In primul rand, va multumesc ca ati asteptat sa apar. π Da, eu sunt Gramo. Gigi si Ramona mi-au predat cheile blogului, cu o singura rugaminte: sa continui eu lectura din Etica Nicomahica. O sa fac asta, dar abia saptamana viitoare. Pana atunci vreau sa citesc ce au scris ei.
Sper sa va simtiti in continuare placut pe blogul meu. A, sa nu uit, daca vreti un wallpaper cu mine, il puteti downloada de aici.
Bine-ai venit in propria ta casa, plina de musafiri poftiti si nepoftiti! π
obsev ca Gramo a devenit barbat π desi are avatar de copil (?)
Multumim mult, Gramo, pentru ca faci jurnalul tau de calatorie public! O sa ne lipseasca posturile lui G si Ramo, dar sunt convinsa ca ne vei tine foarte ocupati cu observatii inedite si sclipitoare despre planeta pamantenilor!
Apropo, pe planeta ta se scriu jurnale?
@carlitos: Aaaa, multumesc mult! E adevarat ca n-am invitat pe nimeni sa vina aici (de fapt, cei de pe planeta mea se pare ca nu pot intra pe internetul asta; e ciudat, fiindca la noi exista un trans-internet care conecteaza toate interneturile de pe mai multe planete; in fine,…). Si din cate a inteles, nici Gigi si Ramona nu si-au invitat niciodata prietenii sau cunoscutii din viata reala sa le viziteze blogul. Dar toata lumea e binevenita. Mai putin cei care ii fac pe ceilalti sa se simta prost, bineinteles. π
@monsoux: Nu sunt barbat. Nu sunt nici macar “intre masculin si feminin”, fiindca n-am crescut raportandu-ma la genurile astea. Cel mai potrivit termen pentru identitatea mea sexuala pe care l-am intalnit aici e, probabil, “queer”. Asta daca am inteles bine. Cred ca in functie de genul persoanelor cu care ma socializez pot avea trasaturi mai degraba feminine sau mai degraba masculine, dar cam atat.
Avatarul e facut intr-un program de grafica vectoriala (Inkscape) pornind de la infatisarea mea. La noi multa lume arata la fel. Am obsevat ca aici asta e considerat un look de copil, dar nu e cazul meu. Eu ma apropii de a doua jumatate a vietii. Adica am trecut binisor de saizeci de ani. π
@Ana: G si Ramo n-au disparut. Fiecare dintre ei scrie (mai rar, e drept) pe forum. In plus G are propriul lui blog, iar Ramo se ocupa, printre altele, si de forumul de pe HotNews.ro asa ca, in principiu, orice mesaj scris acolo ajunge sa fie citit si de ea.
Pe planeta mea jurnalele se scriu aproape singure. Adica, informatiile sunt inregistrate si facute publice automat. Oricine isi poate cumpara, de pilda, o pereche de ochelari care fac poze (stereoscopice) la un interval de timp si le trimit pe net. Sau cu ajutorul carora poti transmite un stream live audio si video.
La fel, oricine poate purta pantofi cu senzori, care “stiu” unde esti in fiecare moment si transmit pe net informatiile. Si asa mai departe. Din cauza ca oricine doreste poate produce o cantitate destul de mare de informatii e importanta sortarea informatiilor dupa diferite criterii, dar nu vreau sa te bat la cap cu detalii despre asta.
p.s.: Pentru un “jurnal de idei” exista un soi de casti pe care ti le poti pune pe cap in timp ce te gandesti la diferite lucruri. Doar ca trebuie sa gandesti ca si cand i-ai vorbi cuiva cu voce tare, adica sa rostesti propozitii intregi in minte, fiindca altfel castile inregistreaza doar niste franturi de cuvinte si expresii si e mai greu de inteles ce-i vrut sa spui.
Cool stuff!
Atunci o sa-i urmaresc pe G si Ramo pe blog/forum! Singurul lucru este ca intr-o zi totusi poate reusim si noi pamantenii sa ne conectam la trans-netul vostru, trebuie sa fie interesant un jurnal de idei doar gandit π