Veneam din Carrefour, aveam rucsacul plin, o sacosa, un pachet mare de scutece de unica folosinta, abia asteptam sa ajung acasa. Trecand pe langa chioscul de tabla din Grozavesti (cel care pare sa se fi desfiintat), am vazut inauntru doi catei. Situatia era inedita, asa ca m-am oprit cateva secunde si le-am facut un filmulet:
Dupa aceea am plecat spre casa (abia asteptam sa ajung, dupa cum spuneam). Pe drum am inceput sa ma gandesc ca nu observasem nici o usa deschisa la chioscul ala. M-am intrebat daca nu cumva i-a incuiat cineva acolo. N-am vazut sa aiba mancare si apa, dar pareau sanatosi. Totusi, mi se parea cam nashpa ca stau incuiati acolo. Cine i-a incuiat? O sa se intoarca sa le dea drumul?
M-am gandit dupa aia sa pun filmuletul pe blog, in ideea ca poate il vede cineva care sta prin zona si verifica daca totul e ok cu domnii caini. Dupa care mi-am adus aminte de reactiile tipic romanesti de care s-a ciocnit Gramo cu diferite ocazii de genul asta: “de ce n-ai facut tu nimic, daca tot te plangi? ce, vrei sa-ti faci reclama pe seama cainilor? am rezolvat toate problemele din tara si acum nu mai putem de grija cainilor?” s.a.m.d. (in Romania, tentatia sa percepi lumea din jur ca pe o lume plina de apatie, invidie si rautate agresiva e destul de mare; si poate nu e pe de-a-ntregul nejustificata).
Asa ca mi s-a facut lehamite si am renuntat. Chiar mi-ar fi fost foarte greu sa ma intorc si sa vad care e situatia cateilor din chiosc. O sa trec maine si o sa verific daca mai sunt acolo.
Dupa vreo ora am realizat un lucru. Reactiile de genul celor care mi-au produs starea aia de lehamite sunt penale. N-ar trebui sa imi permit sa ma afecteze. E aberant sa ai pretentia de la cineva care te informeaza sa se implice neaparat in rezolvarea problemei despre care vorbeste. Pana la urma, a-i informa pe alti oameni de un lucru inseamna sa te implici.
Daca scriu despre caini, sansele ca altcineva sa le vina in ajutor sunt mai mari decat daca nu scriu. Asta e contributia pe care o pot aduce eu, si o fac consumand din timpul meu liber, fara sa astept si sa primesc bani, laude sau recunostinta. To hell with all the stupid bastards!
Asa ca am scris postul asta. Daca stati prin Grozavesti si stiti chioscul (e aici), poate reusiti sa aruncati o privire. Iar daca aveti un blog si va vine sa scrieti pe el despre ceva din jur, de pilda despre o intamplare care vi s-a parut interesanta sau importanta, pe care credeti ca ar fi bine sa o cunoasca si alti oameni, don’t make my mistake! Nu va lasati afectati de reactiile de doi bani ale oamenilor care isi varsa frustrarile pe unde apuca pe net, please!
Bine zis, daca nimeni nu face nimic, nimeni nu face nimic. Daca cineva face ceva, fie si numai o poza, e deja treaba inceputa.
Eu acum cateva zile constatam ca iar m-au napadit veveritele dar inca nu m-am invrednicit sa pun clipurile impreuna 🙂
uite, hai sa spunem mai degraba asa:
1. postura etica (orice postura etica) e vinovata, deoarece e un narcisism contrariat (nu ne putem suporta cu uratenia noastra interioara, si atunci suntem – compensator – etici: militanti, ecologisti, ajutoare de babute sa treaca strada etc.)
(am mai explicat undeva asta, uita-te, daca te amuza, peste [link deleted by request] , sunt insemnarile marcate cu i, ii si iii, n-am cum sa dezvolt argumentatia, ca e lunga si-ti parazitez pagina. sterge te rog link-ul imediat ce-l vezi)
2. totusi, cateii nu ar fi salvati, daca nu ai vorbi pe blog despre ei (chiar daca sufletul tau triseaza, e in continuare in impostura). ma rog, nu e sigur, poate-i salveaza altcineva.
3. dar de ce sa fie salvati cateii? – iata o intrebare. dupa aparenta prima de stupoare, ea te ingheata putin. adic ce salvezi tu acolo cu ei, specia canina? si atunci ajungi repede la punctul 1.: iti salvezi imposibilitatea de a-ti privi in oglinda uratenia interioara, daca nu actionezi asa. deci e tot un gest narcisic. da, vei salva cateii. dar daca abstragi de la asta si indepartezi un pic perspectiva, ce ai facut e jenant. – summa: orice gest etic e MAI INTAI un pansament egolatru si caldut, si apoi rezultatul lui concret
4. …dupa toate astea, m-as bucura sa stiu, damn it, ca au fost salvati cateii… vezi, suntem incorigibili
Gramo,in ziua de azi, nimeni numai se intereseaza de nimeni.!? Stiti foarte bine, treaba aceasta .Oamenii o sa ajunga in curand asa …
Viata este dura …Pacat. 🙁
Stiu ca exista o fundantie pentru caini,care se ocupa de ei,undeva in Militari.
Pacat, mare pacat .
Numai bine.
care parte din ‘sterge link-ul’ n-ai inteles-o? partea ‘te rog’? 🙂
sterge-l, pls
cateii astia nu sint aia care vor creste mari si o sa alerge dupa toti biciclistii si pietonii care se vor nimeri prin preajma, mai ales cind e intuneric afara? ham ham
daca sint inchisi acolo e o treaba buna, deja sint in grija vreunei brigazi de aurolaci sau a vreunui paznic, hai sa nu mai experimentam reactiile poporului pe doua potai.
reactie cetateneasca era daca ii filmai scheunind cazuti in fundul unui canal sau inotind prin dimbovita si neputind sa urce pe mal si anuntai pe cineva competent, nu chestia asta.
astia doi catei o duc super bine, altii moare si-asa n-are.
autoculpabilizarea ca individ sau societate in raport cu o chestiune neplacuta ar fi bine sa se faca pentru treburi adevarate, nu pentru doi catei boieri de boieri, cu garsoniera in centru. daca mai asteptai juma de ora se intorcea aurolacul de la parbrize sau din carfour, cu papica si apica sa isi hraneasca caloriferele.
am trecut in seara asta pe langa locul cu pricina, am aruncat o privire – chioscul era trist si pustiu, maidanezii fusesera probabil eliberati.