(E vorba despre concursul anuntat aici.)

1. Andruska, cu Adevarul: intre Securitate si Dumnezeu
2. TheForm, cu Dan Diaconescu – Man on the Moon
3. Blog de aberat in doi, cu So…cum e cu relativismul etic?
4. Mihnea, cu Revolutionarea proprietatii intelectuale (text primit pe mail; daca Mihnea e de acord, il vom face public)
5. Pinocchio, cu Ce este un blog? Pericoloso sporgersi
6. c|neva, cu De ce urasc femeia…
7. victorblog, cu Ascultam… telefoane

Pe primii 5 ii rugam sa ne trimita un mail, ca sa vorbim despre premiu (gazduire pe timp nelimitat pe domeniul “stefanov.go.ro/gramo”). Daca vreti sa stiti cum am facut lista, ne puteti lasa un comentariu.

LE: Am primit acordul lui Mihnea, puteti vedea textul lui mai jos.

Revolutionarea proprietatii intelectuale

In zilele noastre, informatia joaca un rol vital in procesul de dezvoltare sociala, economica si culturala. As putea indrazni sa spun ca societatea contemporana este chiar dependenta de fluxul de informatii si idei. Progresul umanitatii (atat timp cat cu totii suntem de acord ca se poate aplica acest concept in contextul umanitatii) se realizeaza prin propagarea unor idei originale. Asa stau lucrurile de pilda, in cadrul revolutiei tehnologice produsa de aparitia calculatoarelor, sau in cadrul revolutiei industriale din secolul XIX, ce are la baza aparitia motorului cu abur.

Convenind asupra importantei pe care informatia o are astazi, vom avea prin urmare acces la motivul pentru care este utila o discutie despre proprietatea intelectuala.
Obiectivul meu in acest text este acela de a incerca sa argumentez impotriva justificarilor care se dau astazi drepturilor de proprietate intelectuala.

Exista doua modalitati prin care se argumenteaza intemeierea drepturilor de proprietate intelectuala in forma actuala.

Primul argument isi are originea in teoria drepturilor naturale a filosofului John Locke, iar cel de-al doilea tip de argumente sunt cele care au in vedere consecintele economice si sociale pe care le produc aceste drepturi, asa numitele argumente utilitariste.

Voi incepe prin a prezenta pe scurt primul argument, si anume acela care are la baza teoria lockeeana. Filosoful empirist afirma ca omul are un drept natural de proprietate asupra produselor muncii sale, deoarece prin intermediul muncii, el adauga valoare resurselor naturale, isi “impregneaza” munca in resursele naturale, astfel ca este indreptatit sa detina produsele rezultate.

Extinzand teoria lui Locke asupra muncii intelectuale, se afirma ca individul este indreptatit sa detina obiectele ce rezulta in urma acestei actiuni.

Primul contraargument asupra acestei teorii, poate fi formulat atunci cand avem in vedere distinctia care exista intre obiectele fizice, tangibile si obiectele ideale, intangibile. Obiectele fizice sunt caracterizate de “raritate”, de faptul ca acestea sunt limitate din punct de veder fizic, se consuma la un moment dat. Privind aceste caracteristici, putem spune ca a avea drept de proprietate asupra acestor obiecte este in totalitate justificat. Dar problema este ca nu putem aplica acelasi registru de gandire si asupra obiectelor ideale, deoarece acestea nu sunt limitate, daca cineva se foloseste de o idee de-a mea, nu inseamna ca m-a deposedat de ea in sensul ca eu nu ma mai pot folosi de aceasta, ci din contra, ma pot folosi de ideea mea in continuare la fel ca si pana atunci.

O alta problema a teoriei lui Locke asupra dreptului de proprietate este: care ar fi justificarea in virtutea careia putem sa consideram ca individul este indreptatit sa detina produsul rezultat in urma muncii sale, atat timp cat el doar i-a adaugat un plus de valoare prin actiunea directa asupra lui, dar acest fapt presupune ca resursa respectiva avea o valoare initiala, astfel ca omul va detine si un drept asupra acelei valori initiale, la a carei realizare el nu a avut nici o contributie.

Trebuie avut in vedere atunci cand discutam de proprietatea intelectuala, ca orice produs rezultat in urma unei munci intelectuale nu este o creatie ex nihilo. Pentru a ilustra mai bine acest argument putem sa luam ca exemplu “roata”. Valoarea acesteia nu este in intregime atribuita inventatorului, in sensul ca toti ne folosim de ea, iar meritele pentru aceasta inventie nu le primeste cineva anume. Ceea ce vreau sa spun este ca nicio activitate intelectuala nu opereaza in cadrul unui vid intelectual, orice creatie are in spate o “istorie”. Avand in vedere conexiunea dintre creatiile unei persoane si ideile prealabile pe care acesta se bazeaza in creatia sa, putem spune ca, produsele intelectuale sunt niste “produse sociale”.

Cel de-al doilea mod in care sunt justificate drepturile de proprietate intelectuala este reprezentat de catre pozitia utilitarista. Prin urmare scopul principal al acestor drepturi din punct de vedere utilitarist este maximizarea fericirii generale, obtinuta prin stimularea progresului. Atat timp cat produsele intelectuale s-ar distribui gratuit, producatorii nu ar mai avea nici o motivatie sa produca.

La o privire mai atenta, vom observa faptul ca in aceasta situatie avem de-a face cu un paradox, deoarece protejand drepturile producatorilor, maximizam starea de fericire doar a acestora, in timp ce principiul utilitarist se refera la maximizarea fericirii intregii societati. Dar chiar si in acest caz, creatorii nu beneficiaza in totalitate de roadele muncii lor, asa incat din pretul de 1 Euro al unui CD vandut de catre un artist, in conturile acestuia ajunge doar a zecea parte din acel Euro, ceea ce inseamna ca artistul nu este in intregime recompensat pentru munca sa. Beneficiile maxime ajung la terti (case de discuri, producatori, manageri etc.). Astfel ca nici creatorul nu isi sporeste fericirea, nici consumatorii nu au de castigat deoarece li se ingreuneaza accesul la informatie.

Intrebarea ce se poate pune este urmatoarea: conduc aceste drepturi catre o diseminare generala a informatiilor, in asa fel incat cei mai multi oameni sa poata beneficia de pe urma acestora, sau drepturile in cauza nu fac altceva decat sa restrictioneze accesul indivizilor la informatie?

Pentru mine aceasta intrebare este una retorica si argumentul principal ar fi ca o lege data in baza unui argument utilitarist duce catre situatii nedrepte. Asa incat aplicand calculul costuri-beneficii asupra valorilor, nu este o strategie castigatoare pentru ca valoarea unor obiecte este data de catre ratiuni subiective.

In concluzie, forma actuala a drepturilor de proprietate intelectuala nu promoveaza progresul, conduce catre creearea de monopoluri, asa incat este de dorit sa urmarim caile alternative prin intermediul carora se poate stimula progresul, si desi nu discutarea acestora constituie obiectul acestui text as putea sa reamintesc succesul de care are parte “revolutia” Linux. Acest exemplu mi se pare perfect pentru a ilustra faptul ca nu calea actuala e cea mai buna de urmat.