Mi-am luat Nintendo Wii! 🙂 Dupa ce am facut un pic de sport, am inceput, bineinteles, sa vad ce se poate hackeri la ea (ca verb, “a hackeri” nu suna prea bine, imho; as fi preferat “a bricola”, dar nu si-a extins sensul pentru a acoperi si cazurile astea).

Mai intai, am descoperit canalul Homebrew. Ideea e ca Nintendo nu te lasa sa rulezi pe Wii decat aplicatii (WiiWare) vandute prin intermediul canalului lor de vanzari. Unele se distribuie gratuit, cum ar fi niste demo-uri pentru jocuri, browserul de internet sau playerul BBC iPlayer, dar ideea e ca monopolul distribuirii aplicatiilor il au, in mod oficial, ei. Si tot ei pot cenzura dupa voie.

So, Homebrew Channel e o chestie care iti permite sa rulezi pe Wii (de pe un card SD) si aplicatii care nu sunt distribuite de Nintendo. Astea sunt echivalentul softurilor OpenSource pentru PC-uri. Nu e nimic ilegal, fiindca nu folosesti aplicatii comerciale fara sa platesti, ci doar aplicatii “neaprobate”, distribuite gratuit de creatorii lor.

Asa am descoperit ca Wii poate fi folosita si pentru a asculta posturi de radio de pe internet (cu WiiRadio), si pentru a desena (cu WiiPaint), si pentru a face calcule (cu WiiCalc) si pentru a invata linux (cu Wii Linux, de pilda), si pentru a testa diferite joculete home-made (uitati-va, daca vreti, aici; in genere, puteti instala toate aplicatiile folosind Homebrew Browser).

O alta problema cu Wii era pe ea nu puteau fi folosite decat DVD-urile originale (adica daca vrei sa iti faci o copie a unui joc pe un dvd, ca sa nu-ti strici originalul, copia nu ruleaza). Solutia la problema asta era modarea.

Modarea e tot un fel de modificare. Poate fi facuta fizic sau din software. Modarea fizica presupune instalarea unui cip pe placa de baza a consolei. Modarea soft nu presupune asa ceva. 🙂 Problema e ca modarea soft presupune o procedura destul de complicata, desi pasii sunt in mare astia:

1) Se instaleaza o aplicatie pentru Homebrew Channel care stie sa modifice firmware-ul (asta e oarecuuum ca un fel de bios); aplicatia asta va creeaza un cIOS (Custom Input/Output System).
2) Se instaleaza un programas (gen Backup Launcher sau NeoGamma) care stie sa incarce dvd-urile copiate.
3) Se instaleaza un WAD-Manager (care stie sa ia copiile unor aplicatii salvate deja ca fisiere “wad” de pe un card SD si sa le instaleze in memoria consolei, sub forma de canale).

Ultimul pas, de fapt, e optional. Ideea, in mare, e ca toata chestia functioneaza (eu am testat-o cu un iso pirat, dar am cumparat deja de pe ebay.co.uk jocul original, doar ca n-am mai avut rabdare sa-l primesc prin posta; iar dupa ce am vazut ca merge treaba cu modarea am resetat memoria consolei, asa ca acum sunt clean 🙂 ).

N-o sa va dau, totusi, link-uri pentru aplicatiile pe care le-ati putea folosi pentru modarea soft, fiindca nu vreau sa va incurajez sa faceti chestii ilegale.

Puteti gasi, insa, tot felul de informatii utile despre Wii pe forumul de pe Wiihacks si pe sectiunea pentru Wii de pe GBAtemp [wink].