Am facut (10x pt. reteta, Len!), fiindca e esential pentru sushi, iar la magazin e cam scump. A fost supersimplu: mai intai am cumparat o radacina din aia de ghimbir (din nefericire, nu poti obtine ghimbir murat din cartofi, prune si praf de scortisoara; deci n-are rost sa incercati). Dupa aia l-am curatat de coaja ca pe un morcov si l-am taiat felii:

Aici cred ca am facut doua greseli:

1. Am taiat feliile cu un cutit zimtat. Cred ca era mai bine sa fi folosit un cutit fara zimti, ca sa ramana feliile mai netede.
2. Le-am taiat un pic cam groase.

Anyway, dupa aia le-am pus sare si le-am lasat sa zaca asa vreo jumatate de ora:

Apoi am pus otetul cu zahar la fiert. O cana de otet si trei sferturi de cana de zahar. La microunde, bineinteles. Daca nu gatiti de obicei la microunde, poate n-ar trebui sa incepeti cu asta, din cauza ca e mai greu sa te prinzi cand fierbe ceva in cuptorul ala.

Si aici cred ca am facut o greseala:

1. Am pus zahar brun. Cred ca era mai bine sa fi pus zahar obisnuit. Nu stiu de ce, dar am asa,… o presimtire. 🙂

Cand clocotea mai bine otetul ala indulcit, l-am scos si l-am turnat peste feliile de ghimbir:

De data asta am facut o greseala aproape fatala: am stat cu nasul deasupra castronului. Don’t do this at home! Vaporii de amoniac sunt o mireasma suava fata de ce poa’ sa iasa la contactul dintre niste felioare de ghimbir si un pic de otet fierbinte.

Am plecat dupa aia un pic din bucatarie. Daca nu aveti o bucatarie de un metru patrat, ca mine, nu e obligatoriu sa aplicati pasul asta.

Cand am revenit, atmosfera era respirabila, iar amestecul se mai racise un pic, asa ca l-am turnat intr-un borcan in care avusesem inainte niste germeni de soia (dar l-am spalat in prealabil; in paranteza fie spus, germenii de soia sunt meseriasi pentru tot felul de salate):

Cand s-a racit borcanul de tot, l-am bagat in frigider.