Am o scuza. Natura mea extraterestra imi da o anumita detasare fata de obiceiurile pamantesti. O sa va spun la ce m-am gandit, dar mai inainte trebuie sa scriu un disclaimer: daca nu sunteti “om mare”, cititi mai departe pe riscul vostru!
Asa. Acum, presupun ca daca ati citit mai departe stiti ca nu exista Mos Craciun (daca nu stiati, sorry, dar eu v-am avertizat!).
In cazul asta, i-ati spus vreodata unui copil ca o sa vina Mos Craciun? I-ati dat cadouri, spunandu-i ca i le-a adus Mos Craciun? Ati facut alte lucruri prin care sa-l faceti sa creada ca Mos Craciun exista? Da?
Daca da, v-ati intrebat vreodata de ce faceti asta? De pe margine, lucrurile arata ca si cand ar exista o intreaga conspiratie a oamenilor mari, la care participa impreuna (de data asta) si politicienii, indiferent de partid, si presa (vezi, de pilda, asta) si televiziunea, si marile companii (vezi Coca Cola) si statul.
O conspiratie impotriva celor mici. O conspiratie pe care, culmea, e sigur ca o vor descoperi, mai devreme sau mai tarziu. Iar cand o vor descoperi, se vor simti inselati si dezamagiti.
Nu e imoral sa-i faci pe copii sa creada ca exista Mos Craciun?
Probabil ca nu, fiindca altfel ar insemna ca toti oamenii mari sunt imorali, iar eu cred ca unii, cel putin, nu sunt. Dar atunci trebuie sa existe o explicatie sau o justificare. Nu?
De ce nu e imoral ca oamenii mari sa-i faca pe copii (prin diferite mijloace, nu doar spunandu-le, pur si simplu, asta) sa creada ca exista Mos Craciun, desi ei nu cred ca exista? Ma puteti ajuta sa ma lamuresc?
LE: Da, poza am adaugat-o mai tarziu, dar mi s-a parut ca se potriveste. ๐
LE2: Gigi mi-a spus ca a vazut aici un post care are o oarecare legatura cu problemele mele de aici.
Mos Craciun este spiritul bun ce face bucurii.
La asta se rezuma intreaga poveste, nu la prezenta fizica.
Vrei sa spui ca nu gandurile bune si de sarbatoare te-au impins sa cumperi cadouri pt Craciun?
Ei, vezi?!
Mosul exista prin tine! ๐
Numai bine! ๐
salve
eu cred ca inca mai fac parte din categoria copiilor inselaศi รฎntr-un hal fฤrฤ de hal.
dar mai cred in Mos Craciun. si o invฤศ ศi pe fata mea.
de ce?
pentru cฤ am nevoie de licฤr.
hmmm….patetic. nu suna nicicum. dar, acum 2 ore Mos Craciun a fost pe la mine si sunt inca impresionata.
deci daca eu cred si ii spun copilului meu ca MOs Craciun exista, acesta este din start un act moral?
ce e de fapt un act moral?
Ba, eu cred ca e cat se poate de imoral. E o minciuna ca oricare alta. Scuza, cei mari, o gasesc in poveste, in fascinatia personajului, incercand sa recupereze ignoranta acumulata de-a lungul anului, pentru un gest de final. Copiii mei stiu ca nu exista mos craciun decat in povesti, se bucura la fel de mult de cadourile din partea lui tati si mami si stiu ca nu i-am mintit niciodata, de la lucrurile mici, aparent nevinovate, pina la cele mari.
Da’ cine ti-a zis tie, bre, ca Mosu’ nu exista? Eu zic ca Mos Craciun e oricine daruieste cu placere ๐ Deeeeci… declar pe proprie raspundere ca eu una, cel putin, am fost foarte Mos Craciun anul asta.
Eu cred ca copiii trebuie sa VADA un Mos Craciun in carne si oase, inainte de a fi capabili sa-si INCHIPUIE un Mos Craciun in spirit. De aceea perpetuam povestea cu Mos Craciun, ca un pas necesar in trecerea spiritului Craciunului catre generatiile viitoare ๐ Craciun fericit!
Craciun Fericit!
Sa stii ca si mie mi s-a parut la fel. Cand am auzit ca nu exista mos craciun, mi-am promis ca atunci cand voi avea un copil sa nu-l mint in legatura cu asta. Nimic nu-mi displacea mai mult decat sa aflu ca oamenii imi ascund lucruri.
Uneori chiar mi se pare un obicei barbar… decat o portie de magie in copilarie si “trezire la realitate” ulterioara, traditionala, prefer o atitudine sceptica cu privire la realitate de la bun inceput. E foarte greu de negat existenta unei dublari “magice” a lumii astea folosind argumente rationale. Nici nu cred ca scade productivitatea ulterioara a proletariatului. ๐
Mie mi se pare aiurea pur si simplu pentru ca este o minciuna. Si cred ca exigenta de a spune adevarul se aplica si atunci cand stam de vorba cu cei mici.
Nu prea m-am gandit pana acum de ce fac oamenii asta. Cred ca “cei mari” au impresia ca “cei mici” sunt foarte incantati de ideea de Mos Craciun si vor sa pastreze atmosfera asta cat mai mult timp. S-ar putea sa fie un sambure de adevar aici.
Gramo, tu ce parere ai? Gigi si Ramona cum procedeaza cu cel mic al lor?
Eu cred in Mos Craciun inca. Si cred ca este foarte trist cand vine in fiecare an si vede ca nimeni nu mai crede in el si ca toti parintii etc cumpara cadouri si le dau in numele lui. Poate intr-un an se va supara asa de tare incat o sa ne pedepseasca el cumva si atunci sa va vad ca mai ziceti ca nu exista!
nu, nu e deloc imoral, ba chiar e chiar practic, pentru ca produce copiilor bucurie.
iar inselarea si dezamagirea cu mos craciun e floare la ureche despre miile de inselari si dezamagiri pe care societatea ti le face de pe la 10 ani incolo.
imoral mi se pare cand nu crezi in isus cristos si sa sarbatoresti nasterea cu mancare, bautura si cadouri pentru ca asa “trebuie”.
dar, Craciun Fericit, Gramo!
Sunt multe alte minciuni mai grave care se spun copiilor mici- si nu protesteaza nimeni….. De la “drepturile omului sunt pentru toata lumea”, pana la “esti cel mai destept copil, cel mai frumos, cel mai bun, etc” – (mai bun decat cine?), sau “manaca spanac sa cresti mare” – minciuna prin omisiune.
Eu chiar cred ca exista Mos Craciun – desigur nu cel religios. Ideea e ca in jurul lumii sunt zeci de oameni care fac acte caritabile, unii cu barba alba si imbracati in rosu, altii pur si simplu oameni.
Mos Craciun este un concept foarte frumos si daca copilul poate sa se transfere pe el in locul mosului, peste ani, va fi mai generos. Ce e rau in asta?
Eu zic ca aceasta meta-naratiune cu Mos Craciun trebuie sa ramana unde este, si pana la urma, daca e un motiv in plus de beculete, sarbatoare, timp petrecut cu prietenii si familia, de ce sa-l “deconstruim”?
Desigur, am putea fi Eco si sa serbam Ziua Mamei Planete -(http://www.actforclimatejustice.org/news-and-updates/) in loc. Dar nu ar fi si asta tot o alta minciuna?
Si pana la urma ce am fi, daca nu am avea sarbatori? Niste robotei productivi, care de craciun vor manca intr-un mc donald’s cu palm topul in mana si deadlineuri in cap.
@smilla – totally agree! thumbs up
@diabolic_divine
Nu stiu de ce vezi doar doua variante. Nu stiu de ce crezi ca daca aici s-a pus problema doar despre Mos Craciun, cei care au comentat nu ar fi cel putin la fel de mult impotriva celorlalte minciuni mentionate. Crezi ca un copil nu poate sa fie generos fara Mos Craciun?
Daca oamenii dintr-o societate moderna nu isi pot motiva generozitatea decat printr-un mos fictiv, atunci poate ca ar trebui sa renuntam cu totul la idee.
Mie de multe ori imi place sa fac cadouri pur si simplu. Si nu din cauza de Mos Craciun sau ca si alti oameni fac asta.
@ theform – funny, insa doar partial adevarat. tuturor ne place sa facem cadouri- dar mos craciun e ca un erou care face cadouri.
atunci cand faci cadouri devii o persoana magica, iti depasesti conditia de “skilled labour”.
“Daca oamenii dintr-o societate moderna nu isi pot motiva generozitatea decat printr-un mos fictiv, atunci poate ca ar trebui sa renuntam cu totul la idee.”
OK – afirmatia denota o parere proasta despre oamenii din societatea post moderna,in general- si aici vroiam sa ajung.
noi suntem acei oameni, ok? e cam aiurea sa pozam in “virgini”.
in plus, intre a avea o lume lipsita complet de generozitate si de motivatia acesteia, si a avea o lume cu generozitate si mos craciun aleg varianta b
e limpede ca marea majoritate a oamenilor au nevoie sa isi motiveze nu doar generozitatea, ci o gama larga de sentimente/gesturi umane bune si rele cu ajutorul unor povesti.
era un film romanesc, cu o replica geniala “Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste nimic”.
tuturor ne plac povestile si jocurile, si cu ajutorul lor invatam si cunoastem lumea (d’oooh) deci a scoate chiar si povestile/jocurile/”conspiratiile” neutre sau pozitive din societate mi se pare la fel de imatur ca a le mentine pe cele homofobe/sexiste/rasiste.
da – sa zicem ca ne eliberam de toate aceste povesti, de la evolutia constanta, la mos craciun, la statul-dadaca si la blonde, de la branduri la biserica, de la eco la industrial…
ok ne eliberam de ele – ne eliberam de tot- ne eliberam de diferentele dintre noi – ne eliberam de noi insine….
ce urmeaza? sincer nu am chef sa devin un idiot fara nici un fel de (pre)judecati despre nimic(intended). e o supra-simplificare care nu duce la nmk bun.
si ne mai intrebam dc suntem asa alienati si lipsiti de autenticitate (ca sa-l citez pe gramo)…
a nu se intelege ca sustin porcariile alea conservatoare/traditionaliste – alea sunt exact extrema cealalta.
concluzia ar fi ca exista cel putin la fel de multi oameni care au nevoie de mos craciun ca sa fie generosi, pe cat de multi oameni exista, care ar vrea sa il vada “mort”.
de ce ar trebui ca oamenii din categoria b sa le ia ceva de pret oamenilor din categoria a?
socialismul dintotdeauna a fost un mod de a-i penaliza pe invingatori (popular wisdom)
PS: daca conspiratia asta ii uneste pana si pe politicieni, de ce vreti sa o distrugeti/demascati/expuneti?
pariu ca pe urma tot voi veti intreba “dar de ce nu sunt politicienii capabili sa se uneasca pentru o cauza? gen de ce nu pot ei legaliza lucruri de bun simt cum ar fi casatoriile gay, desi ei in sufletelul lor stiu ca asa e corect?”
ei bine, printre altele, DE ASTA! pentru ca nu mai gasesc un fir comun, cat de mic care sa ii uneasca dincolo de interesele lor meschine….. X( X(
๐ nothin personal tho
Da, atunci cand faci cadouri iti depasesti conditia de skilled labour.
Pe de alta parte, nu am spus nimic de “societatea postmoderna” ci de “o societate moderna”. Nu stiu care sunt valorile societatii postmoderne, si nu cred ca poate sti nimeni, din moment ce societatea globala, postmoderna, inca nu a aparut, si nu stiu daca acest lucru se va intampla.
Nu, “noi” nu suntem acei oameni si nu inteleg de unde si pana unde ideea ca am poza in virgini. Daca despre o societate se spune ca are anumite credinte, nu inseamna decat ca majoritatea oamenilor din acea societate au credintele respective. Nu toti.
Bun, marea majoritate a oamenilor au nevoie sa-si motiveze generozitatea, dar nu vad de ce crezi ca asta nu se poate face decat cu mos craciun. Nu e de parca am avea de ales intre doua rele, una foarte rea (disparitia generozitatii) si alta aproape inofensiva (mentinerea povestii lui Mos Craciun).
“ok ne eliberam de ele โ ne eliberam de tot- ne eliberam de diferentele dintre noi โ ne eliberam de noi insineโฆ.” in nici un caz n-am mers atat de departe!!
Pentru inceput, ne eliberam de traditiile inutile si mentinem traditiile utile. Traditia asta mi se pare nociva pentru ca momentul eliberarii din mit este o parte a ei. Abrutizarea, iesirea din mit este ceva mult mai fortat in cazul asta decat in oricate alte povesti si basme. Daca l-ai invatat pe un copil ca exista Mos Craciun, si de asta trebuie sa fie bun in restul anului, in momentul cand va realiza contrarul, va avea tendinte de a proceda opus.
FFS, Mos Craciun nu e garantul generozitatii din lume!
Cat despre politicieni, am mai scris, cred ca avem zile cat timp sunt divizati.
Asa. Imi cer scuze ca raspund cu intarziere si ca nu raspund pe rand la fiecare comentariu. Am mai putin timp de stat pe net in perioada asta, din motive care nu tin de mine.
In primul rand, observ ca unii comentatori chiar au luat in serios “sfaturile” mele de acum 2 posturi si le aplica. ๐
Eu cred ca e o diferenta esentiala intre a crede, intr-un sens metaforic, in “spiritul Craciunului” si a crede ca un nene gras imparte cadouri gratis tuturor copiilor din lume intr-o singura noapte.
De asemenea, e o diferenta intre a-i spune unui copil povesti si a incerca sa-l faci sa creada pe bune ceva. Din ce am vazut eu, copiii invata de mici (de la 2 ani, gen) sa “se joace de-a…”. Ei se pot juca de-a ‘acum beau cafea’, de pilda, folosind o cescuta goala de plastic. Banuiesc ca in situatii de felul asta ei inteleg ca fazele respective nu sunt pe bune.
Cred ca in felul asta pot vedea si povestile. Sau, cel mult, le pot vedea in lumina: “asa se povesteste, poate o fi asa, poate nu.”
Cu Mos Craciun lucrurile stau diferit. Aici adultii nu se limiteaza la a spune o poveste frumoasa.
Daca vreun parinte crede pe bune in Mos Craciun, atunci el isi induce in eroare copilul in mod neintentionat, bineinteles (dar un astfel de parinte n-ar trebui sa cumpere cadouri).
Totusi cati adulti chiar cred pe bune ca exista Mos Craciun? I mean, e suficient un singur Craciun ca sa te lamuresti. E un experiment simplu. Nu apare nici un cadou necunoscut sub brad. The end.
Acum trec la argumentele aduse. Unul dintre ele pare sa fie: da, ii mintim, dar nu e singura minciuna. Sry, dar daca fur de la un om de la care mai fura si altii, furtul meu nu devine moral.
Alt argument: ii mintim ca sa se simta bine, deci e ok. Nu, nu e. Asa ar putea spune si partenerul care te inseala: “Ti-am spus ca inca te iubesc ca sa te simti bine.” ๐
Ultimul lucru: Spiritul Craciunului e o chestie foarte misto, avem nevoie de naratiuni frumoase s.a.m.d.
Da, inteleg asta. De asta am vorbit mai inainte despre povesti. Povestile sunt suficiente. Cand ii spui unui copil o poveste nu il inseli, fiindca si el stie ce-i un joc de tip “make believe” (ne facem ca credem X si Y).
Si cam asta e tot ce am retinut pana acum. Cum spuneam, eu sper ca exista o justificare pentru a face din Mos Craciun mai mult decat o simpla poveste, dar inca n-am gasit-o.
iata doua motive pentru care nu-i spun baiatului meu in virsta de opt ani ca nu exista mos craciun:
1. moaca mosului e omniprezenta: la teve, in magazine, la scoala, pe afise, pe coca cola. Cine sint eu sa contrazic evidenta?
Vlad -baiatul meu- m-a prins deghizat in mos acum doi ani dar nu s-a gindit ca mosul n-ar exista, ci doar ca am vrut sa-l pacalesc.
2. cind Vlad n-are chef de teme, ii spun ca mosul il vede ca nu e cuminte si nu-i va aduce cadouri. Pina acum trucul a functionat ireprosabil.
Eu cred ca si oamenii morali sunt imorali. Eu ma consider un om moral dar daca ma gandesc bine, sunt de atatea ori imorala fara sa imi dau seama.
Cred ca la fel este si cu Mosul. Este fructul imoralului din noi, care este atat de firesc incat nici nu ne mai punem problema.
Adica, uite, nici nu ma gandisem pana acum la ce ai scris tu aici.
@ gramo – si cum ramane cu copiii care au prieteni imaginari, care incearca sa zboare cum vad la cinema, care isi pun o palarie pe cap si sparg un pahar pt ca se cred invizibili, care iau sirop de tuse prefacandu-se ca e sirop de capsuni
poate ca realitatea lor nu este asa usor de interpretat precum pare la o prima observatie.
poate ca desi cescuta e goala copilul ala ia totul foarte in serios si isi defineste niste comportamente care ii vor folosi (sau nu) mai tarziu.
multi psihologi de copii (din lipsa unui cuvant mai adecvat) spun ca pentru un copil joaca este foarte serioasa, si chiar daca el aparent se joaca, practic el traieste in acea realitate a jocului.
sa il scoti p santy claus din ecuatie ar fi ca si cand i-ai lua animalutul vorbitor (care nu e de fapt nici animal nici vorbitor), laptopul care te invata limbi straine (care de fapt nu e laptop).
Probabil ca copilul va fi distrus cand va mai creste si isi va da seama ca animalutele de plus nu sunt reale, ca ursuletul nu poate vorbi, ca prietenul imaginar nu exista, ca laptopul era doar o escrocherie, samd.
PS:ce ar fi asa in neregula in a-l minti pe copil ca sa se simta bine?
spune-i unui copil tot adevarul si il transformi in adult. spune-i ca o sa moara, ca o sa imbatraneasca, ca exista copii care mor de foame/care mor in razboaie, spune-i despre nedreptate, despre terorism, despre fanatici, despre gauri negre si eruptii solare, despre accidente aviatice, despre cancer si despre injectii, despre nepasare si ignoranta, despre otrava si asasinate in serie, despre goana dupa profit care se cladeste pe munca semi-sclavagista, despre moartea caprioarei samd.
cred k dak toate aceste adevaruri ar fi demitizate inainte de vreme, copilul in cauza ar fi un candidat serios pentru Spitalul 9. (am fost acolo. nu e placut)
in orice caz, cred k mos craciun nu e comparabil cu nimic din ce am zis mai sus si mai mult cred k este (mai) imoral sa ii iei unui copil copilaria decat sa i-o intretii cu “minciuni nevinovate”
Scuze, dar eu nu vad aici decat o alta incercare de eschivare. ๐ Discutia era despre “e ok sa facem tot felul de lucruri pentru a-i face pe copii sa creada ca exista Mos Craciun?”.
Intr-un comentariu anterior incercam (desi dupa parerea mea n-ar fi fost nevoie) sa spun mai clar despre ce e vorba: nu despre a nu le spune copiilor povesti (inclusiv despre Mos Craciun) si nici despre a le da sau nu copiilor diferite alte informatii.
Problema mea era daca a te deghiza in Mos Craciun, a pretinde ca Mos Craciun a adus cadourile de sub brad s.a.m.d. sunt actiuni morale sau nu.
Exista cazuri in care minciunile nu sunt considerate imorale (cel putin de unii oameni): daca criminalul ma intreaba daca victima s-a ascuns in tufis, e ok sa mint. De obicei e vorba de minciuni prin care e evitat ceva mult mai rau.
In schimb, faptul ca o minciuna produce placere cuiva n-o face ok.
“ce ar fi asa in neregula in a-l minti pe copil ca sa se simta bine?” – pentru mine intrebarea asta suna ca “de ce-ar fi in neregula sa furi, daca asta te face sa te simti bine?”
Lasand asta la o parte, nu stiu cat de bine te face sa te simti parerea ca exista Mos Craciun. Te face sa te simti cu mult mai bine decat o poveste frumoasa despre Mos Craciun (spusa fara pretentia ca e mai mult decat o poveste)? Nu stiu. Te face sa te simti atat de bine incat sa nu conteze felul in care te simti atunci cand afli ca ai fost inselat de oamenii mari, iar Mos Craciun nu exista? Nu prea cred.
Again, nu vad decat vreo cateva variante aici:
1) Nu ii inselam pe copii atunci cand ne imbracam in Mos Craciun sau pretindem ca el le-a adus cadourile s.a.m.d. – Nu vad cum ar putea fi aparata asta.
2) Ii inselam, dar e ok, fiindca prin asta evitam un rau foarte mare si pe care nu l-am putea evita in nici un alt fel – Care anume?
3) Ii inselam, dar le facem un bine, asa ca e ok.
@lector, de pilda, pare sa sugereze ca binele ar fi cumintenia. Un personaj dintr-o povestire (sau un prieten imaginar) nu e convingator, fiindca n-ai certitudinea ca exista. Daca crezi ca Mos Craciun exista, atunci e mai nashpa sa vada ca nu esti cuminte.
Dar aici cred ca exista alternative mai bune. Un parinte credincios, de pilda, poate sa-i vorbeasca copilului sau despre Dumnezeu. Un parinte necredincios poate sa-i vorbeasca despre o multime de oameni care au dus vieti frumoase s.a.m.d.
4) E o inselatorie nevinovata (fiindca e facuta fara vreo intentie urata), necesara pentru atmosfera sarbatorilor de Craciun. – Again, nu sunt suficiente povestile? Adultii nu se pot bucura de sarbatorile de Craciun si de cadouri fiindca nu cred ca Mos Craciun exista? Credinciosii nu pot sarbatori nasterea lui Iisus, daca nu isi invata copiii ca exista Mos Craciun?
@lektor
Exemplul 2 nu arata decat ca a nu-i spune baiatului despre Mos Craciun inseamna un bine pentru tine nu pentru el. (cumintenia lui) Daca respectiva cumintenie ar fi un bine si pentru el, ai putea si tu sa motivezi asta altfel decat prin Mos Craciun. Iar apoi, explicatia cred ca poate fi transmisa intr-o forma si copilului (prin exemplele date de Gramo: Dumnezeu, exemple de vieti frumoase, etc.) si iar, nu mai e nevoie de Mos Craciun cel fizic.
Exemplul 1 se aplica la cazul tau dar nu la problema de aici. Intrebarea e “Nu e imoral sa-i faci pe copii sa creada ca exista Mos Craciun?” si nu la ce facem daca asta deja s-a intamplat.
@gramo – e doar un alt stil de a argumenta, nu o incercare de eschivare. in plus, argumentele tale sunt aduse la PS si nu la replica de baza. trecand peste…
“Problema mea era daca a te deghiza in Mos Craciun, a pretinde ca Mos Craciun a adus cadourile de sub brad s.a.m.d. sunt actiuni morale sau nu.”
daca a te deghiza in Mos Craciun este imoral, atunci inseamna ca si travesty-ul este imoral:
ambii protagonisti nu sunt ceea ce spun ca sunt. spectatorii sunt indemnati sa creada ca personajul este cat se poate de real. un travestit poate fi femeie, barbat, hetero sau homo insa joaca un cu totul alt rol. la fel, mos craciun poate fi femeie, barbat, hetero sau homo, dar in contextul specificat de tine joaca un alt rol.
deci…tu chiar crezi ca travesty-ul este imoral?
pana la urma cred ca adultii trebuie sa faca ce e in interesul copilului, nu?
in al doilea rand, extrapoland, este moral ce e in interesul copilului si imoral ceea ce nu este in interesul copilului* (bazandu-ne pe definitia data de dreptul international)
ce gandeste un copil cand i se spune din start ca nu exista mos craciun?
ar putea avea o atitudine neutra, adica ridica din umeri si eventual le spune prietenilor descoperirea – cat de moral e sa le spuna adevarul?
ar putea sa fie usor panicat, sa se intrebe daca va mai primi cadouri. sau sa aiba impresia ca altii primesc cadouri mai multe decat el, pentru ca ei primesc si de la mosul.ar avea deci, sentimentul ca i se ia ceva, ceea ce altora li se da (un mit).- cat de moral e sa ii provoci aceasta stare?
ar putea sa aiba sentimentul tradarii sau chiar sa se sperie, vazand atata lume imorala, deghizata in rosu: oare parintii lui care i-au deconspirat hidosul adevar nu au nici o putere sa opreasca aceasta nebunie irationala? cat de moral este sa induci aceasta stare?
nu in ultimul rand, cat de moral este sa faci un experiment pe copilul tau?
mai devreme cineva spunea ca mos craciun nu garanteaza generozitatea. inainte de ’89 mos craciun nu exista oficial, in Romania. era lumea mai generoasa atunci?cum insuflau copilului generozitatea?
nu spun ca mos craciun garanteaza generozitatea, dar o faciliteaza.
“nu ii inselam pe copii cand ne imbracam in mos craciun” – ba da, ii inselam, dar aceasta actiune aduce mai multe beneficii decat dezavantaje – e ca un joc la care participa toata lumea si din care toti au ceva de castigat:
sentimentul de solidaritate, apropierea, complicitatea pentru a face bine (nu rau), overall atmosfera este mai autentica prin aceasta minciuna. da e un paradox, insa asta nu il face mai putin adevarat.
faptul ca o minciuna produce placere cuiva este ok – cel putin uneori, si mai ales daca este vorba de un copil si daca prin asta se evita anumite sentimente de frustrare, de agresivitate, de teama, de neintelegere -dupa cum am aratat mai sus.
revenind, minciuna care produce cuiva placere este ok, dupa parerea mea in multe cazuri:
daca cineva mai are 6 luni de trait si traieste/se simte/arata ca dracu, vei fi nevoit ca in urmatoarele 6 luni sa minti, si iar sa minti pana cand persoana respectiva va inchide ochii.
daca iei un credit la banca, si nu te incadrezi inca in venitul corespunzator, dar stii ca peste 5 luni iti creste salariul, banca va spune o minciuna, tu vei spune o minciuna creditul iti va fi dat in baza unei minciuni. va veti minti reciproc, insa va va face placere pentru ca minciuna asta aduce bunastare pentru ambele parti, un sentiment de complicitate samd.
luati orice “om mare” de pe strada si intrebati-l cand s-a simtit cu adevarat tradat: cand a aflat ca nu exista mos craciun, sau cand si-a dat seama ca nu exista iubire vesnica?
Insa sub masca generozitatii si a unui mos rotofei si amuzant, se ascunde de fapt fata murdara a imoralitatii, a coruptiei, a exploatarii omului de catre om,a muncii copiilor nemancati din China si America Latina, a sistemului consumerist care produce poluare si deseuri, a decadentei si a minciunii, a inselarii unui biet copil incapabil sa discearna intre bine si rau, nu?
Poate ca toate astea sunt adevarate, insa sunt ele adevarate pentru copilul tau? Asta este fata lumii pe care vrei sa i-o arati? La ce-i foloseste o maturizare si o introducere in logica adulta precoce? Ce va ajunge dintr-un copil-adult (poate un adult copil, poate altceva)
concluzia este: nu e ok sa faci un experiment pe copil, indiferent cum l-ai categorisi/justifica. in definitiv, uita-te la fata unui copil cand ii iei jucaria. asta ar trebui sa te faca sa iti dai seama daca este sau nu moral sa te deghizezi in mos craciun si sa ii faci o bucurie a copilariei.
“e doar un alt stil de a argumenta” – nu cred ca exista mai multe stiluri de a argumenta; diferenta dintre argumente bune, argumente proaste si sofisme nu e o diferenta stilistica.
analogia cu travesti-ul nu tine, fiindca acolo e vorba de obicei de o deghizare “transparenta” (iar cand nu e, cineva e inselat si din nou se ridica problema moralitatii); in plus, nimeni nu se indoieste ca exista barbati si femei.
iar alternativa la “a te preface ca Mos Craciun exista” nu e “a-i spune copilului ca nu exista Mos Craciun”, ci “a nu te preface ca Mos Craciun exista”.
Presupun ca vorbim de un copil mic atunci cred ca i-as spune de Mos Craciun pentru a-l face sa creada in ceva fantastic, in ceva neintinat de realitatea in care traim, in ceva pur.asta ar fi singurul motiv pentru care as face una ca asta.Ei nu sunt nevoiti sa suporte realitatea cruda in care traiesc parintii lor si de aceea au nevoie sa creada in ceva mai presus de orice.Pana la o anumita varsta la care isi vor da seama singuri de existenta acelei realitati.