Nu actorul care face voice-over. Povestitorul, sau personajul care isi aminteste scene din propria sa viata, sau omul care comenteaza scenele dintr-un film documentar. Unde va inchipuiti ca se afla?
Daca doi oameni discuta intr-un film si unul dintre ei a iesit din cadru dar i se aude vocea, tot il plasez undeva, chiar daca nu-l vad. Poate spun, de pilda, “e la dreapta omului care apare pe ecran”.
Si la fel si in viata de toate zilele. Daca aud o voce, o asociez cu un corp care se afla undeva, chiar daca nu-l vad.
Chiar si atunci cand imi aud propria mea voce, tot o localizez undeva – in locul in care ma aflu eu.
Deci trebuie sa va inchipuiti si despre posesorul vocii de tip voice-over ca se afla undeva. Va imaginati ca e mai degraba alaturi de voi si comenteaza filmul, sau va imaginati ca e, totusi, undeva in film (ca atunci cand un personaj isi povesteste viata cu voice-over, si il vezi in diferite scene, dupa care, spre sfarsitul filmului, il vezi in prezent, povestind “din film”)?
Sau cum?
ca “voce” din asta despre care vorbesti, incep sa ma simt prost pentru ca vorbeam si nu m-am gandit sa fiu altundeva decat in poveste asa, vag, fara sa stiu de dreapta, stanga sau jos. tare mi-e ca eram dedesubt, ca sufleorul la unele teatre, ca in altele mai sta in dreapta scenei…la naiba! am fost acolo si nu am retinut nimic!
sus. voice-overul este dumnezeul filmului si sta deasupra ca sa vada tot si sa se auda bine :))
@Monica: Ne-am mai gandit. Poate nu e obligatoriu ca personajul / comentatorul care se aude atunci cand e utilizat voice-over-ul sa fie intotdeauna localizat undeva; poate uneori voice-over-ul e ca un gand; gandurile nu au localizare spatiala, nu?
sau poate exista localizare difuza; la Little Britain, de pilda, spuneam ca e “pe undeva pe acolo prin studio” si tipul care facea voice-over, mai ales ca uneori vorbea si despre el 🙂
p.s.: Acum ne-a picat fisa, pe tine te auzeam mai demult la RFI, nu? 🙂
@villagevoice_overdose: da, e si asta o varianta.