etc.), si despre profesia mea. De ce? Nu-mi apare profesia in buletin. Le trebuie pentru niste statistici? Si de ce ar trebui sa-mi pese mie de asta? Oricum, pentru cei angajati la stat, cel putin, institutiile statului ar trebui sa-si comunice informatiile intre ele, nu sa-i puna pe cetateni sa faca asta.

Am intalnit alta data functionari care incercau sa te faca sa te simti prost fiinca nu ti-ai invatat CNP-ul pe de rost. Or, CNP-ul ar trebui sa se gaseasca intr-o baza de date a evidentei populatiei, iar celelalte institutii publice sa-l obtina de acolo, nu sa-i puna pe cetateni sa-l scrie de zeci de ori, in tot felul de acte.

Iar daca o parte din CNP continea, deja, informatii despre sexul meu si data nasterii, de ce a mai trebuit sa completez inca odata aceste date pe hartia depusa la Politie? Daca ati avea o firma si ati afla ca angajatii dumneavoastra le cer clientilor informatii redundante sau inutile, nu i-ati sanctiona? Si nu i-ati premia pe angajatii care observa asemenea situatii si propun imbunatatirea sistemului? Ei bine, eu n-am auzit de nici un functionar public care sa fi propus eliminarea unor cerinte birocratice inutile.

Revenind, pentru legitimatia provizorie a trebuit sa depun copii dupa certificatul meu de nastere, dupa certificatul de casatorie si dupa actul de proprietate, desi mai dusesem asemenea acte si copii la Politie si de alte ori (intre altele, fiind obligat sa-mi fac o carte de alegator pe care nu am putut sa o folosesc niciodata). Si ar fi trebuit sa duc si copii dupa certificatele de nastere ale copiilor.

Da, ati inteles bine. Politia nu iti elibereaza un buletin fara sa vada certificatul de nastere al copilului, iar Starea Civila nu iti da certificatul de nastere al copilului fara sa vada buletinul. Vorbim despre date care ar trebui sa circule automat intre doua institutii ale statului, pentru a caror buna functionare platim impozite.

Ma rog, legitimatia provizorie am obtinut-o si fara a avea toate actele, cei de la Politie au fost amabili si mi-au eliberat-o in aceeasi zi (dupa cateva ore). Pentru buletinul propriu-zis a fost nevoie de alte poze, alt timbru fiscal, alta taxa platita la C.E.C., alta cerere (identica, desigur, cu cea pe care o depusesem in aceeasi zi) si alte copii ale acelorasi acte.

(In paranteza fie spus, toti functionarii Sectiei 17 de Politie cu care am interactionat s-au purtat extrem de civilizat.)

De legitimatia provizorie am avut nevoie doar ca sa ma pot intelege cu doamna Mioara. La care n-am putut intra asa, tam-nesam, nici macar in timpul programului cu publicul. Am fost poftit sa astept, fiindca functionarele aveau de completat alte certificate de nastere. De mana, desigur, fiindca nu traim in secolul 21. Se pare, de fapt, ca nu traim nici macar in secolul 20, fiindca la Starea Civila nu exista nici masini de scris. Exista, in schimb un paznic. Dansul a venit, zelos, sa ma intrebe ce caut eu acolo, desi se vedea ca astept sa intru la biroul pentru inregistrarea nasterilor.

N-am inteles de ce e nevoie de un paznic la Starea Civila. Sa nu se ia la bataie tinerii casatoriti intre ei? Sa nu dea foc nuntasii la hartoage? Singura persoana pe care am vazut-o fumand in cladire era domnul paznic insusi.

Oricum, domnul paznic s-a dovedit foarte util, fiindca timp de un sfert de ora, cat am asteptat eu, a trebuit sa le explice mai multor parinti care veneau sa inregistreze nasteri ca nu au toate actele necesare. A facut-o mai bine decat functionarele care erau prea ocupate pentru asta, spunandu-le si ce mai au de facut.

Pe alta cale, oricum, nu te poti informa acolo. De sunat un prieten sau intrat pe net nici nu poate fi vorba, fiindca un afis urias te anunta ca nu ai voie sa utilizezi telefonul. S-or fi crezand avion in decolare sau ambasada sovietica, habar n-am.

Pe cand dadeam sa ies din “Casa Groazei” am auzit-o din nou pe doamna Mioara. Se ratoia iarasi la un alt proaspat tatic caruia ii lipsea, pesemne, vreo hartie inutila.

Or fi asa toti ofiterii starii civile? Doar fiindca pot incheia casatorii, citind cateva minciuni de pe o foaie de hartie (“statul protejeaza familia etc.”), cred ca au vreo autoritate morala mai inalta decat oamenii de rand? Isi inchipuie ca sunt un fel de popi seculari? Habar n-am.

M-am consolat cu gandul ca n-o sa mai ajung la Starea Civila decat mort. La Decese. Poate o sa am si atunci buletinul expirat si o alta functionara, o “ruda” mai tanara a doamnei Mioara, o sa refuze, din acest motiv, sa le elibereze copiilor mei un certificat. O sa le spun, imediat ce se fac mai mari, ca daca se intampla asa ii rog sa-mi ia trupul si sa-l depuna pe biroul functionarei respective, lasandu-l acolo pana cand binevoieste sa-mi constate moartea.