Asta e, probabil, ultimul post dintr-o serie mai lunga. Celelalte sunt:
- Comentatori pe bloguri – Spammerul
- Comentatori pe bloguri – Trolul
- Comentatori pe bloguri – Omul cu Idei Fixe
- Comentatori pe bloguri – Haterul si Stalkerul
- Comentatori pe bloguri – The Smart Guy
- Comentatori pe bloguri – Teh Joker
- Comentatori pe bloguri – N00b-ul
Nu e vorba, propriu-zis, de tipuri de oameni, ci de tipuri de comportamente online si de moduri diferite in care poti reactiona la ele. Iar acum sa trecem la Taciturn.
Comentatorul taciturn pur si simplu nu scrie nimic. Sau comenteaza foarte rar, iar replicile pe care le da sunt de obicei foarte scurte. In cazul unui astfel de comentator, probabil ca e important sa intelegi de ce nu scrie.
Iar explicatiile pot fi foarte diferite. Un comentator poate sa nu scrie:
- pentru ca n-are timp;
- pentru ca e timid (chiar si pe net);
- pentru ca tema postului nu-l intereseaza;
- pentru ca intra pe blogul tau foarte rar, de obicei in mod accidental (dand click pe un link din alta parte), si, nefiind un n00b, nu se apuca sa comenteze aiurea;
- pentru ca s-a obisnuit sa te citeasca in feed reader, nu urmareste discutiile de pe marginea posturilor si nu intra pe blog sa comenteze decat daca i se pare ca e vorba de ceva foarte important;
- pentru ca postul e personal si se gandeste ca n-are de ce sa intervina;
- pentru ca nu crede ca vor citi prea multi oameni ceea ce scrie;
- pentru ca nu e de acord cu tine, dar se gandeste ca n-are rost sa-ti spuna asta, fiindca oricum n-o sa tii cont de ceea ce spune;
- pentru ca ai scris un post care i se pare fain, asa ca nu vede ce ar putea avea “de comentat”;
- pentru ca are si el/ea blog, asa ca iti raspunde acolo.
Lista asta nu e completa, bineinteles. In unele cazuri nu prea ai ce sa faci. In altele, in schimb, ai putea schimba ceva. Daca o sa le vorbesti cititorilor, daca o sa le arati ca iti pasa de ceea ce cred ei, ca raspunzi la critici, ca ti le insusesti pe cele indreptatite s.a.m.d., poate ca unii “taciturni” vor incepe sa comenteze.
Nu vrea sa dau sfaturi nimani aici. Mie mi se pare, de pilda, ca e important ca oamenii care intra pe blogul meu sa se observe si sa se cunoasca unii pe altii, sa vada ca pot gasi aici parteneri inteligenti, civilizati, deschisi la minte si inzestrati cu imaginatie si simtul umorului.
Dar imi dau seama ca pot exista oameni care prefera sa comenteze in locuri mult mai “vizibile”, chiar daca mai citesc, din cand in cand, ceea ce scriu eu.
La fel, cred ca unii oameni, chiar daca mai citesc bloguri, si-au pierdut, pur si simplu, increderea in modul asta de interactiune online. Ceea ce vad ei de obicei pe bloguri sau pe forumuri s-ar reduce, in mare, la schimburi de informatii si de link-uri, mai mult sau mai putin relevante, certuri penibile, glume proaste, ironie sau sarcasm, in cazurile mai fericite, schimburi de replici in doi peri si franturi de argumente banale.
In conditiile astea, e usor sa te gandesti ca nu mai are rost sa scrii. Si eu m-am gandit uneori asa. Dupa care m-am indreptat catre locurile in care am simtit ca pot sa discut lucruri interesante pentru mine, intr-un fel ok. Daca blogul tau e un astfel de loc, o sa comentez si eu acolo. 🙂
Sint ca unul dintre tipurile prezentate aici, scriu la posturi de acum peste o jumatate de an (N00b-ul). Dar am fost constiincioasa si m-am dus sa vad ce nu citisem – si am uitat ca am plecat de la postul initzial. Nu stiu daca ma spala Dunarea…
Hihi! 🙂 Am vazut. Acolo scriai pentru Ramo si Gigi (le-am spus). Cred ca erau (si sunt) destul de calmi si de controlati, chiar si cand dadeau peste posturi de genul ala, dar cred ca nici ei n-au mai putut sa reziste.
Uneori chiar ma gandesc ca poate de asta m-au lasat pe mine sa ma ocup de blogul asta – fiindca aveau nevoie de un soi de intermediar (macar imaginar) in relatia cu anumiti comentatori. Hmmmm,…
Si eu mai fac figura asta din cand in cand 😛
Tu esti un comentator prolific, te-am intalnit pe o multime de bloguri! 🙂
Nu pot decat sa-ti dau dreptate in ceea ce ai afirmat… insa, dupa cum spuneai si tu, se pot face completari pe marginea subiectului.
Si aici voi spune la modul general ca, in unele cazuri, atitudinea indiferenta a autorului blogului vis-a-vis de comentatori este cea care influenteaza in cea mai mare masura “tranzitia” acestora de la alte tipuri descrise anterior, la cel taciturn.
Mie personal imi displace sa comentez pe bloguri unde nu primesc niciun feedback la opiniile mele, fie pentru ca “valul” posturilor merge inainte si eu doresc sa continui o discutie la un post cu o vechime de cateva zile, care nu mai intereseaza parca pe nimeni, fie pentru ca (indiferent de continutul comentariului meu) autorul tinde sa raspunda preferential, doar comentariilor care i se par interesante.
Cred ca inteleg bine ce spui. De aia mi se pare ca uneori e mai bun un forum decat un blog – discutiile se pot prelungi pe o perioada mai lunga de timp, iar persoana care a initiat topicul nu e neaparat cel mai important interlocutor. Toti oamenii interesati pot discuta liber, intre ei.
Uneori chiar ma gandesc ca poate ar fi mai bine doar sa administrez un forum si sa scriu din cand in cand acolo.
Raluca Hippie – multzumesc de solidaritate.
Carla – my feelings, exactly.
Sigur si eu sunt taciturnul uneori, mai ales daca nu am doua lucruri: timp sau cuvinte. Uneori imi place atat de mult ceva ce citesc incat nu stiu ce sa spun, iar un simplu “Foarte interesant” ar fi prea sec.
PS: Ai un cadou mic de la mine pentru blogul tau.
Oooo, multumesc! Arata asa de frumos! O sa-l “ridic” maine, adica azi, dar dupa ce dorm un pic.
Gramo, totusi un forum nu este acelasi lucru cu un blog… comentatorii “timizi” vor evita cu atat mai mult sa se implice in discutii pe forum, de vreme ce scopul lor este sa citeasca, sa lectureze… mai mutl decat sa discute pe subiect.
Eu am in reader o sumedenie de bloguri unde efectiv nu gasesc niciodata nimic de comentat… dar le citesc zilnic, cu mare placere. Sunt texte literare, impresii, ganduri, fictiune… care ma ung la suflet, dar simt ca nu necesita interventia mea. Nu sunt facute pentru a fi comentate, e suficient sa le citim si sa ne bucuram de ele. 🙂
Revenind la comentatorul taciturn, eu imi amintesc si acum cum citeam blogul tau zilnic, in urma cu 2-3 ani, pe vremea cand era adevarata inghesuiala la comentarii… 🙂 Si niciodata nu-mi gaseam cuvintele sa spun si eu ceva care sa nu fi fost spus deja de altcineva mai grabit. 🙂 Iar la un moment dat s-au impartit ceva parole pentru acces pe blogul lui gramo-kid si am fost foarte frustrata ca nu puteam sa cer si eu, de vreme ce eram o necunoasuta pentru blog, chiar daca citeam zilnic tot ce se scria. 🙂
In concluzie, ma simt vizata sa bifez o gramada din explicatiile date de tine pentru comentatorul taciturn. 🙂
[pentru ca ai scris un post care i se pare fain, asa ca nu vede ce ar putea avea “de comentat”] – asta mi se potriveste mie… de cele mai multe ori mi se pare ca nu am nimic de adaugat. Si daca nu aduc nimic nou ma simt “asa”… ca un fel de parazit sau ceva.
Pe de alta parte, ar trebui sa zic fie si un simplu “Foarte interesant!”, sa stie omu’ (sau extraterestrul) ala ca mi-a placut ce a scris si sa se simta si el bine.
…