Social scientists who study the news speak a language that journalists mistrust and misunderstand. They speak of “constructing the news”, of “making the news”, of the “social construction of the reality”. Even journalists who are critical about the daily practices of their collegues and their own organizations find this talk offensive.
(“Social meanings of news” by Daniel Allen Berkowitz)
De ce trebuie sa teoretizam stirile? De ce trebuie sa le cercetam? Doar le citim si auzim zilnic (netul, radioul, mobilul, tv-ul ne inunda de stiri). Ce sunt ele si de ce este important sa ne intrebam ce sunt?
Stirile asigura si construiesc selectiv cunoasterea sociala, ar spune un sociolog. Sa vedem ce inseamna asta.
Stirile iti ofera informatii pe baza carora tu iti poti construi o imagine asupra a ceea ce se intampla in jurul tau, asupra semnificatiilor practicilor si valorilor celuilalt (/ celorlalti), iti ofera imagini si reprezentari care formeaza o totalitate sociala pe care ulterior o percepi ca pe un intreg. Astfel, dupa o zi de expunere la mass-media, poti spune “aceasta este lumea noastra, lumea in care traim!”.
E necesar sa ai o atitudine critica pentru ca uneori lumea (re)prezentata de stiri nu e tocmai lumea in care traiesti sau vrei sa traiesti. E un loc mai violent, mai corupt, mai rau decat este in realitate (mean world syndrome) si ajungi sa nu mai ai incredere in institutiile statului, in vecini, in civilizatie. (vezi comentariile la absolut toate ziarele online)
Stirile formeaza atitudini publice prin atentia considerabila acordata aspectelor sociale deviante sau anomice (ex: crima, homosexualitate, violenta, rasism). Aici avem “fenomenul Italia” unde mass-media a schimbat perceptia italienilor despre romani cu efect asupra perceptiei romanilor despre rromi. De unde putem deduce ca atitudinile publice formate pot fi uneori pline de prejudecati si stereotipuri.
Actorii sociali dobandesc prin stiri referenti informationali care ii ajuta sa se orienteze in mediul institutional, economic, politic (cursul valutar, unde platim impozitele si cand, cand au loc alegerile si unde votam etc.)
Stirile mai sunt si mediu democratic unde se exprima liber opinia publica si spatiu in care relatiile dintre stat si media se dezvaluie, in special in momente de impas (dispute economice, greve, crize politice). E interesant de investigat aici si fenomenul tonomatelor de presa. ð
Ce dorim de la stiri?
- informatii obiective;
- un control social constructiv asupa stirilor – mai putina manipulare, mai multa responsabilitate;
- sa faciliteze comunicarea dintre public si institutiile statului;
- mobilizarea comunitatilor pentru anumite cauze de interes national, social, cultural.
De ce nu obtinem ce ne dorim?
Pentru ca stirile nu inseamna doar partea tehnica – “proces sau amalgam de procese care mediaza informatia, o selecteaza, o editeaza, pune accentul pe o anumita parte a informatiei, o distorsioneaza sau chiar o manipuleaza”, sau informatie bruta care, “eventual, este construita ca stire si transformata intr-o structura narativa”. (James Watson, Anne Hill â Dictionnary of Media and Communication Studies, Fifth edition, Arnold, London, 2000, p.183)
Din punct de vedere social definirea stirilor este mai complexa. Daca incercati sa va definiti stirile, trebuie sa aveti in vedere anumite aspecte “interesante”:
- Producerea stirilor se realizeaza intr-o organizatie complexa, ierarhizata conform unor necesitati economice, politice: nevoia de a supravietui pe piata mass-media, de a maximiza profitul, de a creste vanzarile, de a mentine directia politica. De aici rezulta necesitatea analizei cadrului legal, a organizarii si finantarii institutiilor media, a problemelor legate de control si cenzura.
- Dimensiunea reprezentarii se concentreaza pe output-urile media si cuprinde modalitatile de prezentare si discurs. Reprezentarea este legata de aspectele informationale si extrainformationale ale outputurilor media: de ce ar trebui selectat un subiect si cum ar trebui prezentat. Criteriile legate de reprezentarile media au si un caracter de “pana data viitoare” sau “pana la proba contrarie” (until further notice). “Cu toate acestea practicile organizationale de media â le fel ca toate structurile birocratice â tind sa rutinizeze neasteptatul.” (Peter Dahlgren – Television and the Public Sphere. Citizenship, Democracy and the Media, Sage Publications, London, 1995, p.94)
- Producerea stirilor se realizeaza in interesul audientei fara de care stirile nu pot exista. Stirile inseamna mai mult decat o pluralitate de puncte de vedere. Fara o atribuire a credibilitatii de catre audienta, stirile nu se pot distinge de divertisment si propaganda. (Dennis McQvail citat ÃŪn Brent Mac Gregor – Live Direct and Biased Making Television News ÃŪn the Satellite Age, Arnold, London, 1997, p.19)
- In acelasi timp, stirile incorporeaza anumite presupuneri despre societate si modul sau de functionare, dintre care cea mai importanta este aceea ca societatea este consensuala. Produsul stirilor, insa, vazut ca o constructie simbolica a realitatii este el insusi supus la interpretari alternative deoarece poate rezulta dintr-o ideologie dominanta sau prin standardizarea pe care o presupune fiecare proces de productie de masa. Ideologia este detinuta (constient sau nu) de elitele media, limitand astfel viziunea publicului asupra realitatii, excluzand perspectivele alternative.
- O astfel de opinie este insa partiala: stirile mai si informeaza. Stirile ca mediu de informare exercita o ampla influenta asupra experientelor noastre asupra opiniei publice. “Acest lucru se intampla nu datorita faptului ca ele ne afecteaza atitudinile in maniere specifice, ci pentru ca ele sunt mijloace de acces la cunoasterea de care depind multe activitati sociale.” (Anthony Giddens – Sociologie, Edit. Bic All, Bucuresti, 2000, p.405)
Note:
Acest post este un amestec de sociologie si simt comun. ð
Presa romaneasca implineste 180 de ani.
Sursa imaginii de la inceputul postului e aceasta.
este interesant cum in viziunea unui profesor de filosofie si a unei jurnaliste homosexualitatea este devianta sau anomica. doar pentru ca incalca/forteaza niste “norme” desuete asta nu inseamna ca este automat anomica. homosexualitatea este anomica in masura in care bataia este rupta din rai ð gen…. nu ma asteptam sa citesc asa ceva p gramo!
@liberteen_tango: homsexualitatea nu e devianta in viziunea noastra, ci conform sociologiei deviantei. ð Devianta este relativa la momentul istoric, la teoria sociologica etc. De exemplu, in unele teorii, devianti sunt aia homofobi. In Romania cadrul legal este de asa natura incat homosexualitatea incalca legi (nu te poti casatori, uneori poti fi amendat pentru ca iti afisezi afectiunea in public). Altii ar spune ca incalca si normele morale acceptate de majoritatea oamenilor. ð
p.s.: Ambii termeni (“deviant”, “anomic”) sunt folositi in sociologie pentru a descrie o situatie – intr-o anumita societate un anumit comportament incalca normele culturale (/ morale) acceptate sau legile in vigoare.
Cand spui ca un comportament nu e considerat acceptabil de catre membrii unei comunitati, nu faci nici o evaluare. Nu spui ca acel comportament “merita sa nu fie acceptat”, ci doar ca asa stau lucrurile.
ok, sunt de acord ca in anumite parti din Romania asa stau lucrurile, adica majoritatea oamenilor vad minoritatea gay ca fiind anomica, si atunci unele teorii sociologice afirma ca asa si este.
cu toate astea nu cred ca ar trebui ca o anumita perceptie sa fie generalizata si prezentata ca fiind norma. in plus, toata lumea stie ca cei care lucreaza in media au tendinta sa fie mai gay friendly decat restul lumii, ceea ce din nou nu se leaga cu termenii “anomic”, “deviant”, ci dimpotriva.
in plus, tocmai pentru ca uneori stirile/blogurile formeaza atitudini sociale, raportandu-se la cum ar trebui sa fie, si nu cum este, afirmatia ca homosexualitatea este devianta/anomica este iarasi incorecta/incompleta.
atat timp cat nu toate teoriile sociologice nu au o viziune unitara (nici macar cele raportate la romania), nu este corect sa prezinti lucrurile intr-o anumita lumina.
@liberteen_tango: Poate ar fi mai simplu daca ne-am uita inca o data la fragmentul din post:
“Stirile formeaza atitudini publice prin atentia considerabila acordata aspectelor sociale deviante sau anomice (ex: crima, homsexualitate, violenta, rasism). […] De unde putem deduce ca atitudinile publice formate pot fi uneori pline de prejudecati si stereotipuri.”
Ce se poate intelege din ce se spune acolo?
1) Ca oamenii care “fac stiri”, atunci cand isi aleg subiectele, se uita (intre altele) la chestiile care nu sunt in acord cu normele acceptate de majoritatea oamenilor din societate (sau la chestiile pe care cred ca le-ar condamna societatea).
2) Ca asa se explica de ce anumite intamplari devin subiecte de stiri si altele nu. Asa se explica, de pilda, de ce daca doi turisti hetero innopteaza intr-un satuc de munte nu apare nici o stire despre asta, dar daca turistii sunt gay, cineva s-ar putea apuca sa faca din asta o stire (eventual punandu-le intrebari satenilor in asa fel incat acestia sa para ca sunt oripilati s.a.m.d.).
3) Ca stirile afecteaza atitudinile (si opiniile) oamenilor.
4) Ca faptul ca subiectele sunt alese ca la punctul 1) poate sa duca la prejudecati si stereotipuri. De pilda, faptul ca exista jurnalisti care considera ca “e ciudat” sa fii gay si fac din povestea celor doi turisti o stire are ca efect cel putin intarirea prejudecatii ca “e anormal” sa fii gay (fiindca altfel n-ar fi aparut o stire).
Pe scurt, se intelege ca insusi mecanismul de alegere a intamplarilor care urmeaza sa devina stiri poate sa duca la prejudecati (si la discriminare).
Daca ti se pare ca fragmentul de mai sus n-ar fi trebuit scris, fiindca ii face pe cititorii blogului nostru sa creada ca homosexualitatea e demna de condamnat, atunci poate ar trebui sa te imprietenesti cu nenea ala care, atunci cand am propus o discutie despre impartasirea experientelor sexuale pe net, ne-a acuzat ca-i incurajam pe oameni sa ne impartaseasca experientele lor sexuale. ð
nu m-as imprieteni cu respectivul om, tocmai pentru ca dupa cum am spus-o, nu cred in dreptul presei de a se erija in judecatorul/moralizatorul cititorului. intr-o anumita masura, presa poate sa educe fara sa judece, chiar daca a educa sau a judeca nu sunt rolurile ei si de aceea cred ca fragmentul scris mai sus, unde homosexualitatea este enumerata alaturi de “virtuti” ca crima, violenta rasism este biased.daca in loc de homosexualitate era scris homofobie, afirmatia ar fi avut sens.
este clar ca atunci cand faci o stire ai anumite criterii, si daca un anumit subiect vinde, indiferent din ce motive, il abordezi pentru ca asa iti dicteaza mecanismele pietei. faptul ca homosexualitatea “vinde” nu se datoreaza neaparat faptului ca este “anomica” sau “devianta”. poate ca oamenii sunt curiosi, poate ca e un “trend”, poate ca exista un interes pentru viata intima (sindromul big brother), poate ca se face lobby, …pot fi o mie de alte motive care sa influenteze politica redactionala.
in concluzie cred ca minimul pe care il pot face presa/bloggerii este macar sa tina pasul cu timpurile si sa nu prezinte lucrurile denaturat doar pentru a nu atenta la falsa pudoare a unora si a mentine o aparenta (si falsa) stare de consens.
ps: articolul spune “E necesar sa ai o atitudine critica pentru ca uneori lumea (re)prezentata de stiri nu e tocmai lumea in care traiesti sau vrei sa traiesti. E un loc mai violent, mai corupt, mai rau decat este in realitate” si mai jos asociaza astfel de trasaturi negative ale societatii cu homosexualitatea.
sunt convins ca intentia nu a fost asta, dar cu toate astea din articolul respectiv s-ar putea intelege la un nivel superficial, ca homosexualitatea este devianta, anomica, si ca face lumea un loc mai violent, mai corupt, mai rau decat este in realitate.
chiar asa, de ce ar fi lumea un loc mai corupt, mai rau sau mai violent datorita homosexualitatii???
tot ce spun e ca articolul de mai sus are cateva elemente care nu prea se incadreaza cu stilul general al stefanov.go.ro/gramo. orice om are dreptul la parerea proprie, nu contest asta, doar am impresia ca este o atitudine diferita fata de cea afisata de obicei pe stefanov.go.ro/gramo.
@liberteen_tango: noi avem incredere ca un om care citeste textul de mai sus cu atentie si intelege ce se spune in el (ceea ce presupune ca intelege conceptele utilizate si nu le ia “dupa cum ii suna la ureche”) n-o sa se simta impins spre homofobie;
de asemenea, un om care are nelamuriri, daca este de buna credinta, se poate lamuri citind comentariile pe care le-am scris deja; nu ni se pare ca “avem datoria” sa prevenim diferitele interpretari aberante posibile ale chestiilor pe care le scriem (in fragmentul citat de tine se spune ca daca te iei dupa ziare, tv s.a. s-ar putea sa ajungi sa crezi ca lumea e un loc foarte nashpa, desi in realitate nu e chiar asa).
ne cerem scuze, dar nu vom continua aceasta discutie; miezul postului de aici nu sta in afirmatia ca societatea percepe un sarut dintre doi barbati, de pilda, ca pe un lucru care “incalca niste norme”.
nu toata lumea care citeste blogul este obisnuita cu terminologia respectiva, cu totii asociem mai degraba lucruri negative cu “devianta” si “anomie”.
interpretarile pot varia enorm!
totusi, un om obisnuit care citeste articolul nu sta sa filtreze si percepe enumeratia crima, homosexualitate, violenta,rasism ca pe un lucru negativ, nu ca pe 3 lucruri negative si un lucru neutru.
voi insiva spuneati mai devreme ca cine citeste un blog nu sta o suta de ani sa mediteze la intelesurile profunde ale textului.
este clar, fara sa ne legam de alte concepte ca enumeratia respectiva incita la atitudini homofobe si orice cantitate de argumente circulare nu poate “coafa” o afirmatie evident homofoba.
Eu cred ca orice individ asteapta stirea pe care vrea s-o auda.El este deja “format”sa astepte stirea pe care vrea s-o auda.Cum a ajuns in postura de primitor selectiv de stiri?In nici un caz,nu primind o suma suficienta de stiri obiective ci primind in primul rind “sfaturi”despre felul stirilor care merita atentie.Aceste “sfaturi”au fost suficient de seci,de nedemonstrabile si de imperioase pentru a putea duce la organizarea definitiva a “culturii”individului transformat in sistem inchis inca din fazele incipiente.Cu alte cuvinte,orice individ este un sistem total inchis.Individul deschis pentru nou si pentru stirea in general este ,de fapt,individul care pe toata durata relatiei cu stirea stie sa-si mascheze prejudecata si impulsul de a-si striga NU-ul personal.Astfel,virsta la care sistemul se inchide este esentiala pentru definirea civilizatiilor.
@gramo… one last thing, nu stiu de ce presupuneti ca toata lumea care va citeste blogul e de buna credinta. eu, spre exemplu chiar nu sunt de buna credinta, decat uneori -foarte rar.
interpretari aberante? hmmm, nu spune sociologia deviantei (cam oximoronic termenul ) ca gay-ii sunt aberatii ale naturii? doar nu era sa incalc stereotipurile la care au muncit atatea generatii de homofobi din greu si sa vin cu o interpretare ne-aberanta.
@doru – ai o abordare foarte fresh, la ce varsta crezi ca se inchide sistemul in Romania , de exemplu? si de ce?
crezi ca lumea a devenit mai cinica si ne forteaza sa ne inchidem sistemul mai devreme, sau care sa fie explicatia?