De fapt asta ar trebui sa fie o “rubrica” noua, unde la fiecare post nou sa fie completata o alta chestie dupa punctele de suspensie. Ne-am gandit ca daca tot ne-am pus in postura de parlamentari, putem sa jucam si alte roluri. 🙂 So, ce-ar face Gramo in momentul asta daca ar fi jurnalist de investigatie?
Ar porni o investigatie, normal. Ideea e simpla. Daca afli ca intr-un loc aparent neinteresant din oras urmeaza sa se construiasca o chestie faina, intelegi ca valoarea caselor si a terenurilor de pe langa locul respectiv o sa creasca.
In conditiile astea, daca ai si bani de investit, o sa cumperi terenuri sau case din zona si o sa astepti sa le creasca valoarea. Ok, poate nu chiar acum, fiindca e criza. Dar vorbim despre ce se putea face pana acum.
Si cum poti afla dinainte ce-o sa se construiasca? Pai, din planurile urbanistice locale. Iar aici vine partea interesanta, fiindca oamenii care lucreaza in primarie afla primii astfel de informatii. Chiar daca un proiect e facut public in timp ce se afla in dezbatere, cineva tot afla mai repede de proiectul respectiv si poate sti mai bine si care sunt sansele sa fie aprobat.
Deci daca sunt bagat in investitii imobiliare si cunosc un om din primarie, am un avantaj. Daca ma folosesc insa de avantajul ala, fac o chestie unfair fata de ceialti investitori, iar angajatul primariei care mi-a dat informatii privilegiate face o chestie nashpa.
Ce-ar face, prin urmare, Gramo? Ar cauta sa afle daca nu s-au intamplat lucruri de felul asta deja. Cum? Read on.
Te uiti la ce s-a construit in ultima vreme intr-un oras sau altul. S-a construit o mare cladire de birouri intr-un loc care pana atunci era cam mort din punct de vedere comercial? Te uiti la cine a cumparat case si terenuri prin jur (da, informatiile sunt publice). Poate dai peste un cumparator care e ruda cu primarul sau cu vreun consilier. Sau peste o firma in care e bagata si o persoana din primarie.
Daca e asa, atunci deja ai un fir. Dupa care ii cauti pe oamenii respectivi si incerci sa le pui cateva intrebari. Sau cauti alte dovezi. Sigur, s-ar putea sa nu iasa nimic, dar faci mai multe incercari. Pana la urma tot o sa ai un caz despre care sa scrii. 🙂
Ok, nu stim cat e de grozava ideea asta de investigatie, dar la asta ne-am gandit aseara. Maine probabil ca ne-am gandi la altceva, doar ca maine n-o sa ne mai jucam de-a jurnalistii de investigatie (daca chiar vreti sa stiti, o sa ne jucam de-a sefii RATB-ului). Pana atunci, voi ce-ati face daca ati fi jurnalisti de investigatii?
Daca fragilematter ar fi jurnalist de investigatie ar avea o mare problema, pentru ca are idei multe, dar n-are skill-uri si vointa sa le expuna cum trebuie. Presupunand totusi ca nu are problema asta, ar incepe prin a se inviestiga pe el insusi, pentru ca cei investigati nu stau pur si simplu si asteapta sa termini de documentat firul, asa ca trebuie sa stie si sa accepte riscurile.
Completand si pasul asta, s-ar orienta spre tunurile mici care pun pe butuci proiecte ce ar fi de un real folos locuitorilor, nu neaparat de pe piata imobiliara.
Dar fragilematter s-ar feri de zvonistica mai abitir decat dracul de tamaie, pentru ca o investigatie e degeaba daca nu are dovezi concrete si obiective care sa o sustina.
eu una sunt foarte intrigata de proiectele care sunt initiate cu mare pompa, dupa care raman in stand-by pe o perioada nedefinita. acum imi vin in minte pasajul de la Basarab, pasarela de la Grozavesti.. si altele de care nu mai stiu nimic acu..dar imi vin in cap cand ma plimb prin oras si dau cu nasul de/in ele. 😛
multe se incep..si nu se mai duc la capat.. pe motive de schimbare de regimuri politice si tot asa.. de ce nu se continua? unde se blocheaza? in orgoliile si burtile viitorilor alesi sau exista motive realiste? sincer as vrea sa stiu…
Daca Ale ar fi jurnalist de investigatie, Ale ar incerca sa afle unde se duce tot bugetul ala de la educatie. De ce, in fiecare an, sunt scoli darapanate dar primarul isi mai trage un BMW, o vilisoara, o vacanta la Zürich.
Chiar as vrea sa stiu de ce se dau toti cu fundul de pamant si spun ca vor face, vor ridica invatamantul din mizerie, bla bla bla, si dupa aia, cad lati in papusoi. Asta chiar as vrea sa aflu.
@Doru Barbu: ok, zvonurile nu trebuie considerate adevarate fara dovezi; dar uneori ele te pot indrepta intr-o directie buna 🙂
@andra: varianta cea mai fericita la care ne putem gandi noi e asta: se aloca niste bani pentru un proiect, dupa care cresc preturile, banii nu mai ajung, se prelungeste termenul de executie s.a.m.d.
@Ale: pai uita-te pe lista asta (nu e completa, dar tot e ceva); despre rechizite am scris deja; mai sunt niste microbuze trecute la preturi exagerate + chestii populiste gen “bani de liceu”; echipament sportiv, unitati sanitare (whatever that means) s.a.m.d.
banii pentru salarii sunt mai putin de jumatate din buget, iar acolo nu e vorba doar de salariile profesorilor, ci si de salariile personalului administrativ.
as incepe sa fac cursuri de autoaparare si as cauta sa`mi iau permis de port-arma.
Pingback: Daca Gramo ar avea un ziar (nu online, ci pe print) at Gramo`s World