Multa lume face caz de greseli gramaticale sau de ortografie. Exista greseli mai importante care trec neobservate. Hai sa ne uitam la un exemplu (ales la intamplare):
In ce consta greseala si de ce i se spune “greseala conceptuala”?
Sa ne inchipuim, de pilda, ca un copil trebuie sa completeze mai multe linii dintr-o coloana. Titlul coloanei este “Fructe”. Iar el scrie: “pere”, “prune”, “kumquat” si “mere rase”. Presupunand ca intelege ce sunt alea mere rase, o sa-i spunem, poate, ceva de genul: “e o diferenta intre fructe si lucrurile care se fac din fructe; piureul de caise, compotul de ananas sau visinata nu sunt fructe, desi se fac din fructe; si la fel e si cu merele rase.”
Iar acum sa ne uitam la o alta situatie. Profesorul de sport trebuie sa aleaga cativa elevi pentru echipa de baschet. Pentru asta, ii pune pe elevi sa se alinieze dupa inaltime si sa arunce la cos. Criteriile pe care le foloseste, altfel spus, sunt inaltimea si abilitatea de a marca dintr-un punct fix. Pe baza lor isi poate forma o parere, parere pe care o poate exprima si cantitativ, sub forma unui punctaj sau a unei note.
Dar una e parerea profesorului despre nota pe care ar merita-o elevii si alta sunt criteriile utilizate. Parerea respectiva se formeaza pe baza criteriilor, dar nu poate fi ea insasi un criteriu.
Asa stau lucrurile si in exemplul de mai sus. A pune sub titlul “Criterii de jurizare”, intre lucruri precum “ortografie, paragrafiere, lizibilitate”, “parerea judecatorului despre ce nota merita blogul in cauza (s.n. – Gramo)” inseamna a face o greseala conceptuala.
One more time. Un blog ar putea fi evaluat pe baza “impresiei generale” pe care i-o produce cuiva. “Impresia generala”, in cazul asta, ar fi un criteriu extrem de vag, dar ar fi totusi un criteriu. Dar “parerea despre ce nota merita blogul” nu poate fi decat rezultatul unei evaluari, si nu un criteriu pe baza caruia se realizeaza o evaluare.
De ce sunt greselile de tipul asta numite “greseli conceptuale”? Pe scurt, s-ar putea spune ca baietelul care credea ca merele rase sunt fructe inca n-a inteles pe deplin conceptul de fruct. In aceeasi situatie e o persoana care confunda numerele cu diferitele simboluri utilizate pentru a reprezenta numere (“3” nu e un numar, ci un numeral). La fel, cineva care confunda o evaluare cu criteriile utilizate in cadrul evaluarii nu pare sa fi inteles bine conceptul de criteriu.
De ce spuneam ca greselile conceptuale sunt mai importante decat greselile de ortografie sau greselile gramaticale? Fiindca sunt greseli de gandire si nu greseli de exprimare. De ce trec astfel de greseli neobservate? Nu stim, dar e supernashpa ca se intampla asa.
Da,dar nu exista persoana fara greseli de gindire.Pina la urma,pina la un anumit punct greselile de gindire participa in mod pozitiv la formarea personalitatii,a individualitatii,a subiectivismului,a originalitatii.Nu stiu care e punctul dincolo de care greselile de gindire conduc la derapaje sociale dar sunt sigur ca anularea(corectarea)greselilor de gindire nu implica obligatoriu gindirea corecta.
Prima data cand am citit am avut impresia ca “parerea generala a juriului” se formeaza dupa alte criterii, nescrise. Atunci o opinie, ca rezultat al evaluarii unor criterii, n-ar putea deveni criteriu pentru alta opinie?
Bine, e cam ciudat ca probabil acelasi juriu face atat evaluarile “clare” cat si pe cele “obscure”, dupa care le face media. Asta da disociere!
@Doru: pe scurt:
1) nu vorbeam despre greseli de gandire, ci doar despre un anumit gen de greseli de gandire;
2) “pina la un anumit punct greselile de gindire participa in mod pozitiv la formarea personalitatii, a individualitatii, a subiectivismului,a originalitatii” – pe ce te bazezi cand spui asta?
3) “sunt sigur ca anularea(corectarea)greselilor de gindire nu implica obligatoriu gindirea corecta” – again, pe ce te bazezi?
@The Form: “Atunci o opinie, ca rezultat al evaluarii unor criterii, n-ar putea deveni criteriu pentru alta opinie?” – sry, n-am inteles ce vrei sa spui aici.
Spunem ca “o gindire”este gresita numai raportind-o la ceva..la ceva cu care nu se sincronizeaza(unde si cum anume nu se sincronizeaza,nu conteaza deocamdata).Acest “ceva” cumulat prin “gindiri “si experiente anterioare nu proiecteaza un trend fix si un traseu fara tolerante,insa dispune de o anume reteta permisiva care face ca abaterea de la traiectorie sa fie CONSIDERATA.Vroiam sa spunca orice tip de gindire avangardista in orice domeniu nu este suprimata din start si ,desi este gresita initial,reuseste sa participe la originalitatea si subiectivismul initiatorului.
doru, nu sunt convinsa ca am inteles exact la ce te referi, dar cred ca trebuie sa nu facem confuzie intre erori de gandire si originalitate potentiala. e drept ca originalitatea, produsul nou sau solutia diferita, poate aparea prin incercare si eroare, dar cred ca e mai degraba una la nivel de actiune decat la nivel de rationament/planificare a actiunii. nu cred ca sunt simplista atunci cand spun ca o gandire gresita nu poate duce la un rezultat corect. poate insa sa te faca sa constientizezi unde ai gresit, si apoi revii, rectifici, incerci din nou….
gramo, admit ca si eu prima data cand am citit doar propozitia incercuita, fara a trece la textul tau, nu ma prindeam care e greseala. am senzatia ca fata de greseli gramaticale, genul asta de eroare e mult mai greu de detectat. nu tine de ceva de suprafata, automatizat cum e gramatica limbii materne, unde orice eroare e usor detectata prin faptul ca violeaza expectanta fata de o constructie corecta gramatical. ceea ce ai identificat tu tine de o analiza care trece de primul nivel, si cred ca daca nu stapanesti un soi de minte analitic orientata, nu le vezi. nu iti sar in ochi si nu te deranjeaza
din pacate, eu as fi citit textul netulburata….nu a violat nimic in mintea mea 😀
@Doru: Cred ca faci o confuzie intre a intelege gresit si a rationa gresit. Bunaoara, atunci cind citesc un text, e posibil sa nu inteleg exact ce vrea sa spuna autorul si – din cauza obscuritatii textului sau neatentiei mele – sa-mi imaginez ca vrea sa zica cu totul altceva decit a intentionat; in continuare, plecind de la ce am inteles , se poate totusi ca eu sa dezvolt o teorie valabila. Banuiesc ca asta voiai sa spui prin “formarea personalitatii, […], originalitatii”. Insa in exemplul meu nu e vorba de vreun rationament gresit, ci de o simpla neintelegere (a pozitiei autorului, poate chiar – mai grav – a subiectului discutiei) care nu exclude posibilitatea ca eu sa fi gindit corect (logic, rational).
In exemplul lui Gramo, insa, este vorba in mod cert de o eroare de logica. Intr-adevar, “parerea judecatorului” nu poate fi un criteriu. Dimpotriva, in lipsa unor criterii pe baza carora sa se emita o opinie, parerea respectiva e arbitrara (= nu se fundamenteaza pe criterii (re)cunoscute).
@Doru: tot pe scurt:
1) vorbeam despre un anumit gen de greseli de gandire, nu despre gandire in genere, fie ea “corecta” sau “gresita”.
2) “Vroiam sa spun ca orice tip de gindire avangardista in orice domeniu nu este suprimata din start si ,desi este gresita initial,reuseste sa participe la originalitatea si subiectivismul initiatorului.” – E. E. Cummings nu era un om care facea greseli de ortografie. Iar oamenii care chiar realizeaza inovatii conceptuale nu sunt oameni care inteleg gresit conceptele. Din textele agramatilor nu ies opere literare, iar din gafe conceptuale nu ies idei inovatoare.
Am vrut sa spun ca o opinie poate fi criteriu. Cum ar veni, multimea opiniilor (gata formulate si livrate) este inclusa in multimea criteriilor. Conceptual. Si atunci n-ar mai fi eroare.
O opinie este un criteriu care rezulta din alte criterii. (mai subiective sau mai obiective). Din punctul de vedere al “judecatii de opinie 1”, opinia are valoare de verdict, iar verdictul nu e criteriu pentru ca e final.
Dar exemplul nu se refera la “judecata de opinie 1”, cea cu “criterii obscure”, care se termina cu “parerea judecatorului”. Aici e vorba de o alta judecata, in care un verdict dat anterior poate avea rol de criteriu.
Cum ar veni
(C11 + C12 +C13 +…+ C1N)/N=J1 (ma rog, cred ca e ponderata)
(C21+C22+C23)/3= J2, unde C23=J2 (ma rog, sigur e ponderata :P)
Ma rog, poate s-ar putea spune ca fac confuzie intre criteriu si valoarea obtinuta dupa raportarea la criteriu. Dar a evalua in functie de mai multe criterii e evident ca asta implica. Adica se evalueaza dupa fiecare si se face media.
Evantual spun ca raportez la “aprobarea” judecatii anterioare, ca sa nu spun ca raportez la o valoare ci la un criteriu.
Nelegat:
E. E. Cummings scrie ciudat de natural. Cel putin asa pare. E un limbaj foarte sugestiv. Genul de scriitor care ar trebui studiat in liceu. Adica nu mi se pare ca ar avea obscuritati nebanuite, care oricum ar fi greu de prins pentru 16-17 ani, dar e un poet pur si simplu bun. Si inovator.
One of my faves. Adica nu pot sa-l suport, aveam de gand sa scriu ca el pana l-am descoperit.
Dar operele literare BUNE isi asuma istoria integrala a gramaticii literare ca si pe cea a agramaticii literare.A”tunde”prezentul unui lucru de “erorile”din istoria acelui lucru tine de optiunea strict personala.Ideea ca “nu totul este stiinta”imi da libertatea sa pasesc si pe linga rigoare fara sa am sentimentul ca am savirsit un macrodezechilibru cu rezonante semnificative in monolitul existential plin cu concepte invariabile.
@fakeday: de acord cu tot ce spui, inclusiv cu “genul asta de eroare e mult mai greu de detectat”; e nevoie de un pic de antrenament; dar s-ar putea ca greutatea sa vina doar din faptul ca, desi invatam ani de zile gramatica la scoala, nu invatam nicaieri sa gandim. 🙂
@f.moreau: “In exemplul lui Gramo, insa, este vorba in mod cert de o eroare de logica. ” – Noi nu i-am spune “eroare de logica”. Motivul e urmatorul. In sens strict, logica nu are de-a face decat cu relatii formale intre idei (sau propozitii), nu si cu intelesul (sau continutul) lor.
@TheForm: “Am vrut sa spun ca o opinie poate fi criteriu.” – sorry, n-am inteles cum. Cand ii ceri cuiva o lista de criterii, iti spune de obicei niste cuvinte sau expresii (“lizibilitate”, “viteza”, “utilizare judicioasa a ingredientelor” etc.), nu niste propozitii intregi. Iar opiniile sunt exprimate prin propozitii intregi.
@Doru: Scuze, dar nu mai e limpede despre ce discutam. Si nici macar daca mai discutam, fiindca nu pari sa te raportezi la ceea ce ti-am spus.
ai dreptate,dar eu ma gindeam ca un subiect e o baza de discutii si nu o”sanctificare”a subiectului.
@Doru: A dori sa discuti, in comentariile la un post (sau la un articol) despre ce ai scris in post (sau in articol) nu e o pretentie deplasata. Nu e vorba de nici o “sanctificare”. Un subiect poate fi “o baza de discutii” daca se discuta despre subiectul respectiv. Altfel, e un pretext pentru vorbarie goala.
La fel stau lucrurile si cu asteptarea ca interlocutorul sa tina cont de ce spui si sa raspunda la ce ai spus (mai ales atunci cand ii aduci obiectii). Asta nu e o asteptare exagerata.
Lucrurile astea pot suna ciudat doar intr-un context din asta grrrrrrrrromanesc, in care oamenii nu sunt obisnuiti sa tina cont cu adevarat unii pe ceilalti, iar despre respect reciproc vorbesc doar politicienii.
am injurat pe cineva!!!!nici-o vorbarie nu poate fi goala numai si daca pastreaza o silaba a subiectului.Exista timp pentru altceva?
@Doru: Scuze, n-am inteles ce vrei sa spui.