Mai intai v-o arat:
Va promit ca e vorba despre ceva serios si ca o sa va spun la ce m-am gandit. Dar mai intai, vreti sa incercati sa ghiciti? 🙂
Mai intai v-o arat:
Va promit ca e vorba despre ceva serios si ca o sa va spun la ce m-am gandit. Dar mai intai, vreti sa incercati sa ghiciti? 🙂
Deci Murfatlar face vin pentru biserica. Singura chestie serioasa la care te-ai fi putut gandi este un moment solemn dintr-o biserica.
Nu e singura. 🙂 M-am gandit cum ar fi daca s-ar vinde cu adevarat vinul de impartasanie. Asta din poza e vin pentru impartasanie, dar nu e inca vinul de impartasanie, fiindca nu a fost sfintit s.a.m.d.
Dar daca s-ar vinde vinul de impartasanie?
Las la o parte faptul ca pentru credinciosi vinul de impartasanie e sangele lui Hristos si ar fi cam weird sa se vanda sangele lui Hristos la supermarket.
Efectul ar fi ca oamenii ar putea sa obtina vin de impartasanie fara sa se impartaseasca (impartasania e o activitate speciala si e important sa participi la ea, daca esti credincios).
Cand am ajuns in punctul asta mi-am dat seama ca sunt multe alte lucruri pe care oamenii in trecut nu le puteau obtine decat participand la anumite activitati. Toate activitatile astea – facutul painii in casa, taiatul lemnelor in padure, torsul lanii s.a.m.d. si-au pierdut valoarea.
Poate si fiindca oamenii pot obtine aceleasi lucruri fara sa mai faca “muncile” respective. Desi facutul painii poate fi o chestie foarte misto, torsul lanii e si un prilej de socializare, taiatul lemnelor in padure te poate pune in alta relatie cu natura (nu mai esti un simplu turist, ci “un om in padure”, nu stiu cum sa zic) etc.
Mi-am dat seama ca sunt multe activitati care erau, macar pentru unii oameni, pline de miez. Iar acum si-au pierdut valoarea. Sunt oameni care nu mai fac aproape niciodata ceva plin de autenticitate.
Si m-am intrebat cat de mult din situatia asta de acum se datoreaza societatii orientate spre consum din zilele noastre. Cand s-a produs schimbarea asta de atitudine a oamenilor? Cand au inceput sa creada ca important e sa-ti procuri lucrurile pe care ti le doresti cat mai eficient, indiferent prin ce mijloace?
Si m-am mai gandit si la alte chestii pe linia asta, dar nu cred ca e cineva interesat sa le auda. Am batut deja campii destul aici.
Continuand pe aceeasi linie, oamenii care taie lemne din padure, probabil se gandeau ca oamenii care isi faceau singuri uneltele erau mai autentici, iar oamenii care torceau lana probabil ca se gandeau ca oamenii care aveau blana direct pe piele (productie proprie) erau singurii oameni in perfecta armonie cu natura: hunters-gatherers…. cu siguranta EI nu erau orientati spre consum! (sau oare erau?)
>:)
Pai de ce sa continuam “pe aceeasi linie”? 🙂
brandurile pot sa iti dea o groaza de autenticitate, totul e sa stii sa te folosesti de puterea lor! (si gramo se pare ca stie…el insusi fiind un brand:P)
“brandurile pot sa iti dea o groaza de autenticitate” – please explain!
p.s.: Am uitat sa spun (dar am crezut ca asta se intelege de la sine). Reflectiile mele nu sunt foarte originale. Sunt oameni care s-au gandit la lucruri asemanatoare.
Nu stiu care e solutia. In orice caz, nu cred ca solutia consta in “intoarcerea la natura” sau la “un stil de viata patriarhal” sau alte chestii de genul asta, ci intr-o schimbare de atitudine.
Cred ca o seara petrecuta impreuna cu prietenii, jucand Wii Sports, poate fi la fel de plina de sens ca si o seara petrecuta la claca, torcand lana, daca oamenii au atitudinea potrivita.
Care e atitudinea potrivita? Nu stiu sa spun. 🙂
brandurile pot sa iti dea o groaza de autenticitate….
de exemplu la subway sandwiches, exista peste 2500 de combinatii posibile de sandwich, si unele restaurante ofera posibilitatea sa iti faci singur sosurile.
sau poti sa cumperi o Dacie 1300 si sa ii pui motorizare, genti si ornamente de Mercedes.
Poti sa cumperi o bluza D&G si sa faci un fashion statement taindu-i manecile si punandu-i un petic.
Poti sa cumperi haine de la un designer de care au mai auzit 2-3 oameni.
Unele branduri exact cu asta lucreaza: cu nevoia de autenticitate – de la agentii de turism cu destinatii exotice si mancare autentica, la reality showuri autentice, pana la Mc Donald’s Romania, care are Shaorma in meniu (unii ar spune ca unele sunt
wannabe autentic- dar dorinta de autentic exista, cel putin).
La fel, targurile de Craciun din toata Europa – cumperi, consumi autenticitate (papusi Matrioska traditionale, decoratiuni de brad facute de mana, etc).
Brandurile exista ca sa satisfaca o nevoie, nu invers. Spre exemplu, nevoia de a fi in permanent contact cu prietenii/familia exista de cand exista societatea, insa telefonul mobil si marketingul aferent exista doar de 20 de ani.
Impulsul spre consumism exista in om dintotdeauna, brandurile doar ii dau o latura sociala, mai sofisticata.
Poti sa fii autentic purtand o bluza din Dragonul Rosu asortata cu o tinuta H&M, sau cumparand de la un magazinel micut de pe Rosetti, de care foarte putina lume stie, dar care este un brand autentic-underground.
Nu in ultimul rand, uneori cand citesti Gramo ai senzatia de autentic. Gramo este un brand pentru ca are un logo, un personaj care intruchipeaza “marca” si bineinteles un slogan. Nu trebuie neaparat sa vinzi chestii ca sa fii un brand. Poti sa vinzi filosofie, stiluri de viata, pareri
Desigur ca brandurile nu pot sa iti ofere autenticitate doar prin ele insele. Trebuie ca personalitatea ta sa fie complementara brandului, si invers.
Nu in ultimul rand, Gramo este un brand autentic adeseori: are un logo, un personaj care intruchipeaza marca, un slogan si un USP (unique selling proposition).
Nu e neaparat sa vinzi un produs ca sa fii un brand. Poti sa vinzi stiluri de viata, filosofie, pareri sau campanii. Tot branding se numeste.
Hmmmm,… ce incerc eu “sa vand” aici? Deprinderea de a reactiona la ceea ce se intampla in jur? De a pune in discutie prejudecatile? Mai important, deprinderea de a te gandi pe bune la ceea ce auzi si de a discuta cu alti oameni despre lucrurile la care te gandesti (si despre cele la care se gandesc ei).
Se pare ca “vanzarile” astea imi merg cam prost, fiindca daca imi vorbesti despre autenticitatea pe care ti-o dau brandurile, e limpede ca nu te-ai gandit nici o secunda la ce spun eu atunci cand vorbesc despre autenticitatea unei actiuni sau a unei experiente. 🙂
k nu te-ai mai impartasit demult :))))
Si? L-ai fiert?
ok, nu comentez profunzimea autenticitatii unei experiente sau a alteia.
Gramo este mai autentic decat “coca-cola.com” (care este mai autentic decat Clever Cola-sa zicem) , dar mai putin autentic decat experienta unei mamaligute cu branza pregatita de un cioban varstnic la o stana de pe Postavarul- sa zicem.
Care mamaliguta poate fi vanduta unor turisti pentru profit, in urma unei reclame (verbale).
blogul tau incearca sa pozitioneze filosofia ca o alternativa la “comercialism”, insa te-ai gandit vreodata cati bani, si mai ales cata putere/ influenta rezulta din afacerea “alternativa/anticapitalista/anticonsumerista/antibrand?” pai sa ne gandim la cateva exemple:
Romanul “No Logo” a lui Naomi Klein declanseaza o isterie globala, ii aduce autoarei milioane de dolari, plasand-o intre primele 500 de americance (ca avere), este promovat prin PR si reclame (e adevarat, neconventionale), la greu.
Miscarea anti consumerista nu are absolut nimic de castigat din ce face, nu? Pai revistele anticonsumeriste, festivalurile underground anti capitalism, afisele (publicitare) anticonsumeriste si emisiunile antireclama promovate de MTV nu sunt facute (si) pentru profituri (mari) nu?
Sa trecem la capitolul influenta/putere: filosofi ca Socrate si Platon erau influenti/puternici in cetatile lor folosind tot felul de tactici de PR: de la parodierea in piese de teatru a adversarilor, a ideilor, sau a lor, la participarea la orgii si “word of mouth advertising”, de la “sponsorizarea” tinerelor talente si “celebrity endorsement”- a politicii practicate de mai marii zilei, anticii le-au incercat pe toate. Doar ca nu aveau internet.
In zilele noastre, Partidul Verzilor are o influenta crescanda, sustinand statul maximal, impozite verzi, stilul de viata eco, etc. Partidul are profit, reprezentanti, priza la public, secretari, etc. Toate elementele de marketing sunt acolo, chiar daca protagonistii striga sus si tare ca sunt impotriva conceptului.
Protestele anarhistilor/ecologistilor sunt renumite pentru pagubele pe care le produc,pentru numerele record de oameni scosi in strada pt o idee, insa asociatiile care ii scot in strada pe acesti oameni fac o groaza de bani vanzand suferinta:
suferinta animalelor, a oamenilor care mor de foame in africa (carora putin le pasa ca un anarhist sparge sediul mc donald’s bruxelles si face pipi pe hamburgheri – nu schimba situatia cu nimic)
Fie ca iti place sau nu, blogul tau este consumat, la fel cum ai consuma un brand, si chiar are o identitate clara de brand-ma surprinde ca negi asta…. Deci are un logo (baietelul/extraterestru anime cu par albastru), un slogan (wanna talk about it?) ba chiar si un Unique Selling Proposition care ar putea fi rezumat asa: “jurnalul unui extraterestru naufragiat si multiplele sale pareri despre noul mediu inconjurator”.
Acum sa trecem la partea de vanzare: da , gramo vinde idei (non-discriminare, dezvoltarea creativitatii) si propune campanii (mersul pe bicicleta, other eco stuff) – exact ca un brand puternic. Ce obtine din asta (fara a cauta in mod specific ceva)? Influenta, Self-Achievement, Trafic, Publicitate, Exercitiu, si lista ar putea continua.
Deci dai ceva ca sa primesti ceva = commercialism.
Ceea ce am vrut sa spun este ca marketingul/consumul/publicitatea) este un simplu mijloc, fara a fi in sine bun sau rau.
Daca esti de acord ca blogul tau este consumat, important nu este gradul de comercialism/pr/marketing/munca de creatie care intra in blog, ci faptul ca oamenii sa ramana cu ceva.
Nu inseamna ca daca consumi ceva arunci imediat la cos. Poate o idee sau o campanie iti ramane in cap, poate te inspira, etc.
In cele din urma, ce e asa inerent malefic in toata treaba asta? Si de ce se feresc oamenii sa spuna ca fac un lucru absolut natural si vechi de cand lumea – consuma?
revenind, pana la urma cred k suntem de acord cu asta:
“Mi-am dat seama ca sunt multe activitati care erau, macar pentru unii oameni, pline de miez. Iar acum si-au pierdut valoarea. Sunt oameni care nu mai fac aproape niciodata ceva plin de autenticitate.
dar nu sunt de acord cu asta:
“Si m-am intrebat cat de mult din situatia asta de acum se datoreaza societatii orientate spre consum din zilele noastre. Cand s-a produs schimbarea asta de atitudine a oamenilor? Cand au inceput sa creada ca important e sa-ti procuri lucrurile pe care ti le doresti cat mai eficient, indiferent prin ce mijloace?”
rolul societatii orientata spre consum e mai degraba benefic si ridica standardul de viata al multor oameni. chiar si standardul spiritual de viata prospera, inteles ca si un act intelectual consumerist. (dupa cum am incercat sa arat mai sus).