[nota: Acest post chiar e un pamflet. Autorii nu vor sa spuna ceea ce e scris mai jos, ci altceva. Recomandarea noastra e sa cititi tot textul, de la inceput pana la sfarsit. Ideea e sa va amuzati, nu sa va enervati. 🙂 ]
Oamenii fara serviciu nu muncesc (duh!). Asa ca ziua dorm sau umbla prin oras, de nu mai are nimeni loc de ei in troleu. De ei si de hainele lor saracacioase sau, oricum, de prost gust.
Si asculta o muzica pe care n-o mai asculta decat ei. Uneori o dau cam tare, de parca n-ar auzi bine. Sau se uita la tot felul de prostii la televizor, cu sonorul dat la maximum.
Iar noaptea nu dorm. Probabil din cauza ca n-au servici, asa ca seara nu se simt obositi.
Interesant e ca oamenii astia se recunosc imediat intre ei si intra imediat in vorba, fara nici o rusine. Si isi iau apararea unii altora, indiferent ce au facut. Daca ii imprumuti bani unuia dintre ei si nu ti-i da inapoi, imediat o sa sara altul: “lasa-l, ca a uitat”.
Culmea e ca toti sunt platiti din banii nostri. Si tot ei ne fac viata grea. Plus ca se mai duc si in “excursii” prin strainatate si ne fac de ras pe acolo.
Unii sunt atat de saraci incat cer bani pe strada. Asta desi de obicei au o familie numeroasa.
Si probabil ca nici nu sunt prea culti, din moment ce sunt asa de saraci. Se plang ca nu-i baga lumea in seama prin spitale, de pilda, dar nu se uita ca ei nu stiu sa se poarte civilizat.
Cel mai bine ar fi sa scapam de ei. De toti. Sa-i dam afara din tara, zic. Sau macar sa-i bagam intr-un lagar de munca.
Pensionari nenorociti!
Excelent! Desi pare ca infiereaza pe cineva “pamfletul” acesta e plin cu adevaruri amare si infiereaza pe cu totul altcineva. Dar cui ii pasa de pensionari?
@limpede pai,… unii dintre ei ne sunt parinti 🙂 intr-un fel sau altul, ne pasa de ei; problema e: cui ii pasa de ceilalti oameni, cei despre care s-ar fi putut crede la inceput ca e vorba in post? Iar daca nu ne pasa de aceia, de ce nu ne pasa? Fiindca nu sunt batrani? Fiindca nu ne-au fost parinti (desi unii ar fi putut sa ne fie)?
Sunt curioasa daca vei mai avea aceeasi parere cand vei fi si tu pensionar,dar stai! O sa murim cu toti in 2012…deci…totu’ bine!
Ce mi se pare interesant e că oamenii pot comunica foarte bine prin asemenea ironii. Adică ei spun un lucru, dar de fapt vor să spună altceva, care nu e chiar negaţia a ceea ce spun, şi cu toate acestea noi înţelegem ce vor ei să spună. Oare putem determina un computer să identifice ironiile şi să le traducă în limbaj direct? Şi dacă lucrul acesta ar fi posibil, am obţine o comuniacare mai eficientă?
Şi ce mă uimeşte şi mai tare e că uneori prin ironii comunicăm chiar mai bine decât atunci când încearcăm să ne înlănţuim ideile în argumente logice. Cred că merită să reflectăm la asta.
Da, merita! 🙂
Eu credeam ca vorbesti despre tigani, hehe!
Pingback: Sunt utile analogiile într-un discurs argumentativ? | exoligu