Disclaimer: Da, e un exercitiu. Am pornit de la o afirmatie care pare greu de acceptat si am incercat sa gasim argumente cat mai bune pentru ea. Asta nu inseamna ca Gramo chiar crede ca orice student la actorie ar trebui sa-si doreasca sa faca sex cu profesorii cei mai buni pe care ii cunoaste in facultate.
Iar acum ca ati aflat ce anume vrem sa sustinem, sa trecem mai departe.
In primul rand, anumite meserii se invata cu un maestru. Degeaba citesti carti sau inveti chestii pe de rost, daca vrei sa fii un pictor bun sau un pianist bun. Ai nevoie de un maestru. Daca e vorba de pictura, poate la un moment dat profesorul o sa te ia de mana si o sa ti-o miste intr-un anumit fel pe panza. Sau alta data o sa adauge cateva tuse la desenul tau.
Daca e vorba de pian, profesorul o sa iti aseze mainile pe clape intr-un anumit fel, sau o sa te puna sa canti doar partitura pentru mana dreapta in timp ce el (sau ea) canta cu mana stanga si asa mai departe. Ca sa inveti trebuie sa interactionezi cu maestrul tau.
Bineinteles, trebuie sa interactionezi in diferite moduri, dar in principiu e ok sa te limitezi la domeniul disciplinelor pe care le inveti de la el.
Cu teatrul insa, lucrurile stau diferit. Fiindca jocul actorului trebuie sa acopere orice situatie din viata – trebuie sa poti pretinde ca esti si pictor, si pianist, si indragostit, si tarfa si asa mai departe. Si sa o faci intr-un mod convingator.
Aici nu exista o limita a domeniului in care sa interactionezi cu maestrii tai. Trebuie sa inveti de la ei tot timpul, in orice situatie de viata. Si e normal sa iti doresti sa interactionezi cu ei in cat mai multe situatii, cat mai diferite. Inclusiv in cele erotice, bineinteles.
De unde reiese ca daca doresti sa inveti ceva cu adevarat ca actor, atunci trebuie sa iti doresti sa faci si sex cu maestrii tai. Poate intr-o piesa, dar poate si in realitate, fiindca teatrul este un mod de viata. Nu poti fi actor 2 ore pe zi, si nici nu poti fi discipolul unui maestru 2 ore pe zi.
Atentie, insa! Ceea ce reiese din tot ce am spus e doar ca ar trebui, ca student (sau studenta) la actorie sa iti doresti sa faci sex cu profesorii tai cei mai buni. Ca e firesc sa iti doresti asta. Dar asta nu inseamna ca ar trebui sa si faci asta.
Exista destule motive pentru a te abtine sa faci ceea ce iti doresti, in cazul asta, chiar daca n-ai tine cont de regulile de conduita academica. N-o sa mentionez acum decat unul: n-ai mai putea avea incredere, dupa ce ai face sex cu profesorul, ca acesta te mai evalueaza corect.
Si e normal sa iti doresti ca un profesor bun, a carui opinie conteaza pentru tine, sa te aprecieze pentru ca meriti asta si nu pentru ca s-a indragostit de tine or something.
Iar in acest punct mi s-ar putea da o replica de felul urmator: “Bine, dar daca nu pot sa fac efectiv sex cu profesorii despre care vorbesti si nu trebuie nici macar sa incerc sa fac asta, atunci ce rost ar mai avea sa-mi doresc asta? De ce mi-as dori un lucru imposibil?”
Ok, poate n-ar strica sa ne amintim ce am spus la inceput: “orice student la actorie” … (am presupus, desigur, ca e vorba de cei care vor cu adevarat sa fie actori) … “ar trebui sa-si doreasca sa faca sex cu profesorii cei mai buni pe care ii cunoaste in facultate”. N-am spus “ar trebui sa isi doreasca sa faca sex pe loc, imediat”. 🙂
Iti poti dori in miezul iernii sa mergi la mare abia atunci cand va veni vara. Iti poti dori sa interactionezi in cat mai mute feluri cu putinta cu un maestru, inclusiv facand sex, atunci cand acest lucru va fi posibil. Poate atunci cand nu veti mai juca rolurile de student si profesor, poate si mai tarziu. Daca inveti o arta de la un maestru, nu te opresti atunci cand s-a terminat scoala. Abia atunci incepi, intr-un sens.
[the end]
p.s.: Argumentele de aici sunt destul de usor de “demontat”, dar tot suntem curiosi sa aflam la ce va ganditi.
Eu ma gindesc la sex cu Jeanne Moreau: Brrrrrrr…
:-))
Ceva mai serios si judecind pe ansamblu: Legatura intre discipol si maestru este (in mod ideal) foarte profunda — mai profunda decit sexul in orice caz. Sex cu maestrul? Am putea la fel de bine sa implinim aceeasi legatura si folosind periuta lui de dinti. Sex? Sens?
Intimplator imi aminteam in dimineata asta cum un student a incercat de curind sa imi faca propuneri… nu se stie inca foarte exact de ce natura, dar foarte probabil ca de sex era vorba. Era un tip dragut, cred ca mi-ar fi placut daca s-ar fi pus problema, dar pina la urma raspunsul e acelasi: Brrrrrrrrr… Si asta pentru ca diferenta e prea mare — nu atit diferenta de virsta cit diferenta de vederi: Cu un pusti ca ala in pat cred ca m-as fi plictisit aproape la fel de tare cum s-ar fi plictisit Mme. Moreau cu mine.
In fine, nu, nu cred: Un bun actor trebuie sa stie sa faca diferenta intre viata si actorie. Scenele de sex, atunci cind chiar este nevoie de ele, trebuie jucate, nu traite sau consumate.
Am recitit postul tau si primul lucru la care m-am gandit este sa incerc sa demontez prezumptia generalizarii: “Si e normal sa iti doresti sa interactionezi cu ei in cat mai multe situatii, cat mai diferite. Inclusiv in cele erotice, bineinteles.”
Este normal, de asemenea, ca actor, sa-ti doresti a juca intr-un mod cat mai convingarot rolul unui criminal, sau al unui violator. Dar asta nu inseamna ca vei incerca real aceste trairi, pentru a reusi sa-ti intri cat mai bine in rol. Eu cred ca exista situatii, tabu-uri sociale, unde limita este pusa, totusi, la “a simula”. Sexul, pana nu demult, facea parte dintre aecestea. Coreland cu ideea ta, cred ca “tatonarea” unor nuante erotice, conexiunea mentala care apare intre elev si maestru in timpul dobandirii abilitatilor actoricesti, sunt suficiente. Cei doi exploreaza o relatie intensa de senzualitate, de intimitate, de simulare a unor tariri erotice reale, care pot tine locul “experientei practice” la modul propriu.
p.s. Am uitat sa va spun “Bine v-am regasit”.
Multa vreme, desi am tot intrat sa citesc, n-am mai spus nimic pe aici…
Hm, nu. E alta configuratie. Elevul nu sta neaparat in fata maestrului, si maestrul nu joaca neaparat rolul partenerului de sex. Elevul poate foarte bine sa stea linga maestru, si amindoi sa studieze rolul de amor fata de o a treia persoana. E mai important ca elevul sa observe miscarile maestrului care joaca acelasi rol. Daca maestrul va juca rolul partenerului, adica rolul complementar, modelul de rol va lipsi.
Ma apuca risul:cine este Maestrul in sex?Este identic cu profesorul de actorie?Arta sexului are diferite definitii in Europa,alta in Asia,alta in America de sud,sau America de Nord.De unde si tehnici diferite.Scopul este acelasi.
Actorul roman poate fi femeie sau barbat,de unde diversificarea problemei.Si doar nu scriem(aici) manual de sexologie sau sociologie.
exista o anumita ‘tentatie’ pe care o resimt si eu, si prietenii mei, in raport cu persoanele care se afla cu noi in anumite raporturi de autoritate. autoritate care se manifesta nu prin severitate, dar printr-o atitudine de genul ‘eu stiu niste chestii pe care as vrea sa le impartasesc cu tine, daca te intereseaza’. si atitudinea asta, de f multe ori, e cea pe care o are un profesor.
in m multe grupuri din care am facut parte, persoanele care participau la actiunile grupurilor respective (e vba in principiu de dialoguri, in format diferit) veneau pt ca erau atrase de organizator. mi se pare o dinamica destul de fireasca a grupului, cu care se poate lucra.
o persoana care se ocupa de consiliere filosofica / filosofie practica imi povestea ca, la un moment dat, o tipa care participa la sedintele grupului lor i-a spus: ‘stii, m-am indragostit de tine. dar nu cred ca ar tb sa facem vreo actiune in directia asta – doar simteam ca tb sa ti-o spun. nu cred ca relatia dintre noi ar tb sa se schimbe pt ca m-am indragostit de tine, si iti spun doar pt ca suntem sinceri unul cu celalalt’.
un fenomen analog ar fi ‘transferul’ in psihanaliza, cand pacientul se indragosteste de psihanalist – iar aceasta ‘indragostire’ este utilizata pentru terapie.
sau sa ne amintim de socrate – si de ceea ce insemna ‘eros’ pentru el – relatia de dragoste ‘ideala’, daca interpretez eu corect ceea ce am citit, ar fi tocmai cea intre maestru si discipol.
sau cazurile in care persoanele se indragostesc de confesorul / duhovnicul lor.
concluzia ar fi ca, in m multe situatii care implica un anumit raport de autoritate intre doua sau m multe persoane – in diferite contexte, nu doar cel pedagogic – exista sansa sa se dezvolte dorinta de a ‘aprofunda’ relatia respectiva, inclusiv la nivel erotic.
imi explic chestia asta prin faptul ca, de obicei, te indragostesti de persoanele care iti daruie chestii fara sa astepte (aparent) nimic in raspuns. e ceea ce aurel codoban numea ‘economia darului’.
asa ca ar fi normal sa-ti doresti o ‘aprofundare’ a relatiei cu persoana respectiva – si unul dintre cele cateva moduri de ‘aprofundare’ a relatiei pe care o ai cu o persoana ar fi sa faci sex cu ea.
( e cat de cat ok argumentarea? 🙂 )
@carlitos: Bine ai revenit! 🙂 “Este normal, de asemenea, ca actor, sa-ti doresti a juca intr-un mod cat mai convingator rolul unui criminal, sau al unui violator.” – da, dar e imoral sa ucizi sau sa violezi; sexul intre consenting adults, otoh, nu e imoral 🙂
@Pinnochio: “Un bun actor trebuie sa stie sa faca diferenta intre viata si actorie. Scenele de sex, atunci cind chiar este nevoie de ele, trebuie jucate, nu traite sau consumate.” – aici pare sa fie, intr-adevar, principalul punct slab al argumentului din post; mai are si alte puncte slabe, dar asta ni s-a parut cel mai delicat.
Sunt doua afirmatii, de fapt:
1) “Trebuie sa inveti de la ei tot timpul, in orice situatie de viata.” – Da, daca iti petreci timp cu ei si in contexte informale, poti invata de la ei si in contextele respective; dar nu inveti pur si simplu sa traiesti, ci doar sa joci teatru. Si nu inveti sa joci teatru decat atunci cand maestru face asta sau vorbeste despre asta sau iti arata ceva de genul asta, nu si cand bea un pahar de apa sau se scarpina sau face politica.
2) “Poate intr-o piesa, dar poate si in realitate, fiindca teatrul este un mod de viata.” – Asta scartaie rau de tot. 🙂 Orice ar insemna “teatrul e un mod de viata”, nu inseamna ca teatrul se amesteca cu viata. 🙂
p.s.: Nu ne-ai mai raspuns la mail! 🙂
@khora: uite ce am inteles; propui un argument alternativ pentru o teza asemanatoare, poate ceva mai generala, cu teza sustinuta in post; ceva de genul “se intampla des ca relatia maestru – discipol sa devina o relatie incarcata afectiv; exista serie de explicatii pentru asta, e natural etc.; iar relatiile afective duc, de cele mai multe ori, la sex; deci e natural ca persoanele implicate sa ajunga, cel putin uneori, sa faca sex”;
noi eram mai degraba curiosi sa aflam obiectii la argumentul din post, dar asta nu e atat de important; lucrul mai important, insa, daca am inteles bine ce urmaresti, e ca din concluzii de genul “asa se intampla lucrurile, e natural, avem si niste explicatii pentru asta” nu reiese nimic cu privire la ce ar trebui sau n-ar trebui sa faca oamenii;
teza sustinuta in post “orice student la actorie … bla-bla-bla … ar trebui sa-si doreasca sa faca sex cu profesorii cei mai buni etc.” nu poate fi pusa in legatura cu nimic din ceea ce spui tu;
sa presupunem ca un om e de acord ca majoritatea baietilor isi doresc (in mod inconstient) sa faca sex cu mamele lor; asta nu inseamna ca la intrebarea “dar ar trebui sa-si doreasca asta?” o sa raspunda neaparat afirmativ;
pe scurt, dintr-o descriere a unor fapte (chiar si insotita de explicatii) nu reiese nimic cu privire la ce ar trebui sau nu ar trebui sa facem (sau sa ne dorim).
da, imi vine greu sa argumentez teze normative – mi se pare ca ele solicita un fel de ton autoritar, cu care nu prea sunt ok 🙂 am incercat sa fac o varianta de teza evaluativa, si sa construiesc o argumentare care sa mearga paralel cu cea propusa de tine.
o sa ma gandesc si la obiectii pt argumentele tale 🙂
Pingback: Trilema - Un blog de Mircea Popescu. Ce am inteles eu din blogosfera romaneasca.
khora, indragostirea pacientului de psihanalist e o chestie al naibii de periculoasa. Probabil una din cele mai grele cu care are de a face psihanalistul. Daca raspunde la acelasi nivel, a picat la examen — irevocabil. Cam la fel si profesorul de teatru.
Apoi, chestia asta:
“o persoana care se ocupa de consiliere filosofica / filosofie practica imi povestea ca, la un moment dat, o tipa care participa la sedintele grupului lor i-a spus: ’stii, m-am indragostit de tine. dar nu cred ca ar tb sa facem vreo actiune in directia asta – doar simteam ca tb sa ti-o spun. nu cred ca relatia dintre noi ar tb sa se schimbe pt ca m-am indragostit de tine, si iti spun doar pt ca suntem sinceri unul cu celalalt’.”
m-a distrat copios. Exista o serie intreaga de parodii ale acestei atitudini, vezi de exemplu in “Absolutely fabulous”… :-))