Ne gandeam (pe vremea referendum-ului) ca exista doua feluri de romani:

1. Romanii care isi fac treaba cat pot de bine, incearca sa fie corecti, voteaza (in mod obisnuit) se informeaza (pe net), se implica civic, platesc impozite; judeca din perspectiva economica – politicienii ok sunt cei care administreaza bine banii, care nu pun bete in roate economiei s.a.m.d. Romani pragmatici, pe care nu-i intereseaza circul.
2. Romanii care stau cu orele la televizor, discuta politica oricand, se vaicaresc, injura, se supara, urla, se consuma, se scarbesc, iar se uita la tv s.a.m.d. Pentru acestia, mizeria politica reprezinta si o scuza – uite cum fura astia, ce daca dau si eu o teapa mica? e o tara de rahat, nimic nu merge ca lumea, cum as putea sa-mi fac eu meseria bine? ce rost are sa incerc? etc.

E vorba de extreme, ok, nu intra toti intr-una dintre cele doua categorii, iti poti inchipui si romani plecati din tara care au devenit, acolo unde traiesc, cetateni responsabili, oameni care isi pretuiesc meseria si nu si-o fac in bataie de joc, dar cand “se conecteaza” la viata politica romaneasca devin isterici.

Mai interesant e ca pe cei din prima categorie nu-i vedeam sorbind cu nesat telenovelele politice. Din fericire, de cand cu dl. Sima, a aparut o telenovela care sa-i intereseze si pe ei. 🙂