Prima e asa. Cineva iti ofera o pastila portocalie. Daca o iei, viata ta se va prelungi cu vreo cateva sute de ani (nu poti afla nimic mai precis), dar, imediat dupa ce o vei lua, vei adormi si te vei trezi (dupa cateva ore) intr-o inchisoare in care iti vei petrece tot restul vietii. Daca nu o iei, viata ta va continua ca si pana acum.
A doua: cel mai bun prieten al tau a facut o greseala la serviciu, greseala pentru care va fi dat afara, daca se va descoperi ca e vina lui. Vina n-ar putea fi decat a lui sau a ta. Ai doua alternative pentru a-ti pastra slujba (si trebuie sa-ti pastrezi slujba, nu conteaza din ce motiv): sa-l dai in gat pe prietenul tau sau sa faci sex cu seful (sau cu sefa, dupa caz).
Ultima dilema e legata de un accident. Medicul care trebuie sa te opereze pentru a-ti salva viata iti spune ca operatia pe creier pe care urmeaza sa ti-o faca poate fi realizata in doua feluri. In primul, scapi cu viata, dar vei avea dificultati sa-ti tii minte nume, date, numere de telefon si tot felul de alte informatii. Daca operatia e facuta in al doilea mod, memoria iti va ramane intacta, dar coeficientul tau de inteligenta va scadea cu douazeci de puncte.
Ce alegeti, in fiecare dintre cazuri?
[acum am sa fac pe comentatorul prost, e MUSAI]
ce bine ca nu trebuie sa ma strofoc cu astfel de dileme… 😀
b b a
blablabla , ca era comentariul prea scurt pt wordpress.
1. Sa stau cateva sute de ani la puscarie? Nu mersi. Sa ia pastila aia cine are romane sau filosofie de scris (si numai in conditiile in care la puscarie ar avea posibilitatea sa faca asta)
2. Cum arata sefu’? 😛 Just kidding… poate citeste Doru ce-am scris aici :”>
3. Cred ca prima varianta si-mi iau agenda ultraperformanta; as putea gasi solutii sa traiesc asa, date si numere de telefon oricum nu tin minte, iar aia carora o sa le uit numele o sa inteleaga. Desi a doua varianta mi-ar da posibilitatea sa apreciez si eu Sclava Isaura…
prima: nu iau pastila. am aflat destule informatii de la biblioteca vie ca sa-mi dau seama ca nu-mi doresc sa ajung inchis.
a doua: sex cu sefa. Daca am sef cu preferinte sexuale de raspandire redusa, l-as pari pe prieten
a treia: ignorance is bliss dar nu cand ai experimentat ceva mai elevat. as alege prima metoda, cea in care sufar de amnezie ocazionala. Poate pentru ca sufar de o repulsie puternica fata de biserica dar am ajuns la un nivel la care vad sinuciderea si implicit moartea ca pe ceva nu foarte tragic si nu de condamnat si cred ca avand acelasi iq, daca noua problema medicala mi-ar face viata imposibil de grea, poate as gandi dupa asta ca o alternativa sinuciderea. bine inteles, dupa ce iau in calcul toate variabilele. nu sunt depresiv si sub nici o forma nu am de gand sa ma sinucid in viitorul apropiat doar ca urmarind dilema am facut o simulare. sunt doar extrem de pragmatic 🙂
Unii zic că oricum suntem deja la închisoare, deci pastila nu ar schimba mare lucru în direcţia asta. Şi recunosc, dacă aş avea o boală ce ar urma să mă omoare în scurt timp, aş lua pastila. Şi dacă aş fi bătrân şi aş considera că am citit destul, iar aş lua-o, ca să mă pot apuca liniştit de recitit, care e mult mai important.
Bineînţeles că sex cu şeful. Cine alege altfel nu e un om de onoare.
Întrucât coeficientul meu de inteligenţă nu prea contează, aş alege să mi-l tund.
1. Fara libertate nimic nu are sens. O mie, o suta de ani. Ce sa fac cu ei daca nu am libertate? Ce sa fac cu ei daca nu o sa ii am pe cei dragi aproape decat o scurta perioada… ca ei o sa se duca toti mult inaintea mea. Zic pas.
2. Prieten, prieten, dar trebuie sa faci ce e corect. M-as astepta la maturitate din partea unui prieten; sa fie in stare sa isi recunoasca greseala, sa si-o asume si sa accepte represaliile ca un om intelept care din cand in cand mai greseste. Intr-o situatie normal, un prieten isi va recunoaste singur greseala si nu te va lasa sa platesti pentru ea. Ca daca te lasa sa platesti, nu ti-e prieten. Deci in niciun caz sex cu seful.
3. Prefer sa imi scada 20 de puncte din iq. Pierderea memoriei in anumite momente ar putea avea consecinte destul de grave. -20 de puncte de iq dintr-o inteligenta medie nu e asa rau (adica multi tot in sfera de inteligenta medie, sub-medie ar ramane, ceea ce nu e o problema; putini s-ar muta in sfera de idioti dpdv mental); tot ramai cu ceva minte si te poti sustine si cu memoria ramasa buna. In plus, din iq-ul meu daca scad 20, ma duc prin zona de inteligenta medie… marea parte a oamenilor se descurca perfect cu atat.
Par mai mult “fabule” decat dileme si oricum variantele aduc una cu cealalta intr-o ipostaza metaforica 😀
Cute dilema. Noh, la prima depinde. Sa-mi arate inchisoarea intai si mai vorbim. Daca a reusit ala sa sape un tunel in Inchisoarea Ingerilor oi reusi si eu in 50 de ani :D. La a doua alegerea e logica. La a treia sa tunda IQ-ul. Nu de alta dar il pot antrena pe urma sa ajunga la valoarea initiala, pe cand daca uiti tot felul de prostii e egal cu 0 ca nu mai avansezi de loc dpdv intelectual.
1. Nu-mi plac pastilele.
2. Varianta 2 s-ar putea sa fie placuta.
3. Aleg memoria.
1. cred ca as lua pastila, din 3 motive: pentru ca mi-e teama de moarte mai mult decat de orice altceva, pentru ca sper ca la un moment dat sa fiu gratiata sau sa mi se micsoreze pedeapasa pe ratiuni de buna purtare si, nu in ultimul rand, pentru ca ar exista o mica sansa ca acest “iti vei petrece tot restul vietii” sa nu se refere la detentie, ci poate la a fi directorul acelui penitenciar (sau alt job) – implicat trup si suflet in organizarea treburilor (sensul fiind, deci, metaforic).
2. Gandindu-ma la acest scenariu, am realizat ca facand sex cu seful ma voi absolvi, de fapt, de propria vina (in cazul in care ar putea fi vina mea), existand cu atat mai mult necesitatea sa existe un vinovat oficial si vina sa pice automat pe prietenul meu si astfel sa fie dat afara anyway. Pe de alta parte, daca e vina lui, nu vad de ce ar trebui eu sa ma culc cu seful, in loc ca el s-si asume greseala facuta si sa fie dat afara. Toate ipotezele conduc la a fi dat afara, deci mai bine il dau in gat de la inceput. 🙂
3. As prefera sa uit. Si-asa avem prea mult balast in minte, si-asa ne incarcam involuntar cu informatii nefolositoare… iar referitor la oamenii din jurul nostru, pe care i-am putea uita, cu atat mai bine – majoritatea nu necesitau, oricum, sa pastram relatiile… si asa am putea avea scuza perfecta sa ne “eliberam” de anumite prietenii de conjunctura. Oamenii importanti, care vor sa ne ramana aproape, ne vor fi alaturi si ne vor invata sa-i recunoastem… E varianta perfecta a unui nou inceput!
1. Nu ma intereseaza sa traiesc sute de ani – am citit Toti oamenii sunt muritori si m-am convins ca nu vreau sa fiu nemuritoare.
2. Hm… tricky. De obicei, aleg partea cea dreapta, indiferent despre cine e vorba. Daca a gresit, sa-si asume raspunderea si sa recunoasca. Dar fiind vorba de cel mai bun prieten, cred ca as tacea. Adica i-as lasa pe sefi sa descopere singuri cine e faptasul. Sex cu seful in nici un caz.
3. Un om fara memorie nu mai e om. Stiu din sursa prea apropiata ca a nu-ti aduce aminte anumite lucruri, te reduce ca persoana. Deci varianta a doua. Prefer sa fiu mai proasta sau mnai ignoranta, dar cu toate amintirile la locul lor.
1. ma intreb: oare nu voi ajunge cobai de laborator odata ce devine clar ca am 79 de ani si arat ca de 30? nu mi-ar conveni o viata de citeva sute de ani in asemenea conditii…Deci cred ca n-as lua pastila. a, dar mai e si varianta in care imbatatrinesc, si restul celor n sute de ani ramin asa..si all things considered, nu cred ca mi-as dori o batrinete de n sute de ani..
2. pentru mine chiar nu e o dilema: a.
3. aleg memoria. de fapt imi vine sa copy-paste raspunsul lui boy next door, pentru ca as avea aceleasi motive..Apoi, nu ca as avea un IQ de invidiat, dar tin la astea 20 de puncte tocmai pentru ca as it is nu am prea multe..))
off topic: pai cum sa continuu povestea daca voi nu primiti mesajele mele? dupa ce-am raspuns, mi-a dat seama ca numai eu-s “urmaritoare”, si ca vb la pereti. 🙂
1. As lua pastila din curiozitate. Suna ca o experienta prea out of this world ca sa nu vreau sa vad ce se va intampla daca traiesti cateva sute de ani in loc de banalul 100 si mai ales intr-o inchisoare in care te-a uitat cineva si unde probabil se vor perinda tot felul de oameni.
2. Aici chiar mi se pare ca avem de-a face cu o dilema. Deci, nu stiu ce as face, probabil as da cu banul.
3. Eu nu stiu foarte bine ce-i cu acest coeficient de inteligenta, insa, daca exista, as vrea sa incerc diferenta. Si cum memoria iti ramane, ar trebui sa pot sa imi aduc aminte cum era sa fiu mai desteapta. Sigur, daca exista, s-ar putea sa nu mai fiu capabil sa fac diferenta 🙂 Oricum, worth trying.
1. Îi las pe alţii să descopere cum e să trăieşti sute de ani. M-ar fascina să trăiesc şi să observ societăţile, trendurile, însă din mijlocul lor şi nu din pârnaie. Sorry. Plus că, la halul în care futem planeta, tind să cred că poate *nu* vreau să o văd peste 200 de ani.
2. Sex cu şefu. De curiozitate. Cu atât mai mult dacă e *şefa*. Dacă prietenii nu ţi-i ajuţi la nevoie, atunci pe cine?
3. Varii websiteuri îmi spun că am iq aproximativ 120, pe-acolo. Am de unde să pierd, deci. În schimb, cu memoria şi-aşa nu mă prea descurc, prefer să rămână intactă.
That’s all folks.
no, really.
1. Adica sa intru in Matrix? Chestia cu puscaria are sens numai in masura in care exista sanse sa evadezi. Dar oare nu-i dorinta si incercarea continua de a evada o reprezentare a vietii reale, din afara puscariei?
2. Daca sefu e barbat, alegerea e clara, cu exceptia cazului in care “cu sefu” se refera la a fi in aceeasi incapere in timpul unei orgii. Daca e femeie, poate, dar numai in situatia in care ma tragea ata de mai multa vreme, imi place si-aveam nevoie numai de un prilej pentru a-l ucide pe Jiminy Cricket.
3. Imi vine greu sa-mi imaginez situatia in parametrii dati. Daca situatia ar fi atat de grava, este foarte putin probabil ca as fi constient si as putea alege. Presupunand totusi ca as putea alege, as alege un alt chirurg. Daca si ala mi-ar spune acelasi lucru, as considera ambele. Pierderea IQ-ului este o schimbare destul de radicala, dar te face deseori mai fericit. Pierderea memoriei pe de alta parte poate fi anulata cu un PDA k lumea.
@jane: pai urmaream hashtag-ul si vedeam ce scrie toata lumea, inclusiv ce scriu oamenii pe care nu-i urmarim pe twitter. 🙂
@m: am inteles, faci sex cu seful! 🙂
@Vlad: “BineînÅ£eles că sex cu ÅŸeful. Cine alege altfel nu e un om de onoare.” – asta a fost foarte tare! Dar de ce nu conteaza IQ-ul pentru tine?
@pt. alegatorii memoriei: nu e vorba decat de memoria numelor si a datelor; o sa-mi aduc aminte, de pilda, dupa operatie, ca oamenii care ma viziteaza la spital sunt parintii mei, doar ca s-ar putea sa nu-mi aduc aminte cum ii cheama. 🙂
@Raluca Hippie ok, pentru tine avem o varianta a dilemei nr. 2: cel mai bun prieten e Doru, iar daca il parasti n-o sa fie doar dat afara, ci si inchis pentru 5 ani; si in continuare nu ai decat doua alternative. 🙂
@Gramo: nu stiam, sorry 🙂 multumesc de lamurire.
First and foremost, what’s with all the English phrases???
During the inter-war period we, Romanians, thought we were French now we think we are Americans (or Brits, for that matter). Have some dignity people!
As a Romanian-American (30 years and counting), I am a bit disturbed to see that Romanians are still uncomfortable with their identity. Let’s embrace our past, let’s discover our roots, and let’s lift our language to a place of worth and merit. ( unfortunately, I do not write, speak, or spell well in Romanian but GODDAMMIT, I am working on it!)
Romanian has such a wonderful and complicated history, why shun that fact?
Why deny who you really are?
As for the questions posed at the beginning of this post:
1. who the fuck cares, enjoy life now, as it is!
2. I would need to have a sit down with my co-worker/friend and let them know the deal. The truth shall set you free, or in this case, out of work.
3. Who needs memory…..it’s the experience I am after.
As a teacher who has worked with children with disabilities……yes, life can be enriching, seductive, vibrant and alive.
Prima dilema – probabil nu as lua pastila. Ma tratez naturist 🙂
A doua dilema – imi pare un sofism, drept pentru care as alege a treia cale – as demisiona fara regrete, netinand cont de consecinte. Mai bine somer/lefter/ etc. decat intr-un astfel de mediu.
A treia dilema – La fel ca o parte din cei care au raspuns – as tunde IQ-ul. Sunt sigura ca se va gasi cineva sa-mi re-explice cum stau lucrurile, atata vreme cat eu le pot tine minte.