Avem la indemana un studiu de caz. Un text scris cu intentia clara de a discredita o persoana. Fiind vorba de una dintre persoanele care scriu pe Gramo’s World, ne e mai usor sa verificam informatiile. Dar nu vrem sa va influentam. Ce anume din ce e scris acolo vi se pare adevarat si ce vi se pare fals?
No, pai daca noi discutam frumos, argumenta si sociologic despre implicatiile discutarii despre viata sexuala pe net inseamna ca vorbim prostii si purtam “discutii deocheate”? Foarte creatza logica, mersi frumos. Faza ca ne indemnati sa facem schimb de experiente sexuale- aici se vede clar ca s-au uitat peste ce-ati scris voi pe diagonala rau de tot.
E haioasa faza cu “i se spune Gigi”- facea Doru misto de chestia asta azi- “wow, eu credeam ca-l cheama floricel”.
Oricum, sorry you have to put up with so much stupidity…
Dincolo de adevăr sau nu, rămân siderat că viaţa personală influenţează viaţa academică în halul ăsta.
Si n-au pus si ei un link macar pentru a-si intari acuzele 🙂
Traim in Romania, din pacate.
In loc sa ne mandrim cu oamenii care gandesc liber, deschis, sunt plini de idei si initiative… ii catalogam/criticam/exploatam.
Eh… doar n-o sa puneti la suflet toate porcariile astea!
Imi pare rau ca sunt acum pe IP-ul de la serviciu, ca i-as fi scris acelui “jurnalist” un comentariu, intr-un limbaj pe care sa-l inteleaga 100%! Asta daca ar merita macar sa-mi irosesc injuraturile pe astfel de specimene…
Anyway, lungesc povestea. Ce voiam sa spun e ca sunt mandra sa cunosc oameni ca voi si un pic rusinata sa fac parte din aceeasi bransa cu specimenul care a scris “articolul”.
oare cum sta treaba cu procesele anti-calomnie? mi se pare ca CanCan ar fi numai buni de tarat in instanta, titlul articolului e calomnios si murdar
Bai, ar fi o cheste, desi nu stiu daca intr-adevar merita nise *din aia* sa cheltuiesti timp, energie si bani pe ei
oo, m-a amuzat teribil utilizarea discreta a pozelor pentru a intari mesajul. un spate nud….aoleu. totul atinge insa cote ridicate la poza (sorry “gigi”) a la puscarie, peste care troneaza sigla cancan, ca si cum ultima instanta morala a tarii discrediteaza actele reprobabile ale cadrului universitar cu porecla dubioasa (caci altfel ghilimelele nu si-ar avea rostul). tonul e unul paternalist “Desi la momentul respectiv a promis ca nu va mai tari universitatea in asemenea scandaluri, CANCAN a aflat ca Gigi a revenit in forta si a comis-o din nou”, ca orice cititor sa poata tatai din buze a dezaprobare. mai ales ca dezaprobarea publica se iveste din tocmai sanul dezmatului, caci comentariile cititorilor par sa dezaprobe actul.
nu urmaresc blogul de atata vreme incat sa cunosc detaliile primei “abateri”, dar ma surprinde cu cata usurinta imaginea unui om poate fi cuprinsa intre 2 evenimente izolate, al doilea in mod cert fals prezentat. unde ramane suspendat intervalul? 😀
da, e interesant ca studiu de caz articolul asta, dar permiteti-mi sa nu ma uit la el ca la un studiu de caz, ci sa ma ingrozesc de usurinta cu care e publicat un articol care re-interpreteaza grosolan realitatea. stiu ca asa se intampla de foarte multe ori, dar mi-e greata.
Citisem deja imonditatea de articol.
DAR
daca e sa facem un exercitiu de logica, civilitate, chiar bun simtz, analizind acel text, acest exercitiu ar trebui sa fie atit: un exercitiu. Nu pot participa, caci cred ca articolul de analizat ar fi trebuit sa fie despre un personaj complet neutru in relatia sa cu acest blog.
Fakeday, sa citesti “Onoarea pierduta a Katharinei Blum”
am un singur lucru de zis: there is no bad publicity…:P
Wow, ce anume mi se pare adevarat din ce s-a scris acolo? Grea intrebare cand ai citit ce s-a discutat pe blog. Intentia articolului este atat de clara…
Nu mi-am dat seama pana acum ce inseamna sa scrii la un asemenea “ziar”, trebuie sa fie teribil de neplacut pentru cei care compun astfel de “articole”.
Daca citesti ce s-a scris pe blog si apoi citesti articolul cu pricina, nu poti decat sa te intrebi de ce exista si se publica astfel de ziare. Insa daca citesti doar articolul fara blog, poti sa crezi, avand in vedere ce se sustine, ca trebuie sa existe ceva pe blog din care sa rezulte o concluzie atat de “vehement moralista”. Insa citindu-le pe ambele, poti face multe presupuneri rezonabile cu privire la cei care citesc astfel de “presa”, cum ca nu au mult discernament cu privire la ce se intampla in lume, ca sunt genul de oameni care se amuza din motive foarte dubioase etc etc. Altceva nu imi vine in minte daca e sa raspund la intrebarea voastra.
In schimb, eu citesc de obicei “Gandul” si… cam atat din presa scrisa romaneasca. M-am gandit sa va reproduc mai jos emailul pe care l-am trimis lui Cristian Tudor Popescu ca reactie la articolul de acum 2 ani scris in acelasi stil dar de data asta in alt gen de ziar. Am reusit sa gasesc mailul in Sent in Yahoo, nu mai am timp sa recitesc ce am scris la acea vreme, insa poate ca este interesant ca si comparatie a ce inseamna sa ai anumite asteptari cu privire la filtrarea informatiilor de catre mass-media.
Tuesday, February 13, 2007 9:13:43 PM To:ctp@gandul.info
“Domnule Popescu,
Acest mesaj este foarte intarziat. Trebuia sa vina cam acum un an, cand ma hotarasem sa va multumesc pentru multele dati in care am avut ocazia sa meditez la cat de important este sa existe si astfel de voci in acest nerusinat haos postdecembrist…Cel putin pentru mine, intre 13 si 18 ani ( 1996-2000), ati fost un fel de mentor intr-ale politicii si ale analizei vietii publice, viata la care imi imaginam pe atunci ca voi lua si eu parte intr-un anumit viitor combatant.
Cum spuneam, acum un an citeam Lem, va ascultam fascinata in “Cap si pajura”. Modelele de curaj si luciditate cucerita prin efort si sinceritate sunt rare. Felicitari pentru toate momentele de inspiratie pentru mine si sunt sigura si pentru multi altii.
Lunea trecuta insa am primit un mesaj la 7 dimineata de la mama mea: “cumpara astazi “Gandul” ca sa-l vezi pe profesorul tau Stefanov”. Primul meu gand la vederea primei pagini din ziarul dumneavoastra a fost: oare ce vor gandi toti ceilalti fosti profesori ai mei in fata acestei imagini? Ca mai apoi sa ma bucur la gandul ca macar tot scandalul va spori numarul de inscrieri la facultatea mea…Al treilea gand a fost insa unul de indignare absoluta in fata evidentei: cum a putut tocmai CTP-ul sa dea unda verde publicarii unor asemenea imagini si unui asemenea “articol”? Din cate mi-am imaginat si stiam despre ziarul vostru, nu l-as fi putut compara cu un tabloid. Si dintr-o data imaginea mea despre ce inseamna sa faci stiri s-a schimbat.
Nu conteaza pe cine ranesti atacand o persoana, chiar daca se intampla sa fie vorba de un model intr-adevar mai ciudat in viata particulara dar totusi exemplar in ceea ce priveste integritatea profesionala.
Sigur, nu as fi avut nimic de comentat daca “stirea” ar fi fost redata cu neutralitate, intr-un spatiu din ziar adecvat ei, fara display-ul imaginilor pe pagina accesibila tuturor copiilor care trec pe langa standurile de ziare.
Nu vreau sa iau apararea fostului meu profesor, stiu ca nu-l va afecta personal in nici un chip. Ceilalti profesori ai Facultatii de Filosofie si nici cei ai Universitatii (desi va pot garanta din spusele colegilor mei de la alte facultati, profesorii de la Filosofie sunt ultimii ramasi din garda de adevarati dascali, facandu-si meseria din pura pasiune si cu o modestie demna de ceea ce ne impartasesc ca si valori si cunostinte) nu meritau o asemenea ofensa: un coleg afisat dezbracat pe prima pagina a “Gandului”. Nici noi ca studenti nu am fost pusi intr-o situatie mai buna. Ceea ce s-ar fi putut condamna in alt context foarte simplu, a devenit trivial datorita virulentei impudice a atacului gazetaresc. Si aceasta banalitate a dus la compatimirea profesorului Stefanov ca victima a neroziei si superficialitatii presei romanesti.
Stiind ca nu vreti ca tocmai dumneavoastra sa fiti cel care face presa romaneasca sa arate prost in fata unor copii mari care cred ca se poate trai si altfel in societatea noastra (tot asa cum nici profesorul Stefanov nu a intentionat sa compromita imaginea facultatii) m-am gandit sa va dau de stire ca sunt pe aici niste oameni care pot gandi la un moment dat ca mine.
Inca o data, multumesc ca existati. Sunteti, langa alti cativa, printre cei care mi-au luminat calea in oceanul nelumesc al secolului ce tocmai incepe.
Cu stima,
“
@fakeday: “nu urmaresc blogul de atata vreme incat sa cunosc detaliile primei ‘abateri'” – pai, pe scurt: G. avut o notita pe pagina lui personala de la scoala prin care anunta ca scrie si pe Gramo’s World; G & Ramo nudist people, la un moment dat printre amintirile de la mare avut poze pe blog fara costume de baie (nimic sexual sau provocator), cu avertisment (adica nu ti se deschideau singure in fata ochilor 🙂 );
dupa o luna si cateva zeci de posturi trezit o doamna jurnalista si construit din toata povestea asta un “scandal monstru”, producand impresia ca G a postat poze porno cu el insusi pe site-ul Universitatii Bucuresti, sau cel putin al Facultatii de filosofie, realizate in timp ce facea niste practici tantrice dubioase la mare;
cu asta doamna respectiva si colegii care i s-au raliat in aberatii (inclusiv autorul textului de acum) au reusit sa ne dea peste cap viata o bucata de vreme si sa ne faca sa ne stresam ca-l pierdem pe Gramo-kid (care inca nu se nascuse); the end.
gramo, citind articolul prezent, imi pot lesne imagina cum a fost prezentata istorioara ce mi-ai rezumat-o. adica din tantar armasar, cu accentul pe faptul ca tantarul biologiceste vorbind, armasar nu poate deveni :D. inca mai am suficienta naivitate sa nu mi se para normal ca se intampla asa ceva, fie si intr-un tabloid (contextul nu scuza intotdeauna fapta) si sper ca actiunea voastra va fi eficienta, fara mare surplus de stres.
@Raluca: de mult nu am mai dat cu nasul de böll si poate ar fi cazul din nou. mersi 🙂
Pingback: Ne ajutati sa ne lamurim cu o chestie? at Gramo`s World