De ce? Fiindca ma simt foarte prost atunci cand trebuie sa ma rog de oameni sa se tina de promisiunile facute. Mai ales atunci cand e vorba de fapte frumoase.
Cand promiti sa inapoiezi o carte, de pilda, e grija ta sa o inapoiezi la timp. E naspa ca persoana care ti-a imprumutat-o sa-ti aduca aminte sa-i dai inapoi cartea. Si e extrem de jenant.
Cand te angajezi sa faci o fapta frumoasa, lucrurile sunt si mai delicate. Nu te-a pus nimeni sa faci treaba respectiva. Tu ti-ai propus sa o faci. Mai mult, poti renunta oricand, dar politicos e sa anunti acest lucru din timp. Dar daca nu anunti nimic si nu faci nimic, luni si luni de zile,…
In fine. Intr-un fel sau altul, sper ca Habarnam si Orasul Soarelui o sa fie gata pana de sarbatori.
Adica, pana la sfarsitul saptamanii acesteia sper ca o sa existe un fisier iso care sa poata fi descarcat de pe net, asa incat oricine doreste sa faca un cd si sa-l trimita unei institutii pentru copii aflati in dificultate, unui centru pentru nevazatori sau, pur si simplu, unui copil, sa poata face asta.
Cred ca e fain sa citesti povesti pentru copii si sa le pui pe net. Cred ca facand asta te implici mult mai mult intr-o fapta buna decat atunci cand dai niste bani. Si mi se pare supertare cand poti vedea ca si alti oameni fac asta. E drept, pe net senzatia ca faci un lucru impreuna cu alti oameni e mai slaba.
O sa mai incerc sa imi incurajez prietenii sa mai citeasca povesti, dar n-o sa mai incep un proiect in care sa ajung sa trag de oameni necunoscuti sa se tina de angajamente pe care si le-au luat singuri.
Cred ca ideea o sa prinda, incet-incet. Daca ati citit postul anterior printre randuri, poate v-ati dat seama ca e vorba de o chestie importanta.
Acum un an vorbeam, la un moment dat, cu un domn redactor de la o editura prestigioasa (nu conteaza numele editurii). Discutia mergea pe linia “iata cat e de important copyright-ul, sa nu va puna dracul sa cititi vreo carte scoasa de editura noastra, mai intai trebuie sa obtineti dreptul, iar dreptul n-o sa-l obtineti decat foarte greu si de fapt n-o sa-l obtineti”.
Acum, o alta editura, nu mai putin prestigioasa (da, e vorba de Nemira; si nu, n-am primit nimic de la ei pentru a scrie ceea ce scriu), are alt mesaj: “E ok. Cititi cat vreti. Va trimitem noi cartea pe care vreti sa o cititi.” (puteti vedea aici o initiativa oarecum asemanatoare, care a fost receptata cu entuziasm; dar acolo e vorba de texte care sunt in domeniul public).
Eu nu stiu ca in Romania sa se fi intamplat pana acum ceva asemanator, de la lansarea licentei Creative Commons si pana acum (e drept, si la primul Habarnam am folosit, in mod simbolic, licenta Creative Commons, inainte sa fi fost lansata in Romania).
Lucrurile se schimba in bine, dupa cum spuneam. Si, bineinteles, sunt multe alte fapte frumoase pe care le poti face (implicandu-te efectiv), impreuna cu alti oameni, pe net (si respectand si drepturile de autor).
Imi vin in minte cativa mari bloggeri autohtoni. Unul dintre ei, cand a aflat de ideea asta, n-a mimat nici un fel de entuziasm. A spus, de la bun inceput, ca nu-l intereseaza. N-a sustinut-o nici macar prin cateva randuri, desi nu i-ar fi fost prea greu, si n-a promis niciodata ca o sa se implice.
Un altul, dupa ce ideea povestilor pentru copii a starnit reactii in presa, s-a aratat interesat sa contribuie si el la proiect. N-a facut nimic. Intre cei doi, il prefer pe primul. Un om care nu crede intr-o idee nu ma impiedica si pe mine sa cred in ea.
“Un altul, dupa ce ideea povestilor pentru copii a starnit reactii in presa, s-a aratat interesat sa contribuie si el la proiect”
Banuiesc, ca si cu alte ocazii, ca am inteles gresit si ca nu despre mine e vorba (nu ca m-as putea considera vreodata ‘mare blogger autohton’). Pentru ca daca din intamplare aluzia era la adresa mea, te inseli amarnic – habar n-am avut vreodata de reactii in presa sau altele asemenea. Si nu am mai contribuit la proiect pentru ca pur si simplu mi-am dat seama ca nu am cum sa o fac, si i-am lasat pe altii mai implicati sa o faca.
Dar sunt sigur ca nu despre mine era vorba si ca iar sunt paranoic. Caz in care te rog sa ignori/stergi/marchezi ca spam acest comentariu.
Iti multumesc pentru mesaj! Nu cred ca e nevoie sa fie sters. Nu era vorba despre tine, bineinteles. Din cate stiu despre tine de la Ramona si Gigi, esti o persoana care se poarta totdeauna superok, iar in cazul asta ai spus din timp ca nu poti sa citesti capitolul pe care l-ai ales.
Eu sper sa continue acest proiect. Da, poate e putin altfel sa simti ca participi alaturi de altii intr-un proiect pe net, insa cand poti sa “arzi” rezultatul si sa-l trimit in patru zari, te cuprinde, sper, si un sentiment foarte bun.
Si eu sper ca o sa continue. Asta am sperat in cazul multora dintre ideile care au aparut (sau au fost promovate) aici (plimbari foto, schimb de carti, cooperative writting, scaner art, “concerte” online, ascunsul cartilor prin oras, grup de lectura pe net, rafturi publice pentru donatii de carte s.a.). In unele cazuri, chiar s-a intamplat asta. 🙂
la un moment dat ma gandeam sa ma bag si eu la citit povesti la microfon, dar am realizat ca nu am timp si voce. dar daca mai aveti ceva la care vreti sa faceti hosting si nu aveti spatiu sunt dispus sa mai pun la mine pe server. primul cd inca sta bine acolo.
ps: pt pluginul useronline trebuie sa creati o noua pgina cu numele asta si sa o editati adaugand doar textul “[page_useronline]”. bine, banuiesc ca stiati asta, dar o fac eu pe desteptul 😀
Da, am vazut, multumesc pentru gazduire! Cred ca e bine sa existe cate o “oglinda” pentru CD-urile astea, asa ca o sa-l pun pe primul si aici, iar pe al doilea, daca doresti, il poti face disponibil si la tine.
Legat de “ps”: Da, n-am vrut sa existe si o pagina separata pentru useronline. Exista si optiunea asta in optiunile pluginului, dar probabil ca s-au pierdut setarile la un update. Acum totul e ok, mersi ca mi-ai atras atentia!