Sa ne uitam la doua exemple. Primul e un graffiti de pe Bulevardul Dacia, de care s-a ocupat Institutul Polonez:
Mi se pare ca seamana un pic cu niste desene pe care le-am vazut pe zidul din Berlin, ca stil si ca tematica, dar poate asta e doar o impresie de-a mea.
Anywayz, al doilea exemplu e cu un graffiti autohton, de pe strada Mircea Vulcanescu:
Observa cineva diferenta? 🙂
Graff-urile sponsorizate vor arata intotdeauna mai bine. Dar mie-mi plac amandoua. Primul e Escher si al doilea e Kandinsky 🙂
Ok, mi-am dat acum seama ca nu era evident ce aveam eu in minte. In ultima imagine se vede un burlan, de unde s-ar putea deduce ca e vorba despre zidul unei case particulare, dar nu e o chestie care sa-ti sara in ochi.
Dincolo de partea artistica, in primul caz cred ca e vorba de o incercare de a adauga ceva interesant in spatiul public. Nimeni nu are de suferit, proiectul e probabil realizat cu acordul institutiei pe langa care trece zidul de piatra si al primariei etc.
In al doilea caz, nu cred ca proprietarul care si-a renovat la un moment dat casa e multumit de “infrumusetare”, mai ales ca aceasta e facuta, probabil, fara acordul lui.
pai grafitti parca era arta subversiva(reactionara daca vrei), deci printre criteriile de evaluare nu ar trebui inclusa durerea proprietarului sau valoarea proprietatii private (cah).
🙂 viva el evolucion del revolucion del pizza con carbon (ara)
mai bine cu desene decat cu pereti nevaruiti.:D