“Vecina noastra” sta pe strada de cateva luni. Si-au scos cativa jurnalisti bani de tigari pe seama ei, dar nu s-a intamplat nimic [insert nitica zmiorcaiala despre “futilitatea demersului de presa in zilele noastre” here]. Ea ne-a spus: “Saracia e cand nu ai casa”.
Acum cateva nopti s-a trezit cu picorul in flacari. Cineva i-a incendiat cortul. Merge zilnic la pansat si ii multumeste lui Dumnezeu ca a scapat doar cu atat.
E un om ca si noi – mananca, respira, spala (zilnic).
N-am vazut-o cersind niciodata. Noi, insa, am pornit centrala electrica de vreo doua saptamani.
Bun, bun… Presa nu a ajutat-o, dar acest post o va ajuta? Scrieti macar unde exact e batrana, poate ii poate cineva face, macar temporar, rost de un adapost. A ne uita la batrani care locuiesc pe strada, a ofta, a le da poate un pachetel cu mancare si a le pune poza pe blog nu va ajuta pe nimeni niciodata la nimic. Sunt saraci in romania. Stim. Deja in stadiul de cifre intr-o statistica mi se pare destul de incomod, dar marturisesc faptul ca mi-ar sta in gat fiecare dumicat sa locuiesc timp de cateva luni langa o batrana care locuieste in strada si eventual sa-i plang de mila de la caldura centralei in timp ce ea moare de frig…
@racusoara: cam multe presupuneri lipsite de orice baza despre ce facem si ce nu facem noi, de ce am scris acest post s.a.m.d. sorry, dar nu asta e modul civilizat in care se incepe un dialog.
… şi pe zi ce trece parcă sunt din ce în ce mai mulţi oameni precum vecina voastră . 🙁
“Adevărata personalitate a unui individ este redată de felul în care tratează o persoană care nu-i poate oferi nimic în schimb.”[Ann Landers]
@Hector Brutacu: foarte frumos citatul; nu stim daca numarul oamenilor saraci din ro e in crestere sau nu, dar impresia noastra e ca societatea civila inca nu are initiative destul de puternice in domeniul asta; mentalitatea de tip “saracia e treaba statului” pare sa fie (inca) dominanta 🙁
si totusi, pe tanti, pentru un pachetel de mancare daca trecem prin zona, unde o gasim? o casuta nu ii putem oferi, dar sa-i mai usuram un pic frigul cu-o hainuta si o patura s-o putea…
va jur ca era sa fac acelasi lucru ca si voi! in drum spre gradinitza, de strada dragos voda, locuieste de vreo cateva zile o femeie cu copil mic in strada, cu toata mobila parcata pe trotuar, acoperita cu plastic, cam ca in pozele voastre. mi-a trecut prin cap s-o fotografiez, s-o pun pe blog. dar cumva mi-a fost jena, rushine, nu stiu. m-am gandit si ca nu stiu daca ar ajuta-o asta cu ceva…
Gramo, in legatura cu ce a scris racusoara, va atacati. Imi pare rau sa o spun, pentru ca eu chiar va plac si citesc totul cu placere, chiar daca nu las comment-uri tot timpul. Dar va atacati.
Un gest minunat sa scrieti despre batrana, sa puneti poze, sa aratati cititorilor conditiile mizere in care traieste. Dar de la asta si pana la “N-am vazut-o cersind niciodata. Noi, insa, am pornit centrala electrica de vreo doua saptamani.” e cale lunga. Chiar era nevoie sa ne spuneti de centrala? Chiar trebuia sa mentionati frigul din Bucuresti in timp ce voi va bucurati de un acoperis?
Un gest poate mai frumos ar fi fost sa scrieti despre cum o putem ajuta. Unde sta? Ii aduce cineva ceva de mancare vreodata? Voi cum ati ajutat-o, exact? Nu ca lauda de sine, ci ca exemplu. E usor sa stam in apartamentul nostru frumos, renovat, cu centrala in timp ce o femeie moare de frig pe strada. Si, nu-i asa, nu e singura care sufera.
@lunna: pe tanti o gasiti aici; daca faceti ceva, spuneti-ne si noua, pls!
@mara: noi nu ne-am inchipuit ca prin postul asta o sa o ajutam cu ceva pe femeia respectiva; dupa cum spuneam, nu s-a intamplat nimic nici dupa ce cazul ei a aparut in mass-media traditionala;
dar am vrut sa luam parte la blog action day; iar tema era saracia; atitudinea de genul “Sunt saraci in romania. Stim.” ni se pare supernashpa; asa ca nu v-am aratat o statistica sau o stire de la tv, ci un om real, pe care il cunoastem, cu care am vorbit.
Multi se poarta de parca oamenii saraci ar trai intr-o alta lume. Ii ignora, sau baga textul cu mila. Mila nu face altceva decat sa caste o prapastie intre tine si cel de care iti e mila.
In afara “orelor de lucru”, nici macar cersetorii nu vor sa te porti ca si cand ti-ar fi mila de ei (am stat de vorba cu cersetori, stim ce spunem). Noi pentru oamenii care sunt intr-o situatie proasta avem compasiune, dar nu mila.
Ideea e simpla. Oamenii saraci sunt ca noi, doar ca traiesc mai prost. E foarte usor sa-i ajuti. Poti sa vorbesti cu ei, sa afli care e povestea lor, sa-i intrebi “te pot ajuta cu ceva”, iar daca ai posibilitati, sa o faci. Fara tam-tam, fara lacrimi de crocodil si patetisme telenovelistice (vai, imi sta mancarea in gat cand stiu ca mor copiii de foame in Africa), fara gesturi eroice (nu mai am decat 10 lei pana luni, ia dumneata 5 etc.).
Revenind, fiindca am scris cam mult. Nu ne-am propus sa o ajutam pe batrana cu postul asta. Ne-am gandit, in schimb, ca poate pentru unii dintre cei care intra aici oamenii saraci nu vor mai fi invizibili.
@Ale: intrebarea normala era “ce pot sa fac pentru oamenii saraci pe care ii intalnesc eu?”, nu “ce face Gramo pentru batrana din poza?”
poate citesti si comentariul de mai sus;
p.s.: nu stam intr-un apartament renovat; stam intr-o garsoniera pe care am zugravit-o singuri in toamna asta; si abia de putin timp au inceput sa ne ajunga banii de la o luna la alta; iar in textele de genul “vai, nu tie mila…” sau “vai, ar trebui sa iti fie jena ca traiesti in conditii mai bune…” s.a.m.d. nu vedem decat o gargara pe care, de obicei, o deverseaza oamenii care nu fac nimic.
p.p.s.: nu prea ne pasa daca ne citeste cineva cu placere sau nu; ni se pare mai important, daca ne citeste cineva, sa inteleaga ce spunem si, daca i se pare ok, sa tina cont de ceea ce spunem.
ar trebui sa dati adresa, poate cei care va reproseaza ca n-aveti mila si ati mai si dat drumul la centrala or sa vina si or ia pe batrana la ei acasa.
@uv: vezi mai sus
Exact aceeasi reactie am avut si eu, ca aceea din primul comentariu, ba chiar mai agresiva. Pune linkul cu adresa in continutul articolului, pentru ca multi nu citesc comentariile.
Ma mir ca nu ati amintit nimic despre demersurile pe care le-ati facut catre un camin de batrani sau catre directia de protectia varstnicilor, pentru ca nu cred ca nu ati facut asa ceva pana acum. Si tot nu imi vine sa cred ca mara care comenteaza mai sus trece zilnic pe langa un copil in strada, cand poate suna la protectia copilului si sa le spuna cazul.
gramos, a fost o intrebare retorica, n-o sa o ia nimeni acasa, de-aia nu inteleg de ce se supara ei pe voi. Alma,e o idee buna sa dea gramos telefon, dar eu tot nu inteleg reactia ta agresiva. eu stiu ca pe tine te dor lucruile astea foarte tare, dar sfaturile bune se dau fara nervi.
uv, doar nu crezi ca i-as fi pocnit pentru ca nu i-a dus capul sa faca nimic pentru femeia aceea. reactia a fost in interiorul meu. daca nu era, treceam mai departe. sper sa putem face ceva pentru ea, nu numai poze.
@uv: da, acum e limpede (initial nu era clar); legat de faza cu telefonul, nu avem cum sa sunam cu privire la un caz pe care l-a intalnit mara.
@alma: cateva sfaturi:
1) pls, citeste comentariile de la un post, inainte sa scrii.
2) abtine-te de la presupuneri cu privire la oamenii pe care nu-i cunosti (“nu i-a dus capul sa faca nimic” e o chestie care merge, in cel mai bun caz, atunci cand vorbesti cu persoane foarte apropiate despre niste prieteni comuni, nu aici)
3) daca chiar vrei sa faci ceva pentru oamenii saraci, ocupa-te de cei pe care ii intalnesti tu personal (ne e greu sa credem ca nu cunosti pe nimeni cu probleme)
4) incearca sa nu ai o atitudine agresiva fata de alti comentatori de aici (ce face si ce nu face mara e treaba ei, nu treaba ta)
voi n-o stiti pe Alma, ea chiar se implica direct. Alma, nici pe mine nu m-ar fi dus mintea unde sa sun. as fi povestit pe blog si gata. daca vrei, fa o lista de asociatii care se ocupa de copii, batrani, animale si posteaz-o la tine pe blog. si eu o postez la mine, si daca vrei, facem si un site separat cu ele. mai am in plan un proiect de-asta impreuna cu o amica din iasi, daca vrei iti povestesc.
si Alma, nici tu nu ii stii pe gramosi:)
daca vrei de 3 ori!?
puteai sa incepi prin a-mi multumi ca te-am comentat. dar nu te-a dus capul =)).
@uv: succes cu proiectul!
@alma: pe viitor comentariile tale nu vor mai aparea in Gramo’s World decat dupa moderare.
asa au aparut si pana acum =)).
ca sa nu credeti cumva ca m-a dus capu f departe, am sa va povestesc mai mult: proiectul ala e doar un viitor site al unui orfelinat, cu o sectiune despre ceea ce ar putea face un iesean pentru copiii de acolo:poate voluntaria, plimba cate un pusti in wekeend prin oras, participa la serbari, dona obiecte casnice, haine si mancare. deja au voluntari.
unii vor sa ajute dar nu stiu cum, iar sectiunea aia se poate extrapola la orice orfelinat din iasi. o sa punem acolo adresele si tot.
nu ca e treaba ieseanului mai mult decat a statului, bineinteles.
Pingback: So,… cum a fost la Blog Action Day 2008? at Gramo`s World