Mi se pare ca recunosc in natura un principiu pe care il voi numi principiul risipei sau chiar al irosirii: pentru a asigura succesul filogenetic, adica supravietuirea speciei, natura risipeste, creeaza posibilitati intr-o cantitate supraabundenta. Pentru ca sa fie asigurata supravietuirea unuia sau a doi stejari, trebuie sa putrezeasca milioane de ghinde. Intr-un singur act de fecundatie umana, milioane de spermatozoizi sunt pusi in joc, dintre care unul singur va avea un rol eficace. Acest lucru este adevarat pentru natura biologica terestra; de ce nu ar fi si pentru natura cosmica? Totul in stiinta actuala ne da de gandit ca exista milioane si miliarde de locuri in spatiu unde se afla conditii fizico-chimice comparabile cu acelea de pe Pamant; prin ce orbire am refuza noi sa deducem de aici ca fiinte vii compatibile cu omul au putut, sau chiar au trebuit sa-si faca aparitia?
(Alfred Kastler, Aceasta stranie materie, Editura Politica, Bucuresti, 1982)
interesant argument…chestia asta o spune si jodiev foster in filmul semnalul…:)
In primul rand, a factual error… desi depinde ce intelegi prin “ne da de gandit”. In 1982 erau doar speculatii ca “exista milioane si miliarde de locuri in spatiu unde se afla conditii fizico-chimice comparabile cu acelea de pe Pamant”. Wikipedia are mai multe informatii despre exoplanete; in rezumat abia in 1990 se poate vorbi de planete confirmate (vreo 344), din care doar la 1 sau 2 se poate vorbi de ceva asemanator cu Pamantul.
In fine.
Deci argumentul e urmatorul, daca-l inteleg eu bine:
1. Pe Pamant natura creeaza multe “posibilitati” pentru a asigura succesul speciei.
2. In univers, Natura a creat multe planete asemenatoare Pamantului.
3. Principiile naturii pamantene sunt acelasi cu ale naturii cosmice.
—
Deci In univers exista (in mod necesar: “chiar au trebuit”) multe (exo-)fiinte compatibile cu omul.
E cam ciudat primul argument: compara milioane de plante embrionare cu milioane de celule haploide umane, si spune ca ar fi cam acelasi lucru. Si pentru o ghinda se nasc milioane de particule de polen. Asta e insa un punct minor (cred ca nu reusesc eu sa mi-l exprim properly)
Spune ca natura risipeste, creeaza intr-o cantitate supraabundenta. Dar poate (in mod sigur, nu sunt biologist insa) specia produce exact numarul optim de offsprings (sau de celule haploide) necesar pentru a se perpetua (in conditii optime). La stejari acest numar e de milioane, ca si la moluste. La balene (blue whale) e de un pui o data la 2-3 ani.
Dar oare natura risipeste? Poate ar trebui sa privim altfel: ce cost de energie implica creeara a milioane de ghinde? sau a milioane de spermatozoizi? Cat de multa energie investeste un individ dintr-o specie pentru a crea offsprings? Depinzand de specie, vor fi multi si ieftini sau putini si scumpi (iarasi wikipedia are probabil o pagina despre diferitele strategii de reproductie).
Astfel, cred ca natura foloseste in mod optim energia existenta in ecosistem pentru a asigura perpetuarea speciilor, nerisipind nimic. Faptul ca numaram multe ghinde sau spermatozoizi nu reprezinta o indicatie al existentei unui principiu al risipirii.
G.
@Geo Atreides: Nu cuvantul “risipa” e important. Povestea ar putea fi spusa asa:
In natura apar mai multe “posibilitati ale vietii” si doar putine dintre ele se actualizeaza – putem observa ca asa se petrec lucrurile pe Pamant. Nu conteaza daca asta e o risipa sau nu. Dar daca lucrurile se petrec asa la noi, poate ca se petrec astfel si in genere, in tot Universul.
Exista oameni, dar asta inseamna ca in Univers au fost create conditii pentru aparitia mai multor fiinte de genul oamenilor. E greu de crezut ca nici una dintre ele nu s-a actualizat. Prin urmare, trebuie sa mai existe oameni (sau fiinte asemanatoare cu oamenii) in Univers.
One more time, miza argumentului nu sta in a sustine ca “natura risipeste”, ci in a spune ca mai exista fiinte asemanatoare cu oamenii in Univers.
Argumentul nu e imbatabil (Gramo ar spune chiar ca e destul de slab), dar atacul tau tinteste intr-o directie gresita.
M-am legat de risipa fiindca mi s-a parut ca autorul mergea pe ideea ca “e foarte mult aici, e o suprabudenta, deci si in univers e la fel”, si am incercat sa arat ca nu este exact o suprabudenta.
Totusi, pot fi de acord ca exista multe posibilitati ale vietii in tot universul (la fel cum exista multe posibilitati ale vietii pe pamant). Stim ca cel putin una s-a actualizat. Dar, la fel cum din milioane din ghinde (iar din mil. de spermatozoizi un singur embrion) iese un singur stejar, oare nu oamenii sunt singura civ. nascuta de acele milioane de posibilitati? Poate ca a fi om (sau ceva asemanator) e o chestie atat de complexa, incat e nevoie de miliarde de posibilitati pentru o singura actualizare.
In fine, eu tot am tendinta sa merg pe science facts, nu pe silogisme (cred ca asta fac) si cum spuneati, poate nu e cea mai buna cale de atac.
G.