[prima parte e aici]

Mai trecu o saptamana. Si-ntr-o noapte luna plina
Le trimise prin fereastra patru raze de lumina.
Una se opri-n perete, doua-n colt, pe canapea,
Iar a patra se infipse-n crapatura din podea.

Si asa moneda noastra incepu sa straluceasca
(faza cel putin ciudata pentru-o minte soriceasca).
“Bai, ia uite, lumineaza!” – zise unul cu iuteala
Neintelegand prea bine legatura cauzala.

“Pai atuncea hai s-o facem felinar in adapost”
Ii raspunse alt tovaras pe un ton voit anost.
Ultimul, cel mai cuminte, spuse “Si nu vreti si dus?
Nu vedem si pe-ntuneric si-n camara si-n culcus?”

“Nu ca sa vedem mai bine! Doar asa,… de fandoseala.”
I-o intoarse primul soarec fara urma de sfiala.
“Hai c-ar fi decorativa!”, ii tinu cel’lalt isonul.
“Bine!” – fu atunci raspunsul. “Hai sa facem lampionul!”