Sa zicem ca il cheama Alexandru. Chiar nu conteaza, dar e mai usor sa vorbim despre el asa. Faza cu Alexandru e ca e varza. Doar ca e varza intr-un fel care nu prea conteaza nici pentru el, nici pentru prietenii lui. Asa ca se crede genial.
De ce? Pe scurt, fiindca ii uraste pe manelisti si a vazut cateva filme mai intelectuale in timp ce era fumat. Filme din care n-a inteles, probabil, mai nimic.
Mai pe lung, Alexandru se pricepe sa isi aleaga niste toale vag ok, uneori citeste cate o carte, iar uneori leaga vreo cateva idei. Nu mai mult de trei, totusi, fiindca dupa aia uita de unde a plecat. Chestie care i se pare superfunny, bineinteles.
Alexandru e cool. E deasupra spiritelor grosiere, fiindca dispretuieste violenta. Armele lui sunt ironia si umorul. Deci pe bune, tipul asta chiar nu e prost. Si e de inteles ca se considera genial. I mean, traieste in Romania, printre o multime de submediocri si de nesimtiti. Si isi da seama ca nu e ca ei.
De ce ziceam, totusi, ca e varza? Pai fiindca nu e prea original. Adica, in fine, poate gaseste pe net cate o trupa obscura care suna bine si ii da pe spate pe prietenii lui, sau poate pescuieste cate o idee interesanta dintr-o carte, sau poate reuseste sa incropeasca un joc de cuvinte amuzant din cand in cand.
Dar in rest e destul de mimetic. Opiniile lui sunt condensate din atmosfera “intelectuala” in care traieste. Iar cand emite cate o opinie personala, de obicei scoate o aberatie lipsita de valoare.
In plus, Alexandru are o cultura fragmentara. Asa ca nu vede legaturi intre operele si tehnicile literare ale marilor scriitori. Sau intre literatura si arte plastice. Si s-ar putea sa nu stie mai nimic despre istoria teatrului, a muzicii sau a arhitecturii.
Si mai are si gauri mari in educatie. E incapabil sa inteleaga si sa explice fenomene fizice banale si se incurca la calcule matematice simple. Uneori face greseli gramaticale, iar alteori nu-si gaseste cuvintele, sau le foloseste gresit.
Cu toate astea, Alexandru e complet dezinhibat, fiindca a citit undeva ca valorile culturale sunt niste constructe sociale, asa ca sunt relative. Chestie din care a inteles ca lucrurile cele mai misto si mai importante sunt alea care i se par lui misto si importante.
Dupa cum spuneam, Alexandru nu isi da seama ca e varza. El stie ca nu va fi un ratat. Si are dreptate, fiindca are sanse sa-si gaseasca un job misto, bine platit, eventual cu un iz intelectual. La o filma de advertising, de pilda. Sau ca PR, organizator de evenimente sau ceva de genul asta. La un ONG cool, bineinteles. Sau ca jurnalist cultural. Sau ca altceva.
Sigur, o sa duca o viata lipsita de autenticitate pe un palier elevat al superficialitatii spirituale. Dar n-o sa inteleaga asta niciodata.
alexandre, c’est moi! 😛
pana la urma cine poate defini autenticitatea? eu intotdeauna am crezut ca scopul vietii este viata. unii oameni nu isi fac din spiritualitate un scop in viata, altii da.
mai mult, e foarte posibil ca “alexandru” sa constientizeze ca duce o viata lipsita de autenticitate si superficiala, dar sa nu ii pese.
sau, e posibil sa creada ca oamenii superficiali sunt mai fericiti si sa actioneze in consecinta.
in plus, sunt anumite meserii care au nevoie de superficialitate ca de aer,pentru a obtine performanta. inca ceva, superficialitatea nu exclude talentul (asta e o parere personala).
gen, cut alexandru some slack! he’s only a teen!
Probabil ca e cate un mic (sau mare) Alex in fiecare dintre noi. Dar daca incepe sa-si constate deficientele inseamna c-o poate apuca pe drumul cel bun?
Hai ca m-ati omorat. Daca iti dai seama ca esti Alexandru, ramai tot un Alexandru? Chestia aia cu ,,nu stii decat decat ceea ce inveti” e din ce in ce mai adevarata.
Dar oare există un drum bun universal, flu ? Apoi, o cultură personală vastă poate garanta fericirea?
Nu stiu voi ce parere aveti, dar mie mi-e din ce in ce mai clar ca intre Alexandru, care se crede superior diversilor care-l inconjoara (spiritelor grosiere, submediocrilor etc.) si cei “cu adevarat autentici si originali, cu o cultura completa”, care-l considera pe Alexandru si pe altii ca el varza nu e nicio diferenta calitativa.
Incerc sa nu mai cred in trepte, in “eu sunt mai bun pentru ca sunt mai aproape de varful piramidei, iar cei de la baza merita dispretuiti”, in aprecierea doar a oamenilor pe care-i consideri ca fiind “mai sus” decat tine, pentru ca, in aceeasi ordine de idei, acei oameni de pe treptele superioare tie te-ar considera demn de dispret. Cui foloseste asa ceva?
Pleasc, o eticheta-n frunte, “e varza” si-atat, nu mai merita sa ne batem capul. Cat de varza suntem noi facand asa ceva?
@antinous: nu, nu esti tu! 🙂
@liberteen_tango: Alexandru se crede un “intelectual”. Exista oameni care nu se cred. Un om care vrea sa lucreze intr-o corporatie si sa faca bani, recunoscand deschis ca nu are nici un fel de aspiratii culturale, e mult mai onest.
@flu: Alex al nostru nu o apuca pe nici un drum. E ca un om care sustine ca merge la Constanta, desi a luat-o spre Timisoara, dupa care si-a schimbat directia de cateva ori. Nu se prinde niciodata, fiindca moare inainte de capatul drumului, convins ca mai avea putin si ajungea la Constanta. Doar ca e ingropat la Ramnicu Valcea. 🙂
@Andrei: Cum spuneam, e greu de crezut ca un adevarat Alexandru o sa-si dea seama. Presupunand, totusi, ca ar ajunge sa-si dea seama, o sa-si dea seama destul de tarziu. Prea tarziu, probabil.
@Bluarto: Noi nu-i reprosam lui Alexandru ca n-are o cultura vasta, ci ca n-are o educatie si o cultura de baza solida. Poate poti fi fericit si fara astea. Dar e greu sa fii fericit daca esti ipocrit si lipsit de onestitate.
OK, avem un mic cerc vicios aici. Atunci inseamna ca in momentul in care imi trece prin gand ca as putea fi un alexandru din acel moment scad sansele sa fiu unul?
Alexandru e ca omuletii care merg la munte, se plimba pana la urlatoarea si cand le suna telefoanele mobile ii auzi racnind “da, nu stiu, sunt in varf de munte frateeee”. Dupa ce inchid isi aprind o tigara, se uita dispetuitor in jur si vorbesc despre traseele lor de creasta si aventurile de munteni adevarati. Ajung inapoi in Busteni, se plang de febra musculara si le e lene sa se mai miste.
Dar e plin de astfel de personaje ipocrite. E invazie. Nu ai loc de ei in 2 mai-vama, pe la diverse festivaluri, la teatru, prin ceainarii. Ii auzi vorbind despre voluntariat prin Africa dar ii vezi cum fac 13/14 in cort la munte sau la mare. Se uita la stele si iti explica teoria relativitatii asa cum au inteles-o ei de pe discovery dar se poarta ca si cum insusi Einstein vorbeste prin ei.
Pana de curand ignoram alecsii astia dar in ultima vreme sunt din ce in ce mai multi. O multime de rasfatati colerici care vor sa faca pe interesantii cu orice pret.
Cred ca se pune problema gresit. Inca de la inceput s-a mentionat ca Alexandru este un adolescent. Atunci sunt alte valori. Toti adolescentii vor sa fie boemi, originali, sa isi impresioneze prietenii cu formatii, idei si povesti. Toti am fost la un momendat asa. Toti am citit o carte, din care nu am inteles nimic, dar am furat o propozitie frumoasa si am exploatat-o la maxim. Toti cand am descoperit teoria relativitatii restranse am batut campii pe marginea ei cu orele in 2Mai-Vama. Toti am urcat pe munte, chiar daca uneori ne gandeam ca urcam, doar pentru a avea de unde sa coboram. Toti am ascultat formatii underground pentru ca erau trv. Sunt etape clasice ale adolescentei, cand incercam pe langa nebuniile astea sa aflam cine suntem si ce ne place de fapt.
Un adolescent nu este niciodata ‘varza’. Daca ar fi asa, toti adolescentii sunt ‘varza’ si nu mai ramane nicunul sa devina un intelectual rafinat.
@oompa: pe scurt:
1) “X e varza” e o judecata de valoare. Dar e vorba in ea de o evaluare absoluta, nu de una relativa. Nu-l compar pe X cu nimeni, nici macar cu mine. Spun doar ca e varza.
2) Unele judecati de valoare pot fi emise (si sustinute prin argumente) fara ca vorbitorul sa aiba competente specializate, inalte s.a.m.d. Orice absolvent de liceu poate sa observe ca un alt absolvent are carente in educatie. Orice om cat de cat educat poate observa ca un altul e ipocrit.
3) Cand o persoana face o afirmatie si o sustine prin argumente, replicile de genul “dar ce, tu te crezi mai presus?” sunt de obicei ignorate. Asta fiindca “li se lipeste eticheta” ad hominem.
@Andrei: Nope, nu e un cerc vicios. E vorba, pana la urma, de combinatia dintre o educatie facuta la botul calului si un relativism cultural prost inteles. Un om care se suspecteaza ca ar fi Alexandru e un om care crede ca educatia si cultura (asa cum sunt intelese de obicei) conteaza.
Alexandru, in schimb, crede ca “totul e relativ”. Ok, habar n-are cine e Debussy. So what? Unii cred ca muzica lui Debussy e valoroasa, iar altii cred alte lucruri. Fiecare cu parerea lui. Nimeni n-are dreptul sa judece pe nimeni. S.a.m.d.
@zapacita: “O multime de rasfatati colerici care vor sa faca pe interesantii cu orice pret.” – Alexandru al nostru e chiar un pic mai rafinat. El se crede interesant, dar nu tine neaparat sa convinga pe oricine de asta. Ii e suficient cercul lui de prieteni. In fata unui outsider (sau a unei outsideritze) ar putea sa treaca drept flegmaticul perfect. 🙂
@Diana: Noi nu vrem ca Alexandru sa fie un intelectual rafinat. Ni s-ar parea ok daca ar fi un om cu o educatie temeinica. Un om normal, cu o cultura generala elementara, dar fara lacune. Sunt chestiile pe care le astepti de obicei de la cineva care termina un liceu.
Ce inseamna o cultura generala elementara fara lacune? Si cine stabileste asta (deja asta suna a relativism cultural prost inteles), mai ales ca in ultimul timp alegem sa elogiem specializarea inca din liceu pe model american si nu cultura generala, singura noastra sursa de mandrie educationala.
Si apropos, cu asta m-ati omorat: ,,Alexandru al nostru e chiar un pic mai rafinat. El se crede interesant, dar nu tine neaparat sa convinga pe oricine de asta. Ii e suficient cercul lui de prieteni. In fata unui outsider (sau a unei outsideritze) ar putea sa treaca drept flegmaticul perfect.”
Nu mai vorbesc cu voi! 🙂
este o discutie foarte lunga aici, dar eu cred ca un sistem inchis (cum ar fi comunismul/nazismul) te “condamna” la profunzime, pentru ca te refugiezi in ea, inveti sa ai trairi interioare care sfideaza sistemul, relatiile sunt mai stranse si mai intense, tocmai pentru ca nu se gasesc la tot pasul, oamenii intra in contact mai greu, exista suspiciune etc.
intr-un sistem deschis, gen democratie, monarhie constitutionala, nu mai exista toate aceste piedici care sa te impinga spre refugiu, dimpotriva, toata lumea isi spune parerea, exista sute de modele, viata are un ritm mai alert, valorile sunt altele, si atunci pentru a trai intr-un astfel de sistem, trebuie sa inveti rapid sa filtrezi informatia, sa te vinzi pe tine si ideile tale, sa fii un pic cinic. in plus, prieteniile se fac si se desfac foarte lejer, nici nu ai timp sa fii profund, asa ca vrem nu vrem, suntem cumva condamnati sa fim mai superficiali.
ceea ce nu e neaparat un lucru rau . nu?
asa ca s-ar putea spune ca alexandru este un copil tipic al sistemului. oare cum ar fi fost el intr-un sistem inchis?probabil ca ar fi lucrat la Securitate, sau ar fi fost secretar cu propaganda ;)) brrrrr
Kafka a lucrat intr-o corporatie.
Thomas Mann a facut bani.
Eu stiu un PR-ist care isi da doctoratul in filozofie, dupa ce si-a dat licenta pe Aristotel (sic!).
Nota 1: Alexandru exista.
Nota 2: Nu lucrez intr-o corporatie si nu am facut bani.
Nota 3: Exemplele mele sunt la fel de irelevante precum este felul in care faci tu o legatura intre anumite functii/profesii si imposibilitatea ascensiunii spirituale.
Cu stima,
superficialitatea e in noi toti, pana la urma, multi sunt superficiali in felul lor, ori avem notiuni vagi din ceva mai multe domenii, fie suntem ancorati bine intr-o specializare si suntem analfabeti in alta, fie nu avem astfel de aspiratii, dar stim sa reparam o priza cand e cazul…
Nu simt ca superficialitatea e un pacat al acestei descrieri (indiferent de varsta, in general nu se va schimba). Ce mi se pare de criticat la un astfel de tip uman e ceea ce m-a atras sa citesc si continuarea: “el uraste manelistii”, probabil il uraste si pe Becali si daca ar depinde de el l-ar trimite si pe scaunul electric, doar pentru ca e ‘grobian’, ‘uraste’ pe soferii care il claxoneaza sau merg pe linia de tramvai, pe cocalari si pitzipoance…
Si ura este cea care, din pacate, “uratzeste” pe multi.
si nu, nu inchei cu o pledoarie pentru iubirea crestina de aproape, cum ar astepta amatorii de scurtaturi intelectuale, doar pentru mai multa relaxare 🙂
Am cunoscut multi oameni asa… Faza e ca niscaiva ambitii intelectuale am si eu, asa ca daca ajung vreodata asa, oameni buni, va rog sa-mi dati doua palme sa ma trezesc la realitate 🙂
@Andrei: Nu-i nevoie de definitii si discutii sofisticate. Nivelul educatiei pe care ar fi firesc sa o aiba Alexandru e elementar, dupa cum spuneam. In orice caz, e sub ce presupune MAE ca ar trebui sa stie un absolvent de liceu. Nu suntem aici pe un teren alunecos.
@liberteen_tango, @nuconteaza: da, problema noastra nu e ca Alexandru e superficial; si noi (g & ramo) suntem superficiali in destule privinte; dar stim asta, incercam sa ne schimbam, pe cat putem, si nu ne inchipuim ca suntem profunzi.
@Bogdan: Alexandru e un personaj paradigmatic. Interesul pentru bani nu-i este caracteristic. Spuneam si mai inainte, ni se pare preferabil un om care si-a propus sa faca bani si recunoaste asta, fara sa-si aroge o superioritate intelectuala ipocrita.
N-am facut nici o legatura intre anumite profesii si imposibilitatea ascensiunii spirituale. Spuneam doar:
1) Alexandru ar putea reusi ca PR, jurnalist cultural etc.
2) Alexandru e un spirit superficial.
De aici nu reiese ca PR-istii sau jurnalistii culturali sunt toti spirite superficiale. In mod similar, din faptul ca Hitler aprecia opera italiana si a fost un dictator nu reiese ca toti iubitorii de opera italiana sunt dictatori. 🙂
@Raluca Hippie: tu n-ai de ce sa-ti faci griji. 🙂
daca am inteles bine, problema voastra cu alex e ca e ipocrit ;)) pai hai sa fim seriosi, cine nu e ?
un exemplu simplu: diplomatii sunt cei mai mari ipocriti, pe urma vin serviciile secrete, dar cu totii putem fi ipocriti in anumite situatii
mai bine zis, cine isi poate permite sa nu fie putin ipocrit? mai grav e daca esti ipocrit si fata de tine, asta e chiar trist, dar nush daca alex e ipocrit fata de el….
normal ca tre sa fii putin ipocrit ca sa zici ca produsul x iti face viata mai buna, ca comunismul este bun (in timp ce tu faci milioane in stil capitalist)
v-ati prins voi, dar chiar nu cred ca ipocrizia ar fi o problema, atat timp cat e tinuta sub control si nu afecteaza personalitatea cuiva.
va dau un exemplu in care as fi dorit ca persoanele din jur sa fie un pic ipocrite:
romanii de la mine din facultate au aflat ca sunt gay, desi eu am spus doar unuia dintre ei faza. ei , pe urma m-au ignorat complet, nu tu zambete false, nu tu ce mai faci (pentru ca asa mi-ar fi fost simplu sa intru in vorba cu ei si sa le explic).
nu pot sa zic ca ma afecteaza prea tare, dar pur si simplu este un fel de wake up call pentru mine.
pana la urma, cum am zis si mai demult, prefer o doza de ipocrizie, necesara in multe situatii, decat prostie, ignoranta, prost gust, aroganta.
@liberteen_tango: daca intrebarea este “Poate fi redus tot postul de mai sus la o singura afirmatie, si anume aceea ca ipocrizia e nashpa?”, atunci raspunsul e simplu: “Nu!”. 🙂
Daca Alexandru nu e prost si nu e submediocru si nu e nesimtit, atunci putem spune ca el e inteligent, (cel putin) mediocru si decent.
Dar cum poate o persoana sa fie in acelasi timp si decenta si varza?
eu insistam mai mult pe capacitatea de ura din paragraful 2 🙂 vad ca nu era definitoriu. Dar perceptia dominanta pe care o simt eu sub aceste randuri este ca omul e arogant, aroganta care duce ori la ura, ori la indiferenta plictisita.
ipocrit iarasi nu e, pentru ca el are un soi de consecventa, si nu prea reiese nici chestiunea banilor din ce ati scris aici.
superficial iti dai seama ca esti cand ajungi undeva unde media este peste tine. Cateodata, a fi deasupra mediei, e suficient pentru a te declara satisfacut de nivelul tau. Dar oare intr-un anturaj elitist (unde s-o gasi si asa ceva), si-ar da seama de lacunele sale? Si-ar gasi justificari? Ca deh, fizica n-a invatat din cauza profului din liceu? Va recupera decalajele spre batranete, facand teoria craniilor de cristal?
Ce ai domle cu verzele? Chiar suntem tipe misto si pe Alexandru nu l-am vazut pe la noi 😛
@egon: Era vorba despre educatia / cultura lui Alexandru. Si o persoana civilizata poate avea lipsuri in educatie. Poate n-are in partea cu aia 7 ani de acasa, dar educatia nu se reduce la asa ceva.
Si de obicei Alexandru are lipsuri si in portiunea celor 7 ani de acasa. Nu in sensul ca face lucruri nepoliticoase. Mai degraba e vorba despre ce nu face.
@nuconteaza: Alexandru ii judeca pe alti oameni in functie de valorile lui. In acelasi timp, sustine ca “valoare”, “cultura”, “educatie” sunt chestii relative, iar pe el nu are dreptul sa-l judece nimeni.
Nu-i nevoie de un anturaj elitist. Adica, nu ne inchipuim ca absolventii unui liceu obisnuit din Germania, Anglia sau Japonia (exemplele sunt luate la intamplare) ar forma o elita intelectuala.
@varza: Dumneavoastra sunteti de la Bruxeless? 🙂 In cazul asta e normal sa nu-l cunoasteti pe Alexandru (el e varza cu taitei).
inteleg metafora si inteleg ca aceasta, ca orice figura de stil, simplifica. dar totusi imi pare ca vreti sa operati cu niscaiva concepte (autenticitate, intelectualism/ intelectualitate) introducand vag ideea ca ele ar fi masurabile in vreun fel. ori nu sunt, si trebuie sa recunoasteti. pariu ca daca ii dam un test de inteligenta unui prestigios intelectual, freelance journalist si prof universitar pe deasupra nu va fi sclipitor? masura caracterului intelectual a unei persoane e numarul de carti citite si numarul de filme independente urmarite? si daca da, atunci cum masuram (si mai ales cine e masuratorul) “cat a priceput” din ele – asa cum spuneti. din punctul meu de vedere, toleranta este valoarea care as vrea sa primeze in astfel de interpretari asupra lumii si oamenilor.
@Corina Murafa: Nu ne-am dat seama despre ce metafora vorbesti, scuze. Nu am “operat cu concepte”, fiindca n-am construit aici nici o teorie. Am spus un lucru simplu si, dupa parerea noastra, destul de clar.
“introducand vag ideea ca ele ar fi masurabile in vreun fel” – n-am inteles ce inseamna “a introduce vag” ceva; in orice caz, n-am spus mai sus despre vreun concept ca ar fi masurabil; altfel, sigur, toata lumea presupune ca notele masoara ceva (sigur nu concepte, ci gradul insusirii unor abilitati si cunostinte); dar noi n-am vorbit despre nimic de felul asta aici; poti sa observi ca o persoana are o educatie deficitara fara sa masori nimic; daca vezi ca intelege prost un text pe care un absolvent de liceu ar trebui sa-l inteleaga fara probleme, de pilda, poti observa ca are probleme; nu e nevoie sa masori cat de prost il intelege.
“pariu ca daca ii dam un test de inteligenta unui prestigios intelectual, freelance journalist si prof universitar pe deasupra nu va fi sclipitor?” – n-am inteles ce vrei sa spui cu asta, te rugam sa ne lamuresti.
“masura caracterului intelectual a unei persoane e numarul de carti citite si numarul de filme independente urmarite?” – nu stim ce intelegi prin caracter intelectual (desi stim ce se intelege de obicei prin caracter si prin intelect); in orice caz, nu vedem nici o legatura intre intrebarea ta si postul de mai sus.
“din punctul meu de vedere, toleranta este valoarea care as vrea sa primeze in astfel de interpretari asupra lumii si oamenilor” – nici asta n-are legatura cu postul de sus, dar ne-ai facut curiosi; toleranta fata de ce? fata de oportunism in politica? fata de coruptie? fata de nesimtire? fata de aroganta? fata de oamenii care insira cuvinte fara cap si coada, inainte sa se gandeasca la ce spun? lol. 🙂
Alex e intr-o etapa a vietii lui, insa e in evolutie.
Are goluri in cultura si educatie, rationamentele pe care le face par cool, desi sunt imbibate pe alocuri de subiectivitate suficient de mult pentru a il impiedica sa “vada bine”, insa toate astea sunt temporare. Omul invata mereu, e in continua evolutie. Snobismul il incetineste, insa si poate fi doar temporar. Avand idei care lui i se par clare si bine fundamentate, se va lansa in discutii. Adica le va supune criticii altora. Va respinge criticile o vreme (dispretuindu-i pe cei ce le-au lansat), dar cu timpul le va asimila, si le va insusi, si va incepe sa creada ca ideile respective sunt ale lui. Peste 5 ani va avea alte puncte de vedere, si ii va dispretui pe cei ce vor gandi atunci cum gandeste el acum.
Daca va alege corporatia, gandirea lui va fi concentrata pe productie, si poate va avansa mai incet. Daca va avea timp de autoeducatie, va trece gradat prin diverse etape, in care ii va dispretui pe cei asemeni lui in tinerete. Dupa un timp, copiii lui vor ajunge cum e el acum, desi el isi imagina ca vor fi niste genii. Atunci va incepe sa joace rolul tatalui dezamagit de copiii lui. Sau, daca are noroc, va invata sa fie mai intelegator, sa ii priveasca pe cei cu idei mai “rudimentare”, chiar si pe manelisti, ca pe niste fiinte in evolutie. Va intelege ca evolutia poate fi facilitata de tactul si diplomatia cu care esti ajutat.
Si poate va ajunge unul dintre marii ganditori. N-or fi trecut toti prin faze ca a lui Alexandru? Poate unii au fost snobi, poate altii rebeli fara cauza, toti cu latenta geniului neinteles. Iar altii au fost realmente 2D pana au dat peste problema potrivita, pe care au abordat-o dintr-un unghi care le-a conferit imortalitatea. Excluzand religia, niciunul dintre marii ganditori nu a fost anuntat de la nastere de o stea a magilor, insa toti s-au nascut in grajd.