Mai intai un post cu 40 de exemple de manipulari vizuale supercool. Favorita mea e asta:
(autorul e Saim Εakiroglu, btw)
In al doilea rand, se pare ca last.fm chiar se duce la fund. Fondatorii site-ului au anuntat ca pleaca. Dintre alternative, cea care castiga tot mai multa popularitate in ultima vreme pare sa fie Grooveshark.
In fine, voiam sa va plictisesc si cu niste reflectii despre credibilitatea bloggerilor. Dar nu in genere. Ma explic imediat. Sa zicem ca va spun ca am gasit o salata supertare cu somon afumat, seminte de susan si alge de mare in Cora.
Chiar am gasit. (In paranteza fie spus, nu inteleg de ce oamenii aia incearca sa-si faca reclama cu doua banere uriase, plantate in fata magazinului – cel din Militari -, pe care scrie ca au pasta de tomate la 8 lei. E lumea disperata dupa pasta de tomate? Acum, cand poti sa-ti iei doua chile de rosii cu opt lei? Cate economii poti face la pasta de tomate!? Wtf!?)
Revenind, ce credibilitate am? Adica, bine, probabil ca ma credeti ca am gasit salata din aia si nu bat campii. Dar de ce ati crede ca e buna sau ca ar merita sa o incercati?
(Apropo, o casoleta e cam 7-8 lei si te saturi din ea chiar daca nu mananci cu paine.)
Pe bloggerii care au reputatie de gurmanzi ii crezi mai usor, ok. Sau pe cei care chiar sunt bucatari sau ceva de genul asta. Dar astea sunt cazuri exceptionale.
Se mai poate intampla si asa: citesti ce scrie un om obisnuit pe blog, la un moment dat incerci si tu o chestie despre care scrie, ti se pare misto, dupa care ii acorzi mai multa credibilitate. Daca experienta se repeta, ii acorzi si mai multa credibilitate si tot asa.
Dar exista in toata povestea asta un ingredient esential. Omul care scrie nu are o agenda. Nu face reclama la nimic. Daca v-am spus de salata aia cu alge de mare (se gaseste pe langa raionul de fructe si legume, btw), stiti ca motivul e unul singur – chiar mi-a placut.
Habar n-am cine o produce. Nu m-a pus nimeni sa scriu. Nu primesc bani pentru asta.
Si acum ajung la miezul problemei. Daca stiu ca un blogger primeste bani ca sa scrie despre anumite produse, nu-i mai acord la fel de multa incredere. In ochii mei, credibilitatea lui s-a dus de rapa.
Dar nu asta e problema principala. Problema e mai degraba urmatoarea. Daca as primi bani ca sa scriu despre anumite produse, probabil ca as ajunge sa nu mai scriu decat asa. De ce sa scriu ca imi place un produs fara sa primesc bani? Ar fi ca si cand mi-as sparge singur(a) piata, nu?
Si uite asa, cenzura propriei lacomii iti limiteaza libertatea de exprimare. Iar aici nu e vorba, de fapt, doar despre produse. La fel stau lucrurile, de pilda, si cu campaniile. Daca sprijini diferite campanii doar atunci cand primesti bani, de ce te-ai mai implica de bunavoie in ceva?
Dar daca n-ai devenit o persoana total cinica si dezinteresata, unele lucruri ti s-ar mai putea parea misto. Unde o sa scrii despre ele, in cazul asta?
LE: Salata aia arata cam asa:
cel mai marfa ar fi sa incerci chestiile pe care le promovezi, si sa le promovezi doar pe acelea care chiar iti plac.
in orice caz, daca promovezi chestii care nu iti plac fiindca nu sunt de calitate, si ii pacalesti pe cativa sa incerce, oamenii aia vor fi dezamagiti, deci cel mai profitabil e sa promovezi chestii care iti plac si au potential sa le placa si altora.
asa impusti doi iepuri. anyway, eu chiar ma gandeam ca in unele cazuri, daca mi s-ar cere sa promovez chestii care imi provoaca repulsie sau in care nu cred, pur si simplu as refuza.
(da stiu acum o sa ziceti ca trebuie sa ai un anumit statut ca sa poti sa iti permiti sa refuzi oferte… detalii, detalii:P)
‘neata
Si CIGAR-CITY imi place!
Gramo, mie mi-a ramas neclara afirmatia conform careia “Daca stiu ca un blogger primeste bani ca sa scrie despre anumite produse, nu-i mai acord la fel de multa incredere. In ochii mei, credibilitatea lui s-a dus de rapa.” In ochii mei, asta se numeste “paranoia”. π Eu inteleg ca, de vreme ce facem referire la un blogger caruia obisnuiam sa-i acordam o oarecare incredere, putem sa-i acordam – pana la proba contrarie (probarea personala a produsului) – prezumptia de nevinovatie: il citim pe acest om, ne place, suntem pe blogul lui pentru ca il valorizam intr-un fel oarecare, deci putem presupune ca promovarea acelui produs a fost facuta nu doar in virtutea unei recompense financiare, ci si in acord cu bunul-simt si discernamantul acestui om. Prin urmare, daca produsul ne intereseaza, merita sa-l incercam. Si, chiar daca nu ne va “satisface”, poate fi doar o chestiune de optiune personala.
Cum spunea si disco_dave, ar fi o prostie din partea unui blogger cu autoritate sa promoveze produse de doi bani, interesat fiind doar de castigurile financiare. Efectul ar fi cel de bumerang: cititorii si-ar pierde increderea in el, ar renunta probabil chiar la a-l mai citi, deci a-i face trafic, iar numarul de unici pe zi este un factor important in stabilirea unei renumeratii pentru serviciile publicitare.
Fiecare este direct responsabil de continutul propriului blog. Daca acest blog personal a aparut tocmai din dorinta de a-ti crea un spatiu unde sa scrii despre lucrurile misto, nu te opreste nimeni sa-l conservi in aceasta forma.
@dani: ce e cigar-city?
@carlitos: Ooo, da, lumea e paranoica pe net! π
“Daca acest blog personal a aparut tocmai din dorinta de a-ti crea un spatiu unde sa scrii despre lucrurile misto, nu te opreste nimeni sa-l conservi in aceasta forma.” – Pai asta spuneam si eu. Daca incepi sa scrii pentru bani, e greu sa-l mai conservi in acea forma.
Nu vreau sa spun ca e rau sa ai un blog “profesionist”, sa te implici in campanii publicitare platite, sa ai reclame pe blog si asa mai departe. E o optiune la fel de ok ca si cea de a avea un blog personal, pe care sa scrii exact ce vrei si cand vrei. Tot ce spun e ca nu le poti avea pe amandoua.
Dar s-ar putea sa ma insel, bineinteles. π
@gramo frate eu nu mai inteleg nimic. de obicei nu inteleg mare lucru, dar acum sunt chiar in ceata π
de omleta am auzit, dar ce mai sunt si macrameurile? alge de mare? sau vreun ingredient trendy importat dp satelitul tau Europa π ? :-S
@Gramo cigar-city – este una din fotografiile de acolo π
Eu totusi insist sa cred ca, atata vreme cat sunt selectiva in alegerea produselor carora sa le fac publicitate, nefiind interesata de castiguri materiale de pe urma blogului, pot foarte bine sa mentin formatul personal si misto al blogului meu. π
Ca sa exemplific, cred ca pe blogul lui Cabral am citit despre decizia acestuia de a face publicitate unor anume produse care sa-i placa si lui, castugurile urmand a fi donate cu totul in scopuri caritabile… iar blogul pastrandu-si forma personala.
p.s. Carbral e un baiat simpatic, preocupat de diverse chestii sociale misto, despre care majoritatea pamantenilor nu stiu decat ca e negru si ca se fatzaie pe un post cu telenovele, la tv. π