Institutia in cauza e Academia Romana, premiul se cheama “Mircea Florian”, iar persoana premiata e un profesor universitar de la Facultatea de filosofie din Iasi, domnul Nicolae Rambu.
E drept, premiul nu e acordat pentru lucrarea in care a fost descoperit plagiatul. In majoritatea tarilor civilizate, insa, un plagiat duce in mod automat la excluderea din viata academica a celui care l-a realizat, iar de premii nici nu mai poate fi vorba.
Nici o revista serioasa nu-i mai publica vreun articol unui plagiator, nici o editura serioasa nu-i mai publica vreo lucrare, iar daca mai reuseste sa publice, nu e luat in considerare de nici un membru al comunitatii academice.
Noi nu vrem sa vorbim despre domnul Rambu aici, ci despre Academia Romana. Iar intrebarea pe care ne-am pus-o dupa ce am citit postul scris de Andruska e cea din titlu.
Plagiatul e o chestie foarte serioasa. Pe scurt, e un furt intelectual. Iar daca o persoana fura, e normal sa fie pedepsita. In Universitatea Bucuresti, de pilda, studentii pot fi exmatriculati daca plagiaza. E drept, sanctiunea nu e aplicata prea des (una dintre motivatii fiind “am pierde multi studenti, si asta inseamna sa pierdem bani, ceea ce nu ne permitem” – sursa aici).
Iar acum, hai sa ne gandim ca intr-o tara furtul nu ar fi pedepsit. Sau ar fi pedepsiti pentru furt doar cativa oameni. Sa presupunem, in plus, ca in tara respectiva unii hoti (dintre cei nepedepsiti) ar primi premiul de “cel mai bun intreprinzator”. Iar premiul le-ar fi acordat de o prestigioasa institutie a statului.
Poate ca locuitorii tarii respective, obisnuiti cu faptul ca furtul nu e pedepsit decat rareori, ar spune: “ei, poate de data asta n-a furat si merita premiul”.
Un turist, insa, ar fi ingrozit. Probabil ca ar spune: “Nu, furtul e ceva rau si trebuie sa fie pedepsit! Cel care a furat trebuie sa fie reintegrat in societate, bineinteles, dar abia dupa ce isi executa pedeapsa. Iar daca a furat ceasuri, va fi foarte greu sa se apuce dupa aceea sa comercializeze ceasuri si sa mai si primeasca un premiu pentru asta.” Si asa mai departe.
Pe scurt, probabil ca in ochii romanilor (si poate chiar si in ochii unor intelectuali din Romania) Academia Romana nu-si pierde nimic din prestigiu premiind un plagiator. Dar in ochii cuiva care priveste din perspectiva turistului, premiile acordate de Academie nu mai au nici o valoare, iar institutia care le acorda si-a pierdut orice prestanta.
Domnul Rîmbu nu a fost declarat oficial ca plagiator, nu? Din articolul la care faci referire, înţeleg că a fost o furtună într-un pahar cu apă, articole în presă, dar mediul academic a decis finalmente că presa se înşela.
Academia nici usturoi n-a mâncat, şi deci nici premii nu se poate abţine să nu dea. În orice ţară civilizată, dacă evidenţele sunt lămuritoare, ele ajung. Noi ne formalizăm şi ne ascundem după sentinţe ale unor instanţe în afara puterii noastre.
În final, cine ştie de aşa-zisul plagiat? Câteva zeci de oameni, poate sute. Dintre aceştia, foarte puţini au influenţă în mediul academic, prin urmare ceilalţi nu contează. And so we go on..
dAlmon: Noi ne-am uitat pe pdf-ul de la Andruska. E evident ca e vorba de un plagiat. Pentru orice om care stie ce-i ala un plagiat nu e nici urma de indoiala.
In cazul asta, poate fi vorba doar de lipsa de informare sau de rea vointa. Daca e vorba de mediul academic, luat in genere, probabil ca e vorba de lipsa de informare. E greu de crezut intr-o conspiratie a universitarilor. 🙂
Daca e vorba de juriul din Academie care a acordat premiul, e mai greu de crezut ca a fost vorba de lipsa de informare. Dar daca nimeni nu spune nimic, totdeauna va putea fi invocata lipsa de informare.
incetul cu incetul, apar caramizile la fundatia marii realizari (in sensul englez al cuvantului): coruptia nu este numai la nivel inalt – cea de la nivel inalt este o reflectie a societatii, in intregimea ei.
urat de tot. ceilalti premianti ar trebui sa refuze premiile.
@ zamolxis
Corect: coruptia incepe de jos, de la medicii de familie, de la invatatori si profesori de gimnaziu, de la un pachet de cafea si unul de tigari si merge pina sus de tot, whatever that means.
Concluzia tragica este ca e nevoie sa treaca doua-trei generatii pina sa vedem o schimbare. Degeaba rezolvi un caz de coruptie la nivel inalt: ministrul schimbat, sau profesorul schimbat, va fi inlocuit de altul, eventual mai tinar, cu aceleasi idei…
Aveam un prieten, care inainte de a intra la Drept era foarte naiv, dorea sa schimbe in bine sistemul. Odata intrat la facultate a trebuit sa plateasca pentru a trece niste cursuri (nu pentru ca nu invata, ci pentru ca i s-a cerut), apoi a dat o suma enorma pentru un internship bun. La final, cind a devenit asistent universitar, l-am intrebat ce are de gind sa schimbe, din moment ce acum a intrat in sistem. Mi-a raspuns: “La dracu’, nimic! Voi face la fel. Vreau sa imi recuperez banii investiti!”. E trist, dar e adevarat.
Din fericire pentru toti, si in primul rind pentru el, pina la urma a plecat din tara si a fost nevoit sa joace “by the rules”.
pentru mine notiunea de plagiat nu e una foarte clara…spre exemplu stiu ca in multe articole stiintifice, cel putin partea de argumentare teoretica e un cumul de traduceri din varii carti si articole, aparand insa in paranteza autorul si anul lucrarii din care a fost preluata ideea. repet, tradceri, de cele mai multe ori din engleza. sa inteleg ca acest prof nu a trecut respectiva carte la bibliografie?
si apoi am stat sa ma gandesc daca e de blamat acordarea unui premiu unei persoane ce in trecut a fost acuzata de plagiat. in filozofia mea de viata un loc important il ocupa “we are fallible human beings”. ma gandesc la o alta situatie: un student/elev care plagiaza un referat. ok, de acord ca respectiva lucrare sa nu fie notata, sa exista repercusiuni etc. dar un act gresit la momentul t1 trebuie sa imi genereze mie o regula de genul “x copiaza la fiecare lucrare” care sa imi influenteze o evaluare la momentul t2? putem acuza proful care sa spunem acorda un 10 dupa un 1 pt plagiat? eu cred ca nu. nu cred in evaluari globale. si prin urmare, atata vreme cat lucrarea pentru care s-a acordat premiul nu se face din nou vinovata de plagiat, nu intineaza din punctul meu de vedere imaginea niciunei institutii, in cazul de fata academia romana
@Andruska: asa-i, e foarte greu sa nu strivesti corola etica a lumii, cu atat mai mult ca cat se misca tot timpu’, si tu odata cu ea..
@fakeday: exemplul cu 10 dupa 1 este bun, dar ce 1 a luat autorul cu pricina? mai mult, plagierea e definita diferit la nivele diferite: cand cresti mare, este de asteptat ca nu-i suficient sa “disclose sources”, trebuie ca ce scrii sa fi fost trecut prin filtrul gandirii tale, sa fie al tau.
@ fakeday
Regula e simpla: daca preiei ideile cuiva in cuvintele tale, esti obligat sa mentionezi sursa ideilor. Daca preiei cuvinte, propozitii sau paragrafe intregi din alta parte, esti obligat sa pui ghilimele si sa precizezi sursa.
De mentionat faptul ca tot plagiat este chiar sa te copii pe tine insuti: daca preiei in cartea a zecea pe care o publici paragrafe intregi din a treia carte pe care ai publicat-o si nu mentionezi sursa, tot plagiat se cheama. Si e normal: in definitiv, daca lucrurile nu ar sta asa, as putea sa preiau intreg continutul unei carti pe care am scris-o, sa ii schimb titlul si sa mai scot o carte, numai ca sa avansez in ierarhia universitara!!!
Profesorul respectiv a respectat prima parte a regulii (a preluat ideile altcuiva si a mentionat sursa) dar nu si pe a doua (a folosit paragrafe preluate mot-a-mot fara sa puna ghilimele si fara sa precizeze sursa, deci lasind impresia ca ii apartin).
Nici eu nu sint de acord cu unele excese (de exemplu, decredibilizarea totala, pe viata). Chiar cred ca unii oameni isi pot da seama ca au gresit si ca pot sa nu mai greseasca in continuare. Problema este ca acest om nu recunoaste plagiatul, desi in documentul pe care l-am pus la dispozitie oricine poate judeca dupa propriul sau cap. Un hot care nu recunoaste ca e hot nu poate fi premiat, asta e tot.
@fakeday: Daca vrei sa te lamuresti mai bine, te poti uita aici. In realitate notiunea de plagiat e cel putin la fel de clara ca si notiunea de furt.
Raspuns la intrebarea din titlu si dupa ce am urmarit contextul: da, institutia Academiei Romane cu siguranta nu ar trebui sa premieze plagiatori de felul domnului Rambu. Din contra, Academia ar trebui sa condamne vehement orice astfel de caz documentat de plagiat. Si cum spuneati si voi, de obicei este destul de simplu de constatat daca e vorba de plagiat sau nu.
@andruska, @gramo: mersi de clarificari, m-am mai informat si am constatat ca neintentionat ma fac in trecut vinovata de el. pe domeniul meu imi e mai usor sa identific plagiatul, mai ales ca e vorba de rezultate experimentale a caror interpretare conteaza ca rezultat original, propriu, si aici e mai greu sa traduci alt autor…cu alte date :D.
si da, de acord ca plagiatul e un furt si ca tb pedepsit. eu ma gandeam doar ca pedeapsa trebuie sa urmeze imediat greselii, nu la un interval variabil dupa, prin retragerea unei recompense pentru o munca de data asta onesta (pana la dovada contrarie). ceea ce ma irita insa, marsand pe exemplul meu anterior, e ca acest prof nu a luat nici un 1 atunci cand il merita…..
Iaca, am scris ce-am inteles si eu din toata povestea. Am pus URL-ul sub nume. Andruska, spune-mi te rog dac-am inteles bine ce s-o intamplat.
Un raspuns de la bolgul lui Andruska:
Mizerii! Atata pot sa spun dupa ce am vazut ca in dulcele stil romanesc se ataca cu foarte mare usurinta un om fara sa se tina cont si de meritele lui. Am sa o fac pe avocatul diavolului si in cele ce urmeaza voi face cateva precizari privind articolul postat pe blogul lui Andruska:
1. Din pacate Andrei tu ai luat drept adevar niste barfe care circulau la vremea respectiva prin facultate si care erau raspandite de (asa cum si tu o spui) anumiti preparatori si asistenti. Asemanarea dintre cele doua lucrari a fost sesizata cu mult inaintea ta si era inscrisa in folclorul facultatii, la fel cu multe alte prostii pe care probabil ca urma sa le „descoperi” in ziarul la care lucrai. Zvonurile erau alimentate de cei care erau derajati de faptul ca se scrisese o lucrare pe care studentii au folosit-o ani de-a randul sa invete la un obiect ce nu era predat de N.R.
2. Articolele scrise in Lumea ieseanului nu erau in nici un caz o mostra de jurnalism „curat”. Intr-un asemenea caz, pe langa prezentarea faptelor ar fi trebuit sa fie prezentata si opinia celui in cauza, si de ce nu, o parere neutra, din partea unui specialist. Ultimele doua puncte au lipsit cu desavarsire, iar publicarea articolelor s-a facut cand N.R. nici macar nu era in tara. Mai mult, ce spui acum ca ati trimis mesaje catre Grondin si Liiceanu demonstreaza si mai mult faptul ca intentia era de discreditare la adresa lui N.R. Apropo de ce Liiceanu, este el cumva judecator sau in ce calitate era el chemat sa faca dreptate in acest caz? Faptul ca nu ati primit raspuns de la niciunul ar fi trebuit sa va dea de gandit, ca nu este chiar asa usor sa acuzi pe cineva de plagiat.
[unrelated stuff deleted by Gramo]
4. Cariera lui N.R. nu se reduce doar la aceasta lucrare, de ce sa nu avem in vedere si munca intreprinsa in facultate: N.R. este cel ce a deschis contactele Facultatii de Filosofie din Iasi, cu Berlin, Konstanz si cu Italia, si de la profesori la studenti (inclusiv tu) toti au beneficiat de burse la aceste institutii. Hai sa mai amintim si de conferintele organizate de N.R. cu profesori din centrele universitare amintite, care au fost benefice Facultatii de Filosofie. Si nu in ultimul rand, hai sa ne uitam si la conferintele lui N.R. tinute in strainatate si la lucrarile publicate in Germania sau Italia. Toate acestea chiar nu conteaza?
5. Manipularea ta cu cele doua texte comparate vad ca a reusit tinand cont de opiniile favorabile exprimate in unele dintre comentarii. Problema este ca pe parcursul cartii lui N.R. lucrarea lui Grondin este citata ca sursa de preluare a anumitor informatii. Asta a stabilit si comisia pe care tu o acuzi ca nu si-a facut treaba. Din pacate pentru tine sunt mai importante barfele din facultate decat reputatia unui om.
[unrelated stuff deleted by Gramo]