Spre sfarsitul lui ianuarie 2007 Gramo se plimba prin fata pe la unibuc. A vazut un vinil. Costa 70 de mii de lei vechi. In ciuda faptului ca nu stia unde o sa-l asculte, Gramo a cumparat discul ala. De ce? Fiindca i s-a parut important. Asa a iesit postul asta.

Nu e nici primul, nici ultimul post scris de Gramo in engleza. Un “distins poet roman” s-a grabit totusi sa ne apostrofeze:

:)) o sa te omoare dementa asta cu traficul, omule :)) o sa ajungi sa scrii abureli în 100 de limbi :))

Ce rost ar fi avut sa-i explicam de ce ni se pare important sa contribuim la o chestie care se cheama “cyberculture” sau sa-i spunem ca uneori scriem in engleza tocmai fiindca vrem sa punem o bariera lingvistica intre Gramo si anumiti oameni? 🙂

Toata povestea ni se pare acum, cand ne gandim la ea, extrem de ridicola. De fapt, la fel ni s-a parut si atunci. De ce? Uitati-va la primul link care apare in trackback-ul postului respectiv (iar apoi aici). Think: in timp ce te citeaza unul dintre cele mai importante bloguri din lume, un romanas iti lasa un comentariu plin de ranchiuna.

p.s.: N-avem nimic cu domnul poet. Dar faza asta ni s-a parut, intr-un fel, simptomatica.