Zorile din Galati – La trecerea de pietoni

Trebuie neaparat sa ascultati asta:

Varianta originala am gasit-o la Oanamarrria. Inainte sa strambati din nas, ascultati o piesa mai veche cantata de aceeasi trupa. Sigur nu va misca in nici un fel?

E mai kitchoasa muzica asta decat orice alta incercare de a combina fortat genuri muzicale diferite, fara sa intelegi particularitatile culturale din spatele fiecarui gen? E mai kitchoasa decat neo-classical metal, de pilda (scuze, Yngwie, dar un iubitor de muzica clasica nu prea are cum sa guste asta)? De ce?

12 thoughts on “Zorile din Galati – La trecerea de pietoni

  1. NuStiuNimic

    nu cunosc teoria kitsch-ului, dar solo-ul ala de chitara din Bach nu-mi transmite nici o emotie, mi se pare doar o demonstratie de digitatie. sunt atatia pusti care canta la fel de bine ca Yngwie Malmsteen la chitara. Cat despre Zorile din Galati, nu stiu daca au avut vreo secunda intentia sa se incadreze in vreun stil muzical anume. E exemplul perfect de formatie de restaurant de la inceputul anilor 90, menita sa faca oamenii sa se simta bine la masa si sa intretina atmosfera. Despre formatiile de genul asta ne pot spune mai multe parintii care au in prezent varsta intre 40 si 60 de ani.

  2. dan

    of, mai prieteni, voi aveti mari probleme… 🙂
    poate sunteti de la tara. poate sunteti foarte din sud, din satele unde se aude melodica turca
    poate sunteti de la tara si din sud
    va rog, nu trageti in noi, cei care vomitam la asa ceva. fiindca nu vomitam din fandoseala, si vomitam absolut discret, la noi acasa, si nu tinem sa convingem pe nimeni de nici o muzica, sau ca se spune kitsch, nu kitscos, lucruri din astea…
    (in satul din sud era biblioteca, pot jura.)

  3. oanamarrria

    kitsch sau nekitsch, eu m-am distrat copios când am descoperit-o. este înduioșător de tâmpită, ca să zic aÈ™a. 🙂 dar poate am atitudinea asta pozitivă È™i datorită pasiunii mele pentru biciclete…

  4. gramo Post author

    @NuStiuNimic: Nici noi nu cunoastem prea multe teorii ale kitsch-ului. Era un nene ungur, Hermann István, care avea o carte despre kitsch tradusa in romana, dar nu mai tinem minte ce spunea. Si mai era un nene (poate chiar ungurul, dar s-ar putea sa fie altcineva) care vorbea despre cum apare kitsch-ul cand se ciocnesc doua culturi sau traditii diferite.

    Ceva de genul: un stergar de tara e ok intr-o casa de tara; dar cand omul se muta de la tara la oras si foloseste acelasi stergar pentru a-si impodobi televizorul, apare kitsch-ul.

    @dan: “vomitam absolut discret, la noi acasa” – Stimate domn, se pare ca ati facut o confuzie. Credeati ca sunteti la dumneavoastra acasa, in Suceava, inconjurat de prieteni, cand de fapt erati pe blogul nostru.

    Avem mari indoieli ca v-ati putea simti acasa intr-un loc in care retorica ieftina si aerele de superioritate nu prea au trecere.

    @Mircea Popescu: E greu de crezut ca problema se rezolva cu ajutorul unei reguli gramaticale. Puteam spune “in mai mare masura susceptibila de acuza de kitsch decat …”, dar ne repugna sa ne exprimam in felul asta pe blog.

  5. gramo Post author

    @oanamarrria: Si pe noi ne-a induiosat si ne-a amuzat in acelasi timp. Dupa care am observat ca ne e vag jena ca ascultam chestia aia. Dupa care ne-am gandit ca ascultam, oricum, tot felul de chestii kitschy (parodiile cantate de Max Raabe si Palast Orchester, de pilda) si ne plac, oricum, destule chestii care n-au cine stie ce valoare estetica.

    Si dupa aia ne-am intrebat daca nu cumva avem prejudecati fata de un anumit gen de sound si ne-am apucat sa scriem. 🙂

  6. oanamarrria

    da, si pe mine m-a apucat vag jena, fix cum ziceti. 🙂 dar imi dadeam seama ca nu ma pot abtine s-o ascult. si apoi m-a pufnit chiar rasul. e ca atunci cand ti-e jena ca ascultai backstreet boys sau dracu stie ce in clasa a patra, si ai vrea sa poti spune prietenilor ca ascultai de atunci beethoven sau led zeppelin : ))

  7. oanamarrria

    de fapt, cand ne plac astfel de lucruri, pe care in mod normal le-am eticheta drept “kitsch”, ne temem de cum ne vad ceilalti. si nu numai. ne temem ca nu ne ridicam la propriile noastre standarde, impuse de noi. : )) asa ca ne ascundem repede impulsurile de genul acesta, cum ar fi cel de a lacrima la o scena cliseu dintr-un film or god knows what. mai mult, ca sa ne imbunatatim parerea despre noi si sa ne simtim departe de aceste “mizerii”, ii atacam pe cei care cad prada acestor impulsuri, si nu asculta vocea ratiunii, care ne spune “sa vomitam discret”. 🙂

  8. gramo Post author

    @oanamarrria: “ne temem ca nu ne ridicam la propriile noastre standarde, impuse de noi” – da, am trecut prin faza asta, dar credeam ca am depasit-o, rupand pisica in doua: “ce-mi place sa ascult, indiferent de valoare, apreciere estetica, standarde sau parerea altora” vs. “ce mi se pare valoros, interesant, inventiv etc., fara sa-mi placa neaparat”.

    Hmmmm,… Ok, cand incerci sa-ti “cultivi gusturile” (recunoastem, am facut asta), inseamna ca nu separi cu adevarat intre cele doua chestii. Dar atunci poate ar trebui sa ne simtim un pic jenati si cand ascultam Gotan Project, nu doar cand ascultam Zorile din Galati. 🙂

  9. dan

    tocmai ati comis un comentariu “superior” si emfatic, exact genul de lucruri pe care spuneti ca le urati. voi nu va puteti obisnui cu ideea ca sunt si oameni care nu pot fi doar politically correct si cool si urban fandositi? uite, poate cred si ei in ceva, ce sa faca, sa-si ceara iertare ca nu sunt plastelina pentru matrita lumii? v-ati gandit vreodata serios la asta? poate sunteti voi superficiali, pur si simplu (zic! e o ipoteza!). chiar trebuie sa fie toti, sa zicem, fandositi daca nu asculta ceva, inapoiati daca nu cred ceva? that was the point, but never mind, nimeni nu a castigat vreun argument cu voi si nu v-a convins de nimeni de nimic aici. evident ca “aveti dreptate” pe linie. oricum ar fi, aveti intorsatura de fraza finala.

  10. disco_dave

    asta nu e melodie e un fel de amestec din carnetelul matusii varvara ;)) nu am rezistat sa ascult pana la cap si nu cred ca are vreo valoare estetica.

    DAR gusturile nu se discuta (asa ca a posta comentarii acuzatoare la adresa autorilor nu prea are rost) :-S whateva

  11. gramo Post author

    @dan: “poate sunteti voi superficiali, pur si simplu ” – a, dar aici nu incape nici un dubiu: suntem superficiali; iar aici pe blog suntem super-superficiali;

    doar ca discutia nu era despre noi; problema noastra era asta: sunt mai multe genuri de muzica lipsita de valoare estetica (sau etichetabile drept “kitsch”); cu toate astea, la noi lumea are o problema doar cu “manelele”; de ce sunt manelele mai prejos decat alte genuri muzicale (neo-classical metal era doar un exemplu) la fel de lipsite de valoare?

    intre timp am mai discutat si am ajuns la cateva idei; una ar fi ca manelele sunt asociate cu un anumit stil de viata, si atunci oamenii nu judeca doar muzica, ci o multime de alte chestii (desi si alte genuri muzicale sunt asociate cu multe lucruri care nu mai tin strict de muzica);

    alta ar fi ca e important, probabil, contextul social: intr-un cafenea stilata dintr-un oras mare e probabil jenant sa asculti Zorile din Galati, la o nunta de la tara nu e jenant.

    p.s.: Nu tinem sa avem dreptate. S-a intamplat de destule ori sa nu avem si de obicei am recunoscut asta. Dar in postul asta nu sustineam nimic, doar incercam sa intelegem un anumit fenomen.
    p.p.s.: Daca vi s-a parut ca am avut un ton superior, ne cerem scuze!

Comments are closed.