Citeam ieri la metropotami o reclama pentru un training de comunicare. “Hai sa vad despre ce e vorba”, mi-am zis. Am dat un search si am ajuns pe site-ul AEGEE Bucuresti, unde am citit un text… foarte interesant.

Comunic – deci exist! Aceasta parafrazare a lui Descartes este cu siguranta valabila gandidu-ne la contextul social care ne insoteste permanent.

“A parafraza” e o actiune. Valabile pot fi doar afirmatiile sau termenele de garantie. Actiunile pot fi reusite sau nereusite. Iar de parafrazat, tot afirmatii poti parafraza, nu oameni. Plus ca n-am inteles de ce era nevoie de parafraza asta. In plus, contextul social nu poate “sa ne insoteasca”. Ne aflam tot timpul in diferite contexte sociale, dar nu e ca si cand contextul social ar fi un soi de animal de companie care se tine dupa noi. Greseala de tipar n-am pus-o la socoteala.

Mai departe:

Avem o experiență în a comunica de o viață. Si cu toate acestea, a ne face ascultați, a-i înțelege pe ceilalți este întotdeauna o provocare. Iar noile tehnologii, în ciuda funcțiilor numeroase care devin din ce în ce mai complexe, deși ușurează comunicarea, nu o fac nepărat mai eficientă.

O experienta? Adica una singura? “Am o experienta in scufundari”, de pilda, nu poate sa insemne altceva decat “M-am scufundat o singura data”. Probabil autorul voia sa spuna altceva, si anume ca avem experienta in ce priveste comunicarea. Dar “de o viata”? (compara cu “invat franceza de un an”) Adica am avut experienta in comunicare toata viata? Din prima zi?

Urmatoarea propozitie incalca o regula care spune ca “e supertare sa canti la trombon” se citeste mai usor decat “a canta la trombon e un lucru supertare”. Iar urmatoarea incalca o regula care spune ca frazele prea lungi sunt greu de urmarit. Pana la urma, tot ce se spune acolo e ca una e sa ai mai multe mijloace de comunicare si alta e sa comunici mai bine.

Astfel AEGEE-București organizează YnterACT – un proiect care pune accentul pe modul în care FIECARE din noi poate îmbunătăți comunicarea, indiferent de tehnologiile existente la dispoziție. Până la urmă tehnologiile nu sunt decât niște unelte. Ceea ce este cu adevărat important pentru o comunicare eficientă este legat de NOI. Si depinde de NOI să învățăm să devenim mai buni comunicatori.

“un proiect care pune accentul pe modul în care FIECARE din noi poate îmbunătăți comunicarea” – Asta e in limba de lemn, nu? Aceeasi chestie se putea spune mult mai simplu: “un proiect facut pentru a invata sa comunicam mai bine”.

“indiferent de tehnologiile existente la dispozitie” – Se stie ca nu e deloc acelasi lucru sa scrii pentru print si sa scrii pentru online, de pilda. Altfel spus, tehnologiile pe care le folosesti pentru a comunica sunt importante. Daca tot ce vrei sa ma inveti sunt cateva principii generale, atunci nu o sa ma inveti mare lucru.

“depinde de NOI să învățăm să devenim mai buni comunicatori” – Isi inchipuia cineva altceva? I mean, indiferent ce iti propui sa faci, bineinteles ca depinde de tine sa faci chestia respectiva, fiindca TU (errr, da, pe net scrisul cu litere mari e considerat cam lame) o faci. 🙂

Mai departe n-am citit. De ce? Fiindca pe net vreau sa mi se spuna totul clar, simplu si direct. Din primele paragrafe. Voiam sa aflu de ce m-ar interesa sa invat sa comunic mai bine, ce as putea sa invat, cum, ce mi se ofera si in ce conditii. Am dat, in schimb, peste o polologhie insipida.

Ce ma poate invata in privinta comunicarii cineva care mi se adreseaza asa?

p.s.: N-am nimic nici cu AEGEE, nici cu YnterACT. Asta e un exemplu luat la intamplare.
p.p.s.: Si Gramo incalca uneori anumite “reguli ale comunicarii eficiente pe net”. De obicei o face in mod deliberat.