Diftina am aflat ce e. O tesatura din bumbac, pufoasa pe o parte. Ii buna pentru un capot de casa, se pare. N-am inteles prea bine care e diferenta dintre diftina si molton, dar asta e.
Cu damastul, in schimb, lucrurile stau mai prost.
Am cautat pe net si n-am gasit nimic. M-am uitat prin alte magazine de articole textile si n-am mai vazut. Iar in locul in care am facut pozele de mai sus n-am mai ajuns. Si nici nu stiu daca mai am cum sa ajung, fiindca era prin Bucur Obor, iar acolo e un labirint.
Acum ma roade chestia asta, dorm prost noaptea, ma trezesc dimineata si ma gandesc la damast etc. Ce e damastul asta, fratilor? Din ce se face? Si ce se face din el? Are cineva acasa? E ok sa se joace copiii cu el? Daca te ineci din greseala cu o bucatica de damast, mori? Help me, pliiiiiiiiiiiiiz!!! 🙂
Damast se spune in nerlandeza la damasc.
L-am găsit pe Wikipedia în germană 🙂 cică vine de la Damasc şi se face din bumbac mercerizat… Revin după ce mă chinui să descifrez articolul: http://de.wikipedia.org/wiki/Damast_(Stoff)
Cred ca e vorba de panza de Damasc 🙂
DAMÁSC s.n. Ţesătură de in, bumbac, mătase sau lână, cu desene mari în relief, folosită la confecţionarea fetelor de masă, a albiturilor de pat etc. – Din it. damasco, lat. (a)damascus.
Gata, am găsit şi varianta englezească: http://en.wikipedia.org/wiki/Damask
Interesant cum a rămas la noi cuvântul din germană… Ne-au mai rămas multe cuvinte în general legate de meşteşuguri sau industrie (primul exemplu care-mi vine în minte e şmirghel http://dexonline.ro/search.php?cuv=smirghel). Asta ca să vedem cam cine erau meşteşugari la noi? 🙂
Este cum spune Irina. Eu cunosc materialul, este din bumbac si este subtzirel, nu ca batistul, dar ca o pinza mai plina. Se folosea pentru cearceafuri si fetze de perna. Vorbim aici de sec.XIX si prima jumatate a sec.XX. Dupa aceea, s-au pierdut bunele obiceiuri, pina la punctul ca exista persoane care dorm cu asternut de plastic si perne din burete.
Mi se pare interesant ca si-a pierdut numele, printr-un procedeu lingvistic care, in afara de ignorantza, nu stiu prin ce altceva este justificat.
Este, evident, o pronuntzare greshita a cuvintului ‘damasc’, care zice si de unde (se credea? ca) vine materialul.
Ma bucur ca ne datzi/avem ocazia sa scoatem de la gunoi cuvinte uitate ale limbii romane.
Am facut o vizita la site-ul german si ce vad in poza de acolo sint ceea ce, pe romaneste, se cheama brocarturi. Ceea ce inseamna ca ce numeam noi pe romaneste damasc era deja o greseala. Nostim!
Multumesc! Acum m-am mai linistit. 🙂