Arhi are un post frumos, care mi-a amintit de o chestie a lui Minulescu (nu, n-am scris gresit, e altul decat Minculescu): “Doua jucarii stricate / merg tinandu-se de mana.” (toata poezia am gasit-o aici).
Madelin scrie un post foarte fain, asa cum te astepti sa fie un post fain pe un blog personal (la sfarsit e si o compunere pe care am citit-o cu placere).
Suzi are si ea un post misto, in care ne povesteste cum se uita la Top Gear. Postul se incheie asa:
Voiam să spun că eu aş urmări orice emisiune, poate fi şi cu psihologia fazanilor vietnamezi, cu condiţia să fie făcută de nişte oameni cu cap şi cu pasiune, pe bune, cred că asta este treaba, cînd e ceva făcut original şi frumos, poate fi asimilat şi de neofiţi şi de dezinteresaţi, exact cum ai pune Beethoven vacilor ca să dea mai mult lapte, nu lăcrimează de emoţie ca un dirijor bătrîn, dar rumegă mai relaxat.
E mai importanta autenticitatea decat subiectul? Intr-o lume lipsita de autenticitate, in contextul in care nu umbli dupa ultra-mega-performante culturale, ci vrei, pur si simplu, sa te destinzi, poate ca da. Noi recunoastem: ascultam Beethoven ca sa rumegam mai relaxat.
O multime de bloggeri comenteaza faza cu plecarea lui Traian Ungureanu de la Cotidianul (Comanescu a postat ceva despre asta inca de vineri). Nimic foarte interesant (pentru noi, cel putin).
La Zoso am gasit un link catre articolul asta. Stiam ca suntem varza atunci cand e vorba de coruptie si mita si stiam si ca in sistemul sanitar lucrurile stau ingrozitor. Nu stiam ca pe bloguri romanesti s-au postat si “tarifele” la care trebuie sa fie mituiti doctorii pentru diverse interventii medicale. De fapt, pana nu vedem un post de genul asta, ne e greu sa credem asa ceva, indiferent ca o spun cei de la The New York Times.
In fine, Metropotam anunta ca organizeaza un foto-something in week-end, dar toata povestea pare deja atat de formala (confirmare, rezervare, traseu, bleah) incat ne-a pierit cheful sa mergem. Daca e frumos, o sa iesim si noi la un photowalking, la sfarsitul saptamanii, cu niste prieteni.
A fost fain si ieri la photowalking, ne-am gandit la voi 🙂
Noah, ne vedem joi si apoi in weekend la PW! Woo-hoo!!!
Mai ionuca, poate noi nu ne incadram la “prieteni”, nu te-ai gandit? 😀
Adevarul e insa ca si pe mine ma inhiba metropo-photo-somethingul.
Haaa, ce surpriza frumoasa mi-ati facut! De unde se vede ca si trebaluitul prin casa de 8 martie are partile lui bune 🙂
Multumesc pentru mentionare!:) Desigur, cind am scris despre Beethoven, nu m-am referit la Concertele de simbata la prinz pe care le puneti voi, abia cind am citit ca rumegati relaxat mi-am dat seama ce legaturi periculoase creaza internetul! Si eu rumeg tot relaxat, inseamna ca Beethoven a facut treaba buna. 😀
@ionuca: yep! sry ca n-am ajuns in week-end, dar chiar ne taraiam mucii prin casa 🙂
@oompa: poate noi nu ne incadram la “prieteni” pentru voi, fiindca n-ati mai trecut pe la noi de o mie de ani! 🙂
@Madelin: Aaaa, bine ai venit pe la noi! Ne-am dat seama ca suntem varza – te citim de ceva timp si cu toate astea nu te aveam in blogroll. Gramo stupid!
@Suzi: Hihi, noua chiar ni s-a parut misto, fiindca pe niste domni din astia gen Beethoven chiar asa ii ascultam – fara pretentii, doar fiindca ne plac anumite chestii de-ale lor, se potrivesc cu niste stari si anotimpuri de-ale noastre si par destul de autentici (spre deosebire de alti domni si doamne pe care nu-i ascultam, asa ca nu le putem da numele).
@ oompa: pai, nici eu nu vreau cu Metropotam, ci cu Gramo & their friends. Asa parca mai merge, nu? 🙂
Ei, Gramo, noi suntem fete cuminti si nu ne autoinvitam, de-asta si mi-era teama sa nu fac acum o gafa incluzandu-ma cand nu e cazul.
Dar rasuflu usurata 🙂