Pe contributors.ro puteti discuta despre “cum trebuie sa-i invatam pe copii ce este sexul”. Am observat ca oamenii sunt mult mai interesati de problema asta, desi mai exista o intrebare cel putin la fel de importanta: cum ar fi mai potrivit sa-i invatam pe copii ce e moartea?
Pana la o anumita varsta, copiii nu stiu ce inseamna moartea. La un moment dat afla ca oamenii mor si ca ei insisi, la un moment dat, vor muri. Dar daca afla intr-un mod nepotrivit, s-ar putea ca experienta aia sa-i marcheze pentru tot restul vietii. Ce e mai rau, sa ai un copil care afla ce e sexul intr-un mod nepotrivit, sau un copil care afla ce e moartea intr-un mod nepotrivit? Sa iti doresti sa incepi viata sexuala prea devreme, sau sa te chinuie toata viata gandul ca vei muri?
Si atunci, cine ar trebui sa le spuna copiilor ce e moartea? Parintii, educatoarele, invatatoarea? Cand ar trebui sa le vorbim despre moarte? Si cum anume?
Cum să-i învăţăm pe copii ceva despre care nu prea ştim mai nimic?
Gândul că vei muri nu ar trebui să fie chinuitor. Poate asta ar trebui să-i învăţăm. Dar cum?
Un punct de plecare ar putea fi asta. Sa ne gandim cum am aflat noi, cand eram mici, ca nu vom trai la nesfarsit, ca orice organism viu inceteaza la un moment dat sa functioneze s.a.m.d. Ce a fost ok, ce n-a fost, in momentul respectiv?
O mare parte dintre copiii din România învaţă despre moarte într-un mod foarte aparte, asociindu-l, paradoxal, cu un moment plăcut din an. Mă refer la tăiatul porcului, preambul la sărbătoarea Crăciunului.
Poate că de aceea sunt puţini oameni în România care au angoasa morţii. Pentru că ei o asociază cu plăcerea de a “călări” pe porcul proaspăt tăiat.
Despre moarte, sex si alte tabuuri ar trebui vorbit onest si firesc atunci cand vine momentul potrivit. Acela ar fi atunci cand apare curiozitatea si copilul isi arata interesul fata de subiectul respectiv punand intrebari. In cazul mortii s-ar putea spune in felul urmator: “Adultii nu cunosc adevarul despre tot ce se intampla chiar daca dau impresia asta. Moartea este unul dintre acele lucruri despre care nu stim exact cum sta treaba. Exista urmatoarele presupuneri. Ca se termina totul. Ca ne transformam in altceva dar nu stim in ce. Ca revenim pe pamant in corpuri noi. Ca ne lipim constiinta de una mai mare. Ca traim intr-un loc unde nu exista tristete sau durere, alaturi de cei dragi. Si ar mai fi cateva. Astea sunt avantajele si dezavantajele pentru fiecare varianta. Tu alegi care varianta ti se pare mai pe placul tau. Dupa ce cresti mare exista posibilitatea sa-ti schimbi preferinta. E in regula. Important e sa nu-ti fie frica, indiferent de optiunea aleasa”. Cred ca ar trebui insistat in special pe eliminarea fricii de moarte prin separarea momentului in sine de anticiparea lui ca eveniment cu conotatii negative. Cei care ar trebui sa dea explicatiile ar trebui sa fie persoanele cele mai apropiate, presupun ca acestea sunt parintii, poate bunicii.
PS. Exista si varianta urmatoare: sa te chinuie gandul ca vei muri inainte sa-ti incepi viata sexuala 🙂