[daca nu stiti sau nu va mai aduceti aminte ce e cu povestea lui Macarie, posturile mai vechi sunt astea: 1, 2, 3, 4]
Dupa somnul de dupa-amiaza Macarie se trezi plin de energie. Acum putea sa plece de la servici si sa mearga la fabrica de pompe. Ajunse acolo destul de usor. Cu tramvaiul. Isi lasa buletinul la poarta si se duse sa caute biroul “Distributie”. Se rataci, bineinteles, pe holuri. Se ciocni din greseala de o doamna.
Doamna era Cornelia. Datorita ciocnirii, ea isi scapa stampila. Macarie o ridica si i-o inapoie, galant. Apoi, datorita unui prost obicei pe care si-l formase lucrand cu diferite carti vechi, isi mirosi intr-un gest reflex degetele. Tocmai se pregatea sa o intrebe pe Cornelia unde se afla biroul “Distributie”, dar in schimb se stramba si spuse: “Doamna, dar e revoltator! Ce faceti cu stampila aia de pute in halul asta?”
Cornelia era si asa destul de amarata. Intr-un acces de sinceritate, raspunse: “Ah, ma scuzati! Stampila o tin in fund.”
“E o gluma, nu?” – raspunse Macarie.
“Nu e nici o gluma. Asta e situatia.” – raspunse Cornelia. La care Macarie nu mai stiu ce sa spuna.
“Stiu, ar trebui sa am mai multa grija.” – continua Cornelia. “Dar e abia a doua zi de cand umblu cu stampila asta in fund, inca nu sunt obisnuita…” Macarie intrerupse: “Nu e treaba mea sa ma bag, dar sunt foarte curios. E o curiozitate pur teoretica, va asigur. Ati putea sa-mi spuneti de ce faceti asta?”
Cornelia abia astepta. Simtea ca in fata acestui necunoscut grasut si bonom se poate destainui in voie. Ii povesti lui Macarie pe nerasuflate situatia.
“Dar e revoltator!”, exploda Macarie. “Ar trebui sa-l reclamati pe seful dumneavoastra! Astfel de oameni trebuie sa fie pedepsiti aspru.”
“Eu nu pot sa fac nimic. Intelegeti, nu vreau sa-mi pierd slujba. Daca trebuie pedepsit, sa-l pedepseasca Dumnezeu”, raspunse Cornelia, ridicandu-si discret fusta pentru a strecura stampila la loc. Macarie nu observa insa aceste gesturi. Povestea cu stampila ii fugise deja din minte. O intrebare mult mai importanta ii ardea acum buzele. Spuse: “Credeti in justitie divina?”
Okaaaaaay…deci azi sunt pusa pe discursuri feministe :p
Deeeci- daca tu, femeie, ii permiti unui nenorocit scarbos si (insert ce insulte urate mai stiti si voi ca io sunt in pana de inspiratie) sa abuzeze de tine cum vrea muschiu’ lui de bou, si nu faci altceva decat sa astepti sa aibe grija Doamne-Doamne sa-i cada o caramida in cap- pai atunci, soro, nu stiu cum sa-ti spun dar ii cam incurajezi atitudinea…. Cornelia ar trebui sa faca asa: sa-l dea in judecata pe sefa-su, sa-i arunce curu’ gras de misogin la zuhaus pentru ‘jpe ani si sa incaseze o despagubire destul de mare incat sefu’ respectiv sa trebuiasca de-acum incolo, dupa ce eventual iese de la mititica, sa lucreze la Mc’Donalds ca sa-si poata plati o paine…
Asaaaaa…a sunta hestia asta a Eve Ensler? Sau a Eloa? Imi cer scuze pentru afurisenii, dar nu m-am putut abtine…
Stiam eu un banc care zicea cam asa: un calugar se arunca in pa ca sa testeze daca Doamne-Doamne are grija e el. si era omu’ pe punctul de a se inec- si vine o bara; incearca aia sa-l salveze, calugarul- nu, nu vreau, pe mine o sa ma salveze Dumnezeu. Inca vreo 2 minute- vine un vapor. La fel- nu vreau sa ma salvati, ca o sa ma salveze Dumnezeu. Vine un elicopter- la fel. Pe urma calugarul se ineaca , moare si ajunge la Dumnezeu, pe care il intreaba: ‘Doamne, de ce nu m-ai salvat?” la care Doamne-Doamne ii raspunde: “Bai, imi pare rau, ti-am trimis o barca, un vapor si un elicopter…”
@Raluca Hippie: ok, ai dreptate, dar asta e o poveste 🙂 mai mult, e o poveste un pic nerealista (asta e o chestie asumata) – un bibliotecar si o functionara de la fabrica de pompe (cu stampila de rigoare in locul stiut) se pregatesc sa discute despre justitia divina 🙂
this is supposed to be fun 🙂
Nu vreti s-o facem collaborative writing? K creez eu un personaj- avocata ultrafeminista care o sa-l dea in judeta pe sefu’ si o sa-l arunce in puscarie… si avand in vedere exact ce anume voia el sa faca cu Cornelia- sa pateasca si el ceva- intelegeti voi, stiti ce se spune ca poate pati un barbat la puscarie…. Aia ar fi justitie divina 😀
(Ok, acum exgerez urat de tot, asta nu e ceva ce sa-i doresti unei fiinte relativ umane, indiferent cat de naspa ar fi personajul, si mai ales nu e ceva ce sa-l rogi pe Doamne-Doamne sa faca, dar cum ati zis si voi- this is supposed to be fun)
Pingback: Fragmente « Gramo`s World