“Bunicule, spune-mi inca o poveste!”, spuse nepotica. “Bine”, raspunse bunicul, “dar inchide ochii si fii atenta!”. Iar nepotica inchise ochii si isi incorda toata atentia. “Povestea mea e despre un capat de sfoara,…” – incepu bunicul.

“Poate nu stiai, dar orice capat de sfoara viseaza sa ajunga fitil. Dar noi vorbim despre un capat de sfoara mai putin norocos. Acesta ajunsese sa fie bucatica de sfoara cu care era legat un carnacior de casa.

Dupa ce carnatul a fost consumat, sfoara au aruncat-o la gunoi. De acolo a ajuns la groapa de gunoi, iar de acolo a cules-o un baiat sarac care isi pierduse un siret. Dar baietelul invata foarte bine la scoala, asa ca a ajuns astronaut si a zburat pe alte planete.

Capetelul de sfoara l-a luat cu el, fiindca spunea ca ii poarta noroc, dar apoi l-a pierdut pe o planeta indepartata. Cateva mii de ani capatul de sfoara a stat singur, pe o planeta rece si intunecoasa, dar apoi oamenii s-au mutat in numar mare acolo, fiindca planeta lor urma sa fie distrusa de un asteroid urias.

La un moment dat cineva a descoperit mica bucata de sfoara. Oamenii au fost foarte incantati si i-au facut un loc la muzeul de pe noua lor planeta, doar ca nu venea prea multa lume la muzeu.

Pana la urma, oamenii au trebuit sa plece si de pe acea planeta, iar la plecare au luat cu ei si cateva exponate din muzeul lor de istorie spatiala, printre care si bucata de sfoara care legase un carnat.

Dar pe parcursul calatoriei niste copii rai care erau pe nava spatiala au intrat in compartimentul cu exponate si au furat sforicica si apoi au inceput sa se certe pe ea si pana la urma au rupt-o in doua bucati.

Cele doua bucati au plutit prin spatiu multe miliarde de ani, fiindca nava a avut o defectiune si toti oamenii de pe ea au murit (inclusiv copiii cei rai) si apoi s-a rupt in bucati, iar lucrurile din ea au inceput sa se imprastie prin spatiu.

Si cum spuneam, cele doua parti ale sforii au luat-o in directii diferite si au plutit prin spatiu miliarde de ani, timp in care s-au plictisit ingrozitor, dar apoi s-au reintalnit, fiindca universul incepuse sa se micsoreze tot mai mult, fiindca se apropia sfarsitul lumii, asa ca, vrand-nevrand, toate lucrurile trebuiau sa se intalneasca, pana cand toate au devenit un punct mic de tot si apoi n-a mai existat nimic.

Iar acum probabil ca intelegi mai bine de ce ziceam ca e vorba de un capat de sfoara care a avut ghinion.”

In punctul asta bunicul vru sa mai spuna un lucru care i se parea foarte important, dar tocmai atunci observa ca nepotica adormise.