Am realizat ca pisica noastra n-a vazut in viata ei un soarece adevarat. Are un soarece de jucarie pe care-l mai alearga uneori prin casa si probabil ca a mai vazut soareci in desene animate, dar un soarece pe bune, nu.
Dar Aristotel spune ca fericirea oamenilor consta in realizarea scopului lor specific, in a face ceea ce sta in natura omeneasca sa faci. De ce nu s-ar aplica ideile lui si la animale? De ce n-ar fi si fericirea lor tot asta, sa isi indeplineasca rostul natural?
Iar in cazul pisicilor, e in natura lor sa prinda soareci. Prin urmare, ori Aristotel greseste pe undeva, ori noi stam in calea fericirii pisicii noastre.
Ori nu se pune problema fericirii in cazul animalelor. 🙂
eu as zice sa de-esentializam ‘pisica’:)
Fleoşc, o să rămâi cu febră la neuroni de la astfel de flotări logice 🙂
Imperativul genetic al mâţei nu este nicidecum “să prindă ÅŸoareci”, dovadă că aleargă după orice miÅŸcă ÅŸi e mic, nu neapărat tre’ să miroasă a rozătoare. Sunt hrănite, fac sex ÅŸi socializează? Puncte bonus dacă fac ÅŸi pui, însă ideea-i că majoritatea sunt *fericite*.
@Ovidiu da, e si asta o varianta. dar de ce sa nu se puna, din moment ce au si ele scopul lor specific? s-ar putea spune ca la mr. A si corpurile fizice care “tind catre locul lor natural” sunt fericite. 🙂
@m ok, dar atunci de ce sa nu de-esentializam si omul? 🙂
pai credeam ca l-am de-esentializat deja..adica nu exista o lista de cerinte care trebuie bifate pentru ca un om sa se considere implinit/fericit..Exista prea multe combinatii posibile, si cred ca pentru pisici e la fel..:)
Cred ca tu stii mai bine, dar din ce imi amintesc, pentru Aristotel problema fericirii se pune numai in cazul oamenilor, deoarece sunt singurele fiinte ce isi pot pune probleme etice. Celelalte chestii care exista, animate sau nu, isi urmeaza natura fara a se pune problema fericirii. Folosind o analogie din fizica aristotelica, poti spune cel mult ca avem de a face cu o “miscare violenta” in cazul lui Gramo-cat, deoarece nu-si poate urma natura proprie. E cat de cat clar ceea ce spun? 🙂
@m: well, Aristotel crede ca exista o lista din aia. 🙂 Si nu e vorba de a te considera fericit, sau despre a te simti fericit, ci despre “fericirea insasi”.
@Ovidiu: da, e clar. dar la A pana si corpurile ceresti se misca in cerc fiindca tind catre Binele suprem (primul motor e o cauza finala a miscarii lor). Putem lasa deoparte fericirea. Ideea e cam aceeasi – din cauza ca sta cu noi, pisica nu poate sa vaneze in legea ei, asa ca nu poate sa tinda catre Bine (pentru ea).
Hmmm….poate Aristotel n-are dreptate, poate stati in calea fericirii pisicii voastre…..sau poate pisica voastra se umanizeaza, modernizeaza, alieneaza prin faptul ca isi satisface nevoia / gaseste fericirea prin inlocuirea subiectului primar cu unul derivat. In alte cuvinte, traieste fericirea intr-o forma derivata, mai accesibila (bless technology and polimers!).
Sau poate ma insel si de fapt pisicii pur si simplu ii place soarecele artificial and that’s that!