Beethoven’s biographer Anton Schindler said that this sonata was inspired by Shakespeare’s play The Tempest. This claim is, however, disputed by other music scholars (see here).
That aside, the first part may remind you of a storm, but the second doesn’t seem to have anything to do with weather, being a bit boring. The third, on the other hand, is quite lyrical and very beautiful and if you haven’t heard it already, then you should, ’cause you’ll like it a lot. Or not, but in that case you don’t like classical music. 🙂
Enjoy your listening:
We want to thank Bunji Hisamori for his kind permission to post the above audio rendering on our blog. The midi file was downloaded from The Classical Music Archives. The previous sonatas from this series are here.
Sunt curios cum gasesti piesele. Dar bucata e super, mai ales allegro-ul. Excelent! Mi-a placut…
Deşi e interesant să apropiem un conţinut muzical “clasic” de imagini sau poveşti, e clar că nu trebuie să încercăm să găsim “codificări” muzicale ale unei imagini sau poveşti. Muzica, mai ales cea occidentală clasică, trebuie percepută muzical şi nu altfel. Orice încercare de a traduce o bucată muzicală în imagini sau cuvinte e nu numai sortită eşecului, dar şi dăunătoare percepţiei muzicale. Din contră, imaginile şi cuvintele pot coexista foarte bine cu muzica, şi mesajul final nu este redundant deloc. Aceasta este cheia ascultării oricărei piese programatice.
@dragos c: pe Classic Music Archives intram acum vreo 7-8 ani, foloseam un laptop pe post de walkman si ascultam midi-uri pe bicla; cand am inceput seria asta de concerte i-am trimis un mail tipului care a transcris sonatele lui Beethoven pentru pian in format midi (Bunji Hisamori) si i-am cerut permisiunea sa transformam midi-urile lui in format audio si sa le postam pe blog; a fost de acord; rezultatul l-ai auzit. 🙂
@Vlad: Ok, dar ce se intampla cand compozitorul spune explicit ca a avut intentia sa exprime cutare sau cutare lucru? Ce se intampla cu muzica clasica mai noua, de pilda cu bucatile compuse special pentru un anumit film?
p.s.: Spui ca “Orice încercare de a traduce o bucată muzicală în imagini sau cuvinte e nu numai sortită eşecului, dar şi dăunătoare percepţiei muzicale”, dar nu oferi nici o justificare pentru afirmatia asta. Pe ce se bazeaza?
Păi au fost multe încercările unei semiologii muzicale. Şi toate, după părerea mea, nereuşite, în sensul că nu se pot stabili nişte legături clare, ci numai asocieri vagi.Iar legăturile astea sunt foarte slabe. Spre exemplu, ultima bucată din arta fugii codifică numele lui Bach, dar asta nu e perceptibil când o asculţi, ceea ce nu impietează cu nimic frumuseţea piesei. Despre soundtrack: dacă asculţi doar soundtrack-ul, nu poţi deduce filmul 🙂 Cel mult poate nişte vagi sentimente pe care filmul ar trebui să ţi le inducă. Adesea, unui soundtrack bun, atunci când este ascultat independent de film, i se descoperă o bogăţie mult mai mare decât atunci când este subordonat imaginii. De asemenea, încercând să-ţi imaginezi păduri şi oceane când asculţi o simfonie, sunt şanse mari să ratezi frumuseţea pur muzicală a simfoniei, să o sărăceşti reducând-o la un semnificat clar. E doar o părere, dar de asta spun că încercarea de traducere a muzicii poate să-i dăuneze acesteia.
Se pare că muzica, dacă e o limbă (ceea ce mulţi dintre noi intuim), atunci semnificaţii ei sunt cu totul aparte şi nu se regăsesc în altă limbă. Poate că muzica e o limbă mai veche decât limbile vorbite. Şi imprecizia ei, mult mai mare decât a aoricărei alte limbi, este tocmai frumuseţea ei. Avem nevoie de muzică pentru că ea spune lucruri care nu pot fi spuse cu nicio limbă şi cu nicio imagine.
da, si mie imi plac muzicile voastre de sambata dupa-amiaza. dupa ce-am mancat, culc copiii, apoi pieptan un pic blogosfera in timp ce ascult concertul vostru, iar cel de sambata mi-a placut atat de mult, incat mi l-am mai pus odata si am adormit pe el 😀
@Vlad: A, dar atunci vorbim despre lucruri diferite. Noi nu ne-am inchipuit vreun moment ca Anton Schindler a spus ca Beethoven voia sa spuna in sonata lui povestea din Furtuna lui Shakespeare, cuvant cu cuvant. Am inteles ca ar fi vorba, cel mult de o incercare de a exprima prin sunete impresia pe care ti-o produce un text, dupa ce l-ai citit.
In plus, nu aveam in vedere vreo incercare de a traduce muzica in cuvinte, ci incercarea de a interpreta o opera de arta. Poti asculta muzica fara sa incerci sa-i dai o interpretare. Dar o interpretare interesanta, reusita etc. nu o sa saraceasca o bucata muzicala, ci o sa o imbogateasca.
@mara: iti multumim ca ne-ai spus; n-am prea avut reactii la concertele astea si ne gandeam sa ne oprim dupa ce terminam cu sonatele pentru pian ale lui Beethoven.