Alexandra dormi pana pe la pranz. Apoi mai motai o vreme, dupa care trase un mic pui de somn, iar apoi se culca de-a binelea, sa-si faca somnul de dupa-amiaza.
Spre seara Alexandra mai atipi un pic, iar apoi veni vremea sa se bucure de binemeritata odihna din timpul noptii.
Cu toate ca dormise pe saturate, Alexandra nu se trezi inainte de pranz. De fapt, in timpul pranzului ea era tot in lumea viselor, iar apoi veni vremea pentru un somn strasnic, dupa care o picoteala, inca un somnic si apoi odihna.
Trecura asa mai multe saptamani.
Intr-o dimineata Alexandra se trezi, isi deschise aripile si pleca in zbor.
Pingback: Vasiliusilvia's Blog
ce frumoasa e Alexandra! thank you, Gramo for sharing her flying story 🙂
Si totusi nu e prea mult somn ? Sau poate doar asa am eu senzatia. Astept zborul 😀
Errrr,… da, uitasem sa spun. 🙂 Am incercat, de fapt, sa scriu un fel de parodie dupa niste chestii mai vechi pe care le-am gasit pe blogul asta (aici).