A fost odata un broscoi zburator. “Si ce daca?”, o sa intrebati voi. Pai,… nimic, nu despre broscoi era vorba, ci despre prietenul lui… Moment in care o sa ma intrerupeti (cu brutalitate, probabil): “Si atunci de ce ai inceput ma, scarba pamantului, cu broscoiul?” Dar eu o sa trec cu delicatete peste aceasta intrebare si o sa povestesc mai departe.

(Daca as fi Gogu Kaizer, de pilda, as putea sa modific continuarea si sa spun ca “era vorba despre prietenul lui, ma-ta”.)

Asa. Era vorba despre prietenul broscoiului zburator. Prietenul lui era un minotaur, iar sora lui era o minovaca. Ei traiau foarte fericiti si in fiecare zi faceau cate un incest. Iar seara se uitau la filmul Amélie. In fiecare seara. Uneori cantau, in gluma: “Un incest pe zi / Si apoi Amélie.”

Intr-o zi a batut la usa lor o radasca. “A batut” e un fel de a vorbi, fiindca de fapt se suise pe-un rahat de iepure si apoi s-a dezechilibrat si s-a rostogolit la vale pana s-a dat cu capul de usa.

Minovaca tocmai citea o revista culturala de scandal in care se spunea ca “boierul Constantin Brancoveanu era mic, gras si infect si a infiintat Academia din Bucuresti la o betie”. Auzind bubuitura de la usa, s-a ridicat de pe toaleta si s-a dus sa vada despre ce e vorba.

A pornit ea prin labirint, dar pe la jumatatea drumului si-a dat seama ca nu se stersese bine in spatele ugerului. “Ai, ce varza sunt!”, si-a spus ea, incercand zadarnic sa-si traga o copita dupa ceafa. S-a intors inapoi si s-a aranjat cum se cuvine, dar cand a ajuns, in sfarsit, la usa, radasca murise deja.

Apoi pe broscoiul zburator l-au chemat la politie. “Ne pare rau, dar trebuie sa va taiem aripile”, i-au spus. “Dar de ce, ma rog frumos?”, a intrebat el. “Fiindca unii cetateni se simt incomodati de ele”, i s-a raspuns. “Pai nu le folosesc decat atunci cand zbor”, a raspuns broscoiul. Iar politia a replicat: “Pai tocmai asta e problema, tovarasu’! Ceilalti oameni nu zboara si se simt amenintati de dumneata.”

In ziua aceea la masa de seara broscoiul si prietenii lui incestuosi au servit hamburgher de radasca. Si sos de hrean cu smantana si pasta de masline si ulei de nuca si ulei de rapita. Si busuioc. “Astia s-au tampit complet”, spuse broscoiul in mijlocul mesei, “vor sa ma cioparteasca!”

Planurile fiind facute, a doua zi a inceput lupta cu politia. Dupa opt ore de lupta, minotaurul si minovaca s-au intors acasa si au inceput sa se uite la Amélie. In timpul asta politia a capatat curaj si l-a prins pe broscoi si l-a umplut de sange.

Dupa ce s-a terminat filmul, minotaurul si minovaca s-au intors la lupta, dar broscoiul era plin de sange, iar sangele incepuse deja sa se coaguleze, fiindca broscoiul murise. Si dupa aceea politia a omorat-o si pe minovaca.

Asta s-a intamplat asa. Un politist mic si foarte curajos s-a apropiat de ea si i-a strapuns capul cu o baioneta, de jos in sus.

Minotaurul ramasese singur, dar era foarte suparat, asa ca a calcat in copite toata politia. Politia era calcata mai ales pe cap, iar creierii i se revarsau pe caldaram. Apoi minotaurul s-a dus la cetatenii care se plansesera ca se simt amenintati si i-a ucis si le-a distrus casele. Iar apoi le-a ucis si familiile. Iar apoi i-a ucis si pe cei care asistasera pasivi la intreaga intamplare. Intr-un tarziu, minotaurul a observat ca se innoptase de-a binelea si s-a intors acasa.

In ziua urmatoare s-a descoperit ca broscoiul zburator si minovaca nu murisera cu adevarat, ci doar lesinasera din cauza stresului la care fusesera supusi. Asa ca totul a fost ok, pana la urma, iar cei trei prieteni au trait fericiti pana la adanci batraneti, formand unul dintre cele mai celebre ménages à trois din istorie.