Eu: Nu vrei sa iesi totusi un pic pe afara?
Pisica: Ce e, am facut ceva nashpa?

Eu: N-ai facut nimic. Nu voiam sa te dau afara, doar iti propuneam sa mai iesi si tu un pic.
Pisica: De ce?

Eu: Pai,… nu vrei sa te mai socializezi si tu cu alte pisici?
Pisica: Da’ ce, tu tare mult te mai socializezi cu alti oameni!

Eu: Errr,…
Pisica: Daca ai ceva cu mine, mai bine spune-mi!

Eu: Nu, n-am nimic, de unde pana unde?…
Pisica: Pai de ce ma tratezi cu superioritate?

Eu: Nu-i adevarat.
Pisica: Ba-i adevarat. Imi pui in bot replici de nevasta plangacioasa, gen “Cu ce ti-am gresit?”.

Eu: Aaa, chestia pe care am scris-o la inceput?
Pisica: Da, aia. Ma faci sa vorbesc de parca m-as stresa fata de tine ca fac greseli, cum s-ar stresa un sclav fata de stapan.

Eu: Dar nu m-am gandit la asa ceva.
Pisica: Pai asta reiese din ce-ai scris. Hai sa-ti arat. Daca ar fi sa povestesc ce-am facut in dimineata asta, cum mi-ai scrie replicile?

Eu: Hmmm,… cred ca as scrie ceva de genul: “M-am trezit, am mancat, am dat cu laba in ghemul ala de blana care suna interesant,…”
Pisica: Stop. Hai sa analizam un pic chestia asta: “am dat cu laba in ghemul ala de blana”. De ce nu ma faci sa spun ca m-am jucat cu soarecele?

Eu: Errrr,…
Pisica: Iti spun eu. Fiindca nu crezi ca o pisica poate sa inteleaga ce-i ala un joc. Asa ca ma faci sa spun o chestie mai simpla: “am dat cu laba”. In plus, nu crezi ca pot sa recunosc un soarece si ca pot sa disting un soarece de jucarie de un soarece real, asa ca ma pui sa vorbesc, in schimb, despre un “ghem de blana”. Nu e limpede ca ma tratezi cu superioritate?

Eu: Offf! Dar nu e vorba de superioritate in acelasi sens. Una e sa crezi ca ai dreptul sa-i dai comenzi cuiva sau sa-i interzici chestii sau sa-i reprosezi greseli si alta e sa crezi ca acel cineva nu stie anumite chestii pe care le stii tu.
Pisica: Da, ma rog. Dar tot prezinti lucrurile ca si cand tu ai fi mai presus fata de mine. In conditiile astea, eu as prefera sa nu-mi atribui tot felul de replici din astea. Chiar asa, de ce prezinti lucrurile de parca as sti sa vorbesc? Adica, pe de o parte, nu crezi ca pot sa inteleg ce inseamna sa te joci, iar pe de alta parte imi explici distinctia dintre autoritatea deontica si autoritatea epistemica si te astepti sa o inteleg imediat. Nu vezi ca e aiurea?

Eu: Offf,… Uite, totul e ca intr-un joc pe calculator. Unele chestii sunt ca in realitate – sunt butoane pe care poti apasa, obiecte pe care le poti ridica de pe jos s.a.m.d. Altele, in schimb, nu sunt ca in realitate. Uneori e weird – poti intra in unele cladiri, iar alte cladiri sunt niste simple cuburi cu texturi pe ele s.a.m.d. Eu cam asa mi-am inchipuit dialogul asta – unele chestii seamana cu realitatea, altele nu.
Pisica: Ok, dar la tine nimic n-are noima. Ai inceput cu o idee simpatica, desi nu e originala, dar ai dezvoltat-o prost. Mai bine te-ai opri aici.

Eu: Ok.