Din cate stiu eu, poti sa inveti cel putin doua lucruri diferite. De pilda:
| date, denumiri, numere de telefon | sa inoti, sa mergi pe bicla, sa canti la un instrument |
| liste de cuvinte intr-o limba straina | sa vorbesti in limba respectiva |
| formule | sa stii sa rezolvi probleme |
| liste cu interdictii si obligatii | sa fii un om civilizat, moral etc. |
| fragmente din diferite texte | sa interpretezi un text, sa gandesti, sa argumentezi |
Pe prima coloana sunt chestii pe care le inveti pe de rost. Unii le zic “cunostinte”. Pe a doua sunt deprinderi sau abilitati pe care trebuie sa ti le formezi prin exercitiu.
Un lucru e limpede. Nu prea mai are rost sa-i punem pe oameni sa invete chestii de pe prima coloana, fiindca in curand o sa avem toti acces la net de pe mobil.
Are rost sa-i invatam abilitati, dar astea se invata mai greu. Pentru ele e nevoie de exercitiu. Cate ore trebuie sa exersezi la pian ca sa poti canta un mic menuet? Prin comparatie, o poezie scurta intr-o limba straina (pe care nu o intelegi) poate fi memorata intr-o ora, cel mult doua.
Pe de alta parte, e mai usor sa verifici invatatul pe de rost. Poezia e scrisa din memorie, verificam daca nu lipsesc cuvinte, the end. Verificarea poate fi facuta si automat. Sau de catre cineva care nici nu se gandeste la ceea ce face.
Cat iti ia, in schimb, sa verifici daca un om si-a insusit abilitatile necesare pentru a fi un bun chelner? Mult. E nevoie de un examen practic, de simularea conditiilor reale, de timp si atentie.
Pe scurt, trebuie sa-i invatam pe oameni chestii din coloana a doua, dar e mai greu.
In al doilea rand, lucrurile pe care le poti invata ar mai putea fi impartite si asa:
| sa poti croi o rochie dupa un tipar | sa stii, in genere, cum poate fi realizat un obiect pe baza unui model |
| sa stii cum sa interactionezi, in calitate de vanzator, cu un cumparator | sa ai abilitati care iti permit sa interactionezi usor cu alti oameni, indiferent de rolul social pe care il ocupi |
| sa stii sa vorbesti o limba straina | sa stii sa iti sustii opiniile cu argumente, indiferent in ce limba |
| sa stii sa rezolvi probleme de mecanica, utilizand formulele | sa stii cum pot fi aplicate formulele pentru a rezolva probleme |
| sa stii sa interpretezi texte literare | sa stii sa interpretezi opere de arta |
Abilitatile din coloana din dreapta sunt mai generale decat celelalte. Cred ca unii oameni le numesc “abilitati transversale”. Ideea e ca majoritatea firmelor le formeaza angajatilor abilitati specifice la locul de munca (prin training-uri), bazandu-se pe abilitatile mai generale pe care acestia le-au invatat in scoala.
Pe scurt, capacitatea de a rezolva probleme, gandirea critica, abilitatile generice de comunicare si de interactiune sociala s.a. sunt cele mai valoroase abilitati pe care le poate capata cineva. In acelasi timp, tocmai ele se formeaza cel mai greu. Si e greu si sa verifici daca o persoana si-a format astfel de abilitati (poate de aia cei care chiar stiu sa conduca bine interviuri pentru angajare sunt atat de cautati).
Din cate stiu eu, pe Pamant exista un singur grup de oameni care sa fi acordat o atentie speciala acestor abilitati, in ultimele cateva mii de ani. Astia sunt oamenii care au incercat sa le identifice, sa le invete ei insisi si sa le predea si altora, de-a lungul timpului. Si tot ei sunt cei care au stat (de multe ori) in spatele progresului in stiinta, arta, tehnologie sau in organizarea si guvernarea statelor.
In limba romana li se spune “filosofi”.
Foarte bun articolul si observatiile “within” dar sfarsitul ma surprinde putin. Cu siguranta contextul e mai complex decat
Teorii ale educatiei, cognitiei etc nu-s generate de filosofi, dar se aplica (cu varf si indesat) in exemplele ilustrate in acest post. Sigur, filosofii sunt interesati de ele si contribuie la raspandirea si imbunatatirea lor, dar nu sunt “singurul grup de oameni de pe Pamant” care fac asta IMHO.
Departe de mine incercarea de a minimiza influenta filosofiei, but still…
Da, daca stai sa te gandesti la Marii Oameni(indiferent de domeniu), au fost si filosofi in acelasi timp. Filosofia i-a insotit in evolutia lor.
Seen it. read it. absolutely loved it.
Nu e aşa de simplu. Ca să înveţi coloana 2 din primul tabel, trebuie să înveţi şi nişte lucruri pe de rost.
Mai mult decât atât. În anul I de medicină, la primul curs al facutlăţii, cel mai luminat profesor pe care l-am avut (nu era medic, normal, era biofizician), ne-a zis următoarele, citez aproximativ din memorie: “Pe parcursul facultăţii veţi învăţa o grămadă de lucruri a căror utilitate nu o veţi înţelege, şi pe care, inevitabil, le veţi uita. Dar acest lucru are o valoare formatoare. Creierul unui medic nu seamănă cu creierul unui arhitect.” Şi aşa era. Am uitat aproape toată anatomia, o materie sterilă şi minuţioasă, dar felul sisific în care a trebuit să o învăţ pe atunci îmi foloseşte şi azi.
Pe scurt: da 🙂
Ei, si mai departe, cind filosofii aia (pentru ca in acele timpuri nu era asa de mare diferenta intre specialitati), cind gaseau pe cineva caruia sa dea mai departe stiinta lor, aveau un fel de copil spiritual, care ii mostenea. Iar copilul asta nu era nevoie sa fie copilul lor biologic. Dar vezi, cu cit stiinta asta era mai profunda si mai greu de inteles pentru oamenii normali, cu atit mai greu era de gasit copii spirituali. Uneori ii gaseau numai la mare distanta, alteori nu ii gaseau deloc. Si atunci dadeau drumul la un fel de seminte de stiinta sa zboare in vint ca papadia de pe coperta Larrouseului. Nu se stia cind si unde se gasea pamintul fertil, dar undeva se gasea. Poate.
Dar hai sa lasam povestile cu semintele de stiinta care zboara ca puful de papadie: Ce spune Vlad e mai interesant. Deci atentie:
Eu voi sustine ca toate cunostintele si notiunile se leaga intre ele prin relatii logice intr-un soi de retea. Asa ca un dictionar, dar nu in oridine alfabetica, cu intr-o ordine cu adevarat logica – ramificata, multidimensionala. Atunci poate ca tot ce stie un om am putea sa vedem ca o colectie de norisori de cunostinte. Asta in seamna ca anatomia si restul medicinei ar fi, zice Vlad, niste norisori diferiti, fara nici o legatura intre ei. Si ma tem ca atunci ai putea sa inveti medicina fara sa stii anatomie.
No, se poate asa ceva? Daca da, atunci de ce mai pierdem timpul cu anatomia? Sau ma rog, studentii la medicina il perd. Daca nu, inseamna ca exista totusi o legatura intre norisori, dar n-o vedem noi. (Stan si Bran au o explicatie geniala despre ce inseamna fata morgana in filmul cu regimentul de infanterie scotian.) Deci care-i adevarul?
Ei, chiar m-ar interesa foarte tare sa aflu ce credeti despre asta!
“Si tot ei sunt cei care au stat (de multe ori) in spatele progresului in stiinta, arta, tehnologie sau in organizarea si guvernarea statelor.” – greu digerabila concluzia ta.
Eu cred ca, mai degraba, tocmai folosindu-se de spiritul lor critic, filosofii au explicat cel mai bine a posteriori diversele fenomene sociale, politici, tehnologii etc.
E adevarat, exista o filosofie a artei, una a stiintei si o filosofie politica, insa in ce masura ele au generat cu adevarat shimbari profunde intr-o societate data – aka progres – este greu cuantificabil, iar aici putem vorbi cel mult de la o epoca la alta si de la cazul specific al unui filosof la altul.
Daca-i bagam in aceeasi oala si-i adunam pe Platon, d’Aquino, Newton, Hume, Rousseau, Kant, Marx, Nietzsche, Popper si Andrei Plesu, iar pe de alta parte (in alta oala) pe Caesar, Iisus, da Vinci, Shakespeare, Columb, Mozart, Napoleon, Mendel, Pasteur, Hertz si Einstein – cred ca devine extrem de dificil de spus care oala e mai grea, cine a influentat pe cine si din ce s-a produs, de fapt, “progresul” – din gandire critica si analitica si ratiune sau, mai degraba, din geniu (talent), inspiratie de moment, hazard sau nesfarsita munca de trial and error (da, stiu ca datorez acest concept unui filosof 🙂 )
Revenind la primul tau tabel, cred ca gresesti cand afirmi ca “Nu prea mai are rost sa-i punem pe oameni sa invete chestii de pe prima coloana, fiindca in curand o sa avem toti acces la net de pe mobil.” Faptul ca ai acces nelimitat la informatie (sa ne inchipuim o utopica strutocamila google-wikipedia omniscienta, care contine toate informatiile din toate timpurile), nu inseamna neaparat ca te vei folosi de acea informatie. Daca nu esti obligat sa o faci. Iar daca nu inveti chestiile din prima coloana a primului tabel, explica-mi, te rog, cum reusesti sa le stapanesti pe cele din a doua (care, da, e adevarat, sunt cele importante, care conteaza).
Un contraexemplu la ceea ce ai scris tu ar fi, for instance: NU pot invata sa conduc o masina, daca nu stiu ce-i ala volan, schimbator de viteze si chiar roti (si la ce folosesc toate acestea) + regulile de circulatie. La fel cum nu pot inventa un aparat functional si bun (oricare, de la aragaz la avion), daca nu stiu foarte bine o serie de legi si formule si principii. In sfarsit, nu pot sa citesc fara sa recunosc literele etc.
So, pentru a te parafraza – cu voia ta, as spune ca pe scurt, trebuie sa-i invatam pe oameni chestii din coloana a doua, dupa ce ne-am asigurat ca le cunosc si inteleg pe cele din prima. Dap, invatamantul din Ro pune accentul aproape exclusiv pe chestiile din prima coloana, ceea ce sux si este gresit, dar la fel de gresit mi se pare a le anihila de tot insemnatatea.
Pe scurt:
1) Afirmatia despre rolul conceptiilor filosofice in progresul omenirii nu e semnificativa pentru ceea ce sustin aici (ca in educatie accentul ar trebui sa fie pus pe formarea unor “abilitati transversale”). O retrag. O sa incerc sa o sustin alta data.
2) Cred ca pot sustine ca in unele cazuri (vezi: a inota, a canta la un instrument dupa ureche, a gati fara sa cunosti numele ingredientelor pe care le folosesti, a tricota s.a.m.d.) nu ai nevoie sa memorezi nici o propozitie pentru a-ti forma o abilitate. In plus, a recunoaste litere, cuvinte sau semne, a sti sa le intelegi si sa le utilizezi sunt tot abilitati.
Dar nu vreau sa sustin o idee atat de radicala. Nu vreau sa spun ca n-ai uneori nevoie sa si retii anumite informatii (desi, pentru majoritatea scopurilor practice, e vorba de mult mai putine informatii decat cele care li se baga pe gat elevilor acum).
Vreau sa spun, in schimb, ca abilitatile sunt esentiale. Fara ele nu stii ce sa faci cu informatiile. Iar accentul ar trebui sa fie pus pe formarea lor.
In plus, sunt destule cazuri in care informatiile pot fi retinute in mod natural – daca te invat sa rezolvi anumite probleme de mecanica utilizand cateva formule si te pun sa exersezi, dupa ce rezolvi mai multe probleme o sa retii si formulele.
3) Afirmatia ca filosofii s-au ocupat de-a lungul timpului de studierea si transmiterea anumitor abilitati generice importante (cum ar fi cea de a gandi critic sau cea de a te exprima clar) nu e contrazisa de faptul ca in ultimele decenii s-au dezvoltat anumite teorii ale invatarii (de obicei tot pe baza unor teorii filosofice).
Ei, dar ce ne facem cu abilitatile? Ele cum se dezvolta?
@Pinocchio: Pai,… prin exercitiu. Cum convingi pe cineva care inca nu se raporteaza intr-un mod responsabil la propria educatie sa exerseze, cum e mai eficient sa exersezi pentru a-ti forma diferite abilitati,… hmmmmm,… aici e mai complicat 🙂
Si mai sunt si alte probleme interesante: cum pot fi automatizate anumite abilitati? pentru o multime de lucruri pe care in trecut le faceau oamenii acum exista roboti; chiar si a invata pe altii ceva e o abilitate; putem transfera o astfel de abilitate unui calculator?
Problemele educatiei, daca te gandesti un pic la ele, sunt fascinante.
p.s.: Si e interesant si ce spui tu despre felul in care e structurata cunoasterea noastra (sper ca n-am inteles gresit analogia cu norisorii), dar inca nu stiu ce sa raspund.
Mie sa pare mie ca abilitatile se dobindesc in mai multe faze, cele tirzii fiind intr-adevar mai bine automatizate. Fazele timpurii insa sint predominant cognitive, si aici nu stiu daca poti sa faci ceva fara sa inveti chestiile elementare mai mult sau mai putin pe dinafara.
Exista si posibilitatea invatarii problematizate in care nu se invata materia sistematica (spre deosebire de, sa zicem geometrie), ci in functie de necesitatile dictate de rezolvarea unor probleme. Cine invata asa, adica eventual incepind de la bun inceput cu niste abilitati mai complexe, se stie ca va putea sa isi aplice mai usor cunostintele, dar nu va avea neaparat cunostintele declarative corespunzatoare. E nevoie de ele… nu e nevoie de ele… habar n-am. Daca e nevoie de ele mai tirziu, s-ar putea sa fie o problema… sau s-ar putea sa fie chiar mai usor de invatat atunci… Cine stie?
Fascinantele probleme ale educatiei 🙂
PS, Eu nu ma refeream la cunoasterea noastra, ci la structura intrinseca a cunostintelor. Retelele sint retele semantice.
Filosofia stiintei este cam la fel de folositoare pentru savanti pe cat este ornitologia pentru pasari.
R.Feynman
Dragut spus dar, dupa parerea mea, gresit. Comparatia schioapata.
nu cred ca in epoca moderna un filosof mai poate influenta stiinta. cei care se ocupa cu filosofia stiintei inca discuta principiului de incertitudine.
Poate ca ar fi momentul ca un insider in ale filosofiei sa ne spuna exact cu ce se ocupa filosofia stiintei? Gramo?
Nu sint sigur daca principiul lui Heisenberg tine de filosofia stiintei. L-as incadra mai degraba la ontologie si la problematica adevarului.
din cate stiu, multi filosofi s-au ocupat cu filosofia mecanicii cuantice (doar a distrus determinismul). poate gresesc.
Bineinteles ca s-au ocupat. Dar mecanica cuantica zice ceva despre natura lumii, nu neaparat despre natura stiintei. Sigur, indirect poate sa fie vorba si de ce este sau ce ar trebui sa fie stiinta, dar asta ar fi numai o mica parte din filosofia stiintei. Mai exact nu stiu nici eu, de’asta ziceam sa auzim ce spune un insider.
zice si despre natura stiintei- impune niste restrictii fundamentale, de nedepasit, asupra cunoasterii. parca Heisenberg spunea ca QM nu descrie lumea, ci felul in care privim lumea.
@Pinocchio: “Mie sa pare mie ca abilitatile se dobindesc in mai multe faze, cele tirzii fiind intr-adevar mai bine automatizate” – Scuze, probabil formularea mea a fost proasta. Eu intelegeam prin automatizare altceva. Incercarea de a produce softuri performante pentru OCR, de pilda, mi se pare ca e incercarea de “a automatiza” abilitatea de a recunoaste litere.
“Fazele timpurii insa sint predominant cognitive, si aici nu stiu daca poti sa faci ceva fara sa inveti chestiile elementare mai mult sau mai putin pe dinafara” – nu inteleg cum se aplica afirmatia asta la exemplele date de mine: a inota, a canta la un instrument dupa ureche, a gati fara sa cunosti numele ingredientelor pe care le folosesti, a tricota s.a.m.d.
Ce anume trebuie sa inveti pe dinafara atunci cand inveti sa mergi?
“Poate ca ar fi momentul ca un insider in ale filosofiei sa ne spuna exact cu ce se ocupa filosofia stiintei? Gramo?” – Am doua probleme. Prima e ca nu vad relevanta discutiei despre filosofia stiintei pentru postul meu (mai ales ca am spus ca retrag afirmatia privitoare la filosofi). A doua este ca nu stiu prea multe despre filosofie. Pe planeta mea nici nu exista filosofie. Exista dezbateri cu argumente pe diferite teme care nu fac obiectul unor cercetari stiintifice, dar dezbaterile respective nu apartin vreunei discipline anume.
Iata un exemplu. Uneori pot fi propuse mai multe programe de cercetare pentru explicarea acelorasi fenomene. In conditiile in care nici una dintre cercetari nu a obtinut deja rezultate, sustinatorii fiecarui program de cercetare vor aduce argumente principiale. Atat cercetatorii din domeniul respectiv, cat si oamenii cu o pregatire stiintifica solida pot participa la discutie. Cei care discuta nu considera ca fac stiinta, ci ca poarta o discutie de principiu.
p.s.: Daca ma gandesc bine, exista niste europeni care seamana oarecum cu filosofii de pe Pamant. Cei mai multi dintre ei construiesc structuri de baze de date pentru diferite scopuri. Li se spune analisti. Dar nu vreau sa divaghez.
Perfect, lasam filosofia la o parte, nici eu nu ma pricep 🙂
Deprinderile se invata in mai multe feluri. Bine ar fi daca am invata (hihihi) sa croim rochii asa cum invatam sa mergem. Mersul si vorbitul diverselor limbi sint deprinderi dobindite de timpuriu si se bazeaza pe imitare. In plus, exista niste predispozitii biologice, innascute, care ajuta. Cea mai mare parte a deprinderilor numite in tabele se dobindesc insa ceva mai tirziu si atunci trec prin faza cognitiva (ceea ce nu usureaza si nici nu imbunatateste lucrurile intotdeauna). E destul de problematic de bagat toate exemplele intr-o palarie si de discutat la un loc.
Daca e vorba de invatarea limbilor straine, pina la un punct e usor de invatat “dupa ureche” si in context practic. Cel care invata asa va reusi sa se inteleaga cu ceilalti, dar, mai departe, nu va vorbi prea curind 100% corect gramatical. Cu ceva gramatica (invatata pe dinafara si aplicata repetat, ca deh, altfel nu prea merge) se ajunge mult mai departe.
Am auzit chiar azi o replica draguta: Mama, uite, am luat 4 la geometrie ca n-am stiu sa aplic Pitagora, dar sint primul din clasa la strategii metacognitive!
Eu cred că argumentul iniţial este valid (mai puţin partea cu filosofii, unde am dubii), dar un pic incomplet: ca să treci de la competenţele alea transversale/generale la cele specifice ai nevoie de (1) competenţe transversale care să îţi permită trecerea (iar acestea sunt subînţelese în coloanele lui Gramo), ca şi de (2) exerciţiu (adică tocmai ce invoca Vlad în exemplul lui). Cu cât exerciţiul este mai diversificat, fiind aplicat în mai multe domenii, cu atât deprinderea competenţelor generale/transversale este mai facilă (evident, de la un punct încolo repetiţia devine redundantă).
Ce e interesant este că, din câte am observat, în teorie sistemul de învăţământ discută exact în aceşti termeni. Practica însă nu pare a aplica încă prea multe din teorie…
He who can does. He who cannot, teaches.
Spam: Şi mie îmi place să privesc în jur cu ochi de turist, şi am scris de curând cum văd eu educaţia.
Va ros sa nu considerati spam, dar articolul trebuie vazut, analizat si dezbatut pentru ca, sa ma bata domnu’, suntem fiinte inteligente.
Despre institutiile de invatamant – lagare de concentrare : http://teoretic.com/2009/09/29/rec-part7-institutiile-de-invatamant-lagare-de-concentrare/