Va amintiti “concursul” de luna trecuta, nu? Premiul e acelasi (bannerul din dreapta o sa trimita catre blogul castigatorului timp de o luna), dar jocul va fi un pic diferit.
Daca vreti sa participati, trebuie sa scrieti o scurta povestire pornind de la imaginea asta. Asta pana maine seara. Adica pana maine la 12 noaptea, ma rog. Tot pana atunci trebuie sa lase un comentariu toti cei care vor sa voteze pentru castigator.
Pe parcursul zilei de marti (tot pana la 12 noaptea) votam si aflam cine a castigat. Si asta e tot. 🙂
Blestemul Vizionarilor
Muntii isi varsau naduful aburind peste cerul naiv, iar cei trei tineri Vizionari se uitau la cadavrul care zacea sfartecat pe fundul prapastiei hade din fata lor.
“Eu nu mai rezist fara el” zise Ofelia.
Mira zambea visatoare.
Joe tinea in mana un toiag de metal, pe care rugina si sangele proaspat se amestecau haotic.
****** ***** ******
De 17 ani traiau in Muntii Mc Kinley. Erau o comunitate fericita. Isi spuneau ” Vizionarii Lui Vladimir”. Nimeni nu isi mai aducea aminte exact cum ajunsese acolo.
Unul din efectele secundare ale consumului regulat de Iarba Maicutei este pierderea memoriei de lunga durata, subiectii avand amintiri disparate din “Perioada Intunecata”,de dinainte de a locui pe muntele Mc Kinley
Se poate spune ca traiau intr-un prezent continuu, bucurandu-se de fiecare zi ca si cand ar fi ultima si fumand “Iarba Maicutei” in fiecare zi, in cinstea lui Vladimir.
Vladimir era mai mult decat Mentorul lor, Vladimir era Placerea lor, Vladimir era Inspiratia lor, Vladimir era Tatal, Varul, Fratele, Iubitul Vizionarilor
Rasaritul rosu si pulsatil din dimineata aceea rezona cu inima lui Vladimir.
Acesta se tolani langa focul de tabara sarutand-o pe Ofelia, simtind mana aspra a Mirei pe fese. Actul sexual se terminase.
Ceilalti Vizionari priveau cu jind la Vladimir. Joe se uita la trupul gol al tatalui sau si tot ce isi dorea era sa il simta una cu el si ceilalti sa ii priveasca cu acelasi nesat.
Brusc, respiratia colectiva a Vizionarilor fu tulburata de strigate de ajutor.
Vizionarii vazura cum din tufisurile de “Iarba Maicutei” tasneste un adolescent plin de zgarieturi, tipand ca din gura de sarpe.
Vladimir isi lua toiagul de metal si il arunca spre lupul care le adusese acest neasteptat oaspete. Jivina fugi scheunand in padure.
Vizionarii se adunara in jurul tanarului in camasa alba de in, privindu-l curiosi. “Ofelia, oblojeste-l!”, striga Vladimir…
Apoi se apropie cu delicatete de baiat:
“Bun venit in Tabara Vizionarilor! Cum te numesti?”
“Stef ma cheama.Frate, aici miroase a iarba!”
“Stef… , medita Vladimir, ti-ar placea sa locuiesti cu noi?”
“Ce ai mosule, te-ai tampit la cap? Tre sa ma intorc in oras, o sa va dea la tv, e prea tare, e….”
“Locuri intunecate!!!” Striga Vladimir deodata, cu ochii injectati.
“ locuri intunecate…. “murmurara in cor Vizionarii
Pustiul incepuse sa se sperie. Pe Vladimir il excitau la nebunie expresia nedumerita de pe fata lui Stef, bratele vanjoase ale baiatului, pielea bronzata……
“O sa te facem unul de-al nostru, Stef! Joe, ajuta-ma!”
Joe si Vladimir ii sfasiara camasa lui Stef, ii smulsera blugii si ii zgariara fesele, indepartandu-i lenjeria intima cu lacomie.
Vladimir il impinse pe Joe de-o parte si isi plimba privirile hulpave pe ochii rugatori ai tanarului Stef, pe picioarele pline de vanatai, pe trupul lui vlaguit, pe penisul lui chircit de teama.
Vladimir incepu sa il loveasca cu o sete nebuna pe adolescentul fara aparare. Vladimir era inca sub efectul drogului. Apoi il trase pe Stef de parul scurt si incepu sa il sarute violent.
Vizionarii priveau buzele insangerate ale celor doi, in extaz. Ofelia, Mira si Joe imparteau droguri tuturor. Avea sa fie un festin!
Vizionarii incepura sa priveasca cu jind si sa se masturbeze, beti de fericire. Joe insa nu putea.
Stia ca il iubeste pe tatal sau, insa acum nu vroia decat sa il opreasca, inainte sa il patrunda pe Stef.
Ofelia isi intoarse ochii de la tatal ei si privirea ei intalni privirea lui Joe. Mira venea spre ei cu toiagul de metal in mana.
Vladimir isi apropia penisul erect de trupul tremurand al lui Stef, cand pieptul sau puternic fu strapuns de varful ascutit al toiagului pe care il purta intotdeauna cu sine.
Mira privea in gol. Ceilalti Vizionari incercau sa fuga, impleticindu-se care incotro.
Joe vedea trupul tatalui sau zbatandu-se, privirea-i muribunda pironindu-se in ochii verzi ai lui Joe. Stef, vazandu-se liber, isi aduna ultimele puteri si incepu sa fuga.
Insa nu mai simtea pamantul sub picioare. Cazuse in prapastie.
*** ***** ****
Acum ceilalti vizionari disparusera. Ramasesera doar cei trei frati, cei mai tineri membri ai Sectei Vizionarilor, cei care fusesera cel mai apropiati de Vladimir.
Atasamentul lor fata de Vladimir era atat de profund, incat nu concepeau viata fara el.
Joe isi saruta pentru ultima oara tatal mort pe buzele insangerate. Avea sa fie una cu el, din nou. Isi lua avant si se infipse in toiagul de fier care iesea prin pieptul lui Vladimir.
Mira privea hipnotizata zvacnirile fratelui ei. Se duse la Ofelia ca la ultima ei speranta si incepura sa se sarute. Ofelia o mangaia pe par pe mira, apoi mainile ei alunecara mai jos.
Ofelia o strangea cu dragoste de gat pe Mira. Mira ii intoarse Ofeliei o ultima privire recunoscatoare, apoi Ofelia isi franse fericita zborul in stancile de pe fundul prapastiei.
Erau din nou impreuna cu Vladimir.
Foaaaarte frumos! 🙂
Pingback: Oooo, dar a fost chiar mai simplu decat ma asteptam! :) « Gramo`s World