Pana la urma, oamenii duc vieti destul de banale. Si nici nu isi schimba prea mult stilul de a scrie. Iar subiectele care pot trezi interes sunt, si ele, in numar limitat. Cand ajunge un blogger care scrie in fiecare zi sa se repete? Cand ajunge sa fie plicticos? Si cum ar putea sa nu ajunga in punctul asta? Ce credeti?
Depinde… Unii repeta des. Altii amintesc doar… posturi vechi. Chiar m-am uitat atent la tine. Posturile nu seamana intre ele. Si cand seamana … este continuarea unui post.
Foarte repede. Depinde desigur şi de rata de schimbare a cititorilor, şi de natura lor. Pe net se formează prietenii, uneori trainice (sunt oameni pe care îi ştiu de şapte-opt ani, şi pe care încă nu i-am văzut), la care se adaugă prietenii de departe, din viaţa reală: pe ei îi interesezi tu, ce mai faci, dacă eşti în viaţă şi bine. Nu contează că te repeţi. În rest, grupul de cititori interesaţi de conţinut are un turnover lent şi neomogen, care-ţi permite să te repeţi după un anumit timp, în siguranţă. Pe de altă parte, turnoverul cititorilor depinde cu siguranţă şi de cât de mult şi de repede te repeţi, aşa că formula pe care am putea-o deduce nu e aşa de simplă.
Să mai spunem şi că repetiţia e un lucru bun. Posturile sunt caduce, nimeni nu mai citeşte un post de acum 2 luni, deşi conţinutul lui poate că era bun. Repetarea în salvează. Măcar dacă fiecare blogger ar avea o singură idee originală, pe care să o afirme şi să o susţină până la capăt. Vă daţi seama? Am avea zeci de milioane de idei originale, şi numărul ar creşte în fiecare zi!
Probabil ca atunci cand vede scrisul pe blog ca pe o obligatie zilica. Cand deschide o pagina alba fara sa stie despre ce vrea sa scrie. Cand nu o mai face din pasiune sau pentru scopul cu care l-a si inceput. Cred ca depinde de la persoana la persoana.
@Dani, @Mahalagiul: Dar nu e vorba doar de repetitie. Cineva poate sa scrie mereu despre lucruri noi, dar sa plictiseasca prin monotonia stilului pe care il adopta si prin conformismul punctelor de vedere pe care le exprima.
@Fiica Bucurestiului: Nu stiu cat de mult conteaza motivatia. Cineva poate scrie din pasiune o carte foarte proasta. Un jurnalist poate scrie doar din obligatie un articol excelent. S.a.m.d.
Iar pentru cei care citesc un blog, motivatia autorului nu conteaza prea mult. Daca intrebarea ar fi fost “Cand ajunge un blogger sa se plictiseasca?”,… da, poate era altceva. Dar acum priveam din perspectiva cititorului.
Ca la clasa intai: Eu cred ca un blogger care scrie zilnic ajunge sa fie plicticos tocmai atunci atunci cand scrie zilnic… pentru ca subiectele sale devin mai putin elaborate, mai putin discutate in comentarii, cititotii fiind presati sa tina ritmul noilor articole si renuntand sa urmareasca discutii mai vechi de 2-3 zile… raman, astfel, o multime de discutii in aer, neterminate, neinchegate intr-un tot unitar… Si, cum nu prea citeste nimeni un singur blog pe zi, cititorii devin tentati sa citeasca pe diagonala, sa parcurga mai rapid textele ce-i intereseaza si, deci, sa insiste mai putin pe esenta textului, pe ceea ce el vrea sa comunice cu adevarat, motiv pentru care unele posturi pot parea plictisitoare la prima citire.
Pe de alta parte, cantitatea de informatie necesara pentru a scrie zilnic se epuizeaza, ca resursa, mult mai repede, ajungand – uneori – sa conduca la repetitii ale aceluiasi subiect, in lipsa de altceva.
Dar, in acelasi timp, acelasi blogger poate sa nu devina niciodata plictisitor in ochii unor “fani” care ii citesc posturile zilnice pentru simpla placere de a afla ce mananca acesta in fiecare dimineata, povestirile lui plicticoase pentru unii fiind sursa de inspiratie pentru viata celorlalti.
Bune intrebari. 🙁
Ma confrunt cu lipsa ideilor si cateodata am impresia ca n-o sa mai am subiecte de tratat. Mai ales ca nu scriu despre chestiile pe care le discuta toata lumea sau despre stiri doar cand ma afecteaza in mod direct. Si e greu sa starnesti si sa mentii interesul cititorilor, insa daca te intereseaza asta cu adevarat, faci tot posibilul sa nu-i dezamagesti.
eu m-am simțit deja de câteva ori ca o babă ramolită, cu fixuri pe care le tot repetă la nesfârșit. mă mir că mai intră careva pe blog… sau poate nici nu mai citește nimeni, doar intră, vede iar aceeași ciorbă și iese :))