Actiunile “caritabile” prin care se strang bani imi produc aproape totdeauna un sentiment neplacut. E ca si cand ti s-ar spune “e ok sa nu-ti pese, atata timp cat dai niste bani”. Sau: “nu e nevoie sa te implici, poti sa dai niste bani si ai scapat de toate grijile; ne implicam noi, dar avem nevoie de banii tai”. Si asa mai departe.
Stiu ca nu e neaparat asa si ca uneori chiar e nevoie de bani, dar tot mi se pare ca sunt multe actiuni de genul asta care incurajeaza, de fapt, nepasarea contra cost.
Nu devii o persoana mai buna prin faptul ca dai uneori bani pentru niste lucruri care iti sunt cu totul straine. Ai putea, la fel de bine, sa astepti sa devii un om mai bun aruncand bani la gunoi. Pentru tine e acelasi lucru.
Cata dreptate poti sa ai … daca vreau sa dau bani pentru vre-un sarac prefer sa-i dau unuia pe care-l cunosc sau despre care am mai auzit cate ceva. In niciun caz nu vreau sa dau bani persoanelor care spun: “da-ne banii ca de restul de ocupam noi” … cine stie unde ajung acesti bani?
Se poate verifica unde ajung acei bani, dar cateodata e mai bine sa te implici. In liceu am pus bani, dar am si participat aproape toti, cu cadouri, si am mers la un orfelinat. La fel speram sa facem si anul acesta, cu firma la care lucrez.
hm… sunt enervanti astia care cer bani. chiar daca esti hotarat sa faci tu un bine, cand ii refuzi apare foarte des un sentiment de vinovatie…. si ei stiu asta si profita de cele mai multe ori.
si dupa cum zicea Grim_Cris, cine stie unde ajung banii? Se poate afla unde, dar cine se oboseste s-o faca?
cand dai bani de cele mai multe ori “iti pasa” sau vrei “sa te implici” (intr-o masura minima evident!) nu cum reiese din exemplele citate de tine!
si mi se pare tendentioasa introducerea celui de-al doilea paragraf (“Stiu ca nu e neaparat asa si ca UNEORI chiar e nevoie de bani”). gresit! tot timpul este nevoie de bani! cealalta necesitate fiind resursele umane.
cred ca un om (care sa dedice ore de munca in fiecare zi) cu 50.000 euro poate face mai multe decat, sa zicem, 30 de oameni (in aceleasi conditii) fara buget.
nu e vorba de a deveni o persoana mai buna. e vorba despre a face ceva.
un om bogat (poate fi un jeg uman!) care doneaza 10.000 euro pentru saraci, copii, batrani etc. poate determina consecinte mai benefice pentru cei in cauza decat pot eu sau tu sau 90% dintre cititorii blogului prin implicarea noatra fizica in conditii normale (adica nu ne dam demisia, nu ne dedicam un an intreg din viata etc.)
totusi, accept ca echilibrul intre resursele umane si cele financiare e enorm de greu de stabilit.
“Nu devii o persoana mai buna prin faptul ca dai uneori bani”
ideea nu e sa devii TU o persoana mai buna, ci sa aiba ce minca aia la care ajung banii
actele de caritate nu sint pt TINE, ci pt cei pe care-i ajuti.
toti vor bani,bani,bani
Păi, da, dar Gramo se referea la cei care dau. Nu e un post despre săraci, ci despre cei care dau bani la săraci. Prin acţiunile de caritate nu se valorifică vreun sentiment altruist, ci unul de vinovăţie, aşadar egoist. Calmând aceste sentimente autoorientate prin “evenimente de caritate” nu faci decât să descurajezi orice dezvoltare a unora orientate către celălalt, şi să încurajezi egoismul şi solipsismul “bogaţilor”. Pe termen lung, chestia asta nu poate fi profitabilă. Există oameni care au resurse financiare atât de mari încât ar putea realmente schimba lumea în bine. În schimb, plătesc taxa asta modică cu care scapă şi de palidele vinovăţii care îi bântuie, şi totul rămâne neschimbat.
@supastaru: nu e totdeauna nevoie de bani; iar uneori banii nu folosesc la nimic.
@luciat: dorinta de a fi un om mai bun nu e egoista; si nici nu se substituie dorintei de a ajuta.
@Grim_Cris, @cristi, @Adrian: chiar daca nu presupunem ca banii sunt cheltuiti aiurea s.a.m.d., o organizatie caritabila care nu iti da si posibilitatea sa te implici direct, sa faci voluntariat s.a.m.d. ci iti cere doar bani e cam nashpa, methinks.
@Vlad: as spune chiar mai mult: daca vrei sa faci o fapta buna, nu e suficient sa platesti bani, oricat de multi ai plati; as prefera sa traiesc intr-o lume in care oamenilor le pasa unii de altii, si nu intr-o lume in care nu exista saraci, dar nimanui nu-i pasa cu adevarat de nimeni.
@vlad: daca vorbim strict despre cei care dau bani ca si cum a da bani este sinonim perfect cu a te desparti de acea suma de bani si a nu mai stii nimic despre ea, atunci iti dau dreptate si tie si lu gramo.
dar nu pot sa nu ma gandesc si la “the receiving end”: cei care nu isi pot sustine financiar propria viata. si cred ca despre asta ar trebui sa fie vorba, nu despre a face fapte bune, a fi un om mai bun, a-ti ajuta aproapele bblablablaaa
@gramo
dupa cum i-am scris mai sus lui vlad, eu ma refer la strangerile de fonduri pentru cei care nu-si pot sustine financiar viata (sau nu una prea ok, in orice caz!). in aceste cazuri consider ca acele strangeri de bani sunt bine venite si poate chiar necesare supravietuirii acelor indivizi.
mi-am dat seama ca nu inteleg exact ce sustineti voi, gramo si vlad:
ca filantropia e o kestie negativa in general? sau ca doar filantropia financiara e negativa (in timp ce filantropia ce implica resurse umane e ok)?