Si aici si pe alte bloguri. Cand scrie cineva un post mai lung si mai serios sunt putine comentarii. Cele mai multe comentarii sunt la posturile care nu depasesc 3 paragrafe.
Iar genul asta de feedback chiar pare sa-i faca pe unii bloggeri sa scrie posturi mai scurte. Si chiar mai superficiale. Cum ar fi asta, de pilda. 🙂
ce-o sa mai comenteze lumea !
Pai o eventuala explicatie ar fi asta: daca scrii totul in post omul nu mai are ce adauga decat daca pui semnul intrebarii la sfarsitul postului ( se practica 😉 )
Deci o postare ampla e foarte explicita si nu lasa loc de echivoc insa una succinta poate da loc la mult mai multe speculatii, in functie de intelegerea si inteligenta cititorilor-comentatori.
Intr-adevar, ai dreptate 🙂
o, da 😀
asta am observat ;i eu. :))) explicaţia e simplă: lumea priveşte blogăreala ca entertainment, şi se sperie de postările prea serioase. 🙂
Fix la asta ma gandeam si eu exact in momentul asta 🙂 Sunt multi oameni tranzlatati pe web din viata artistica/literara/serioasa care se apuca sa faca literatura pe blogurile lor, si facand asta parca sunt un pic pe langa. Nu vreau sa citesc metafore si comparatii pe un blog, mie spune-mi in 3 propozitii ce crezi, ce ti s-a intamplat sau ce parere ai despre, scurt si cat la mai obiect, ca altfel risti sa ma pierzi.
nu prea mai am rabdare sa citesc posturi lungi. si nici timp. plus ca e si asta o mica arta, sa nu pierzi cititorul pe parcursul textului 🙂
Poate că majoritatea nu pot înÅ£elege posturile mai lungi ÅŸi profunde. Poate nu e doar vina celui ce a scris. Nu cred că trebuie să ajungi să faci chestii superficiale ca să ai priză la public, aÅŸa fac ÅŸi posturile TV româneÅŸti…
Nu lungimea postului e problema, ci cum e scris si ce e scris in el.
Am posturi lungi (de ex. cele cu cu eco-ipocriziile, cu elevii sau cu pitzipoancele) cu zeci de comentarii… iar la traficul meu, zeci de comentarii inseamna sute.
Oricum, in general raurile de text sperie lumea; daca un post devine prea lung, ori il spargi in mai multe posturi, ori il formatezi gigea, cu sub-headere si multe imagini.
Mai important decat formatarea, insa, cred ca sunt subiectul si stilul. Daca o dai in bara cu oricare din astea doua, ai pierdut cititorul.
Un exemplu de blog care combina un stil foarte bun, o formatare grozava si subiecte foarte interesante ar fi betterexplained punct com.
G.
lumea nu prea are timp şi răbdare să citească posturi lungi, de-aia! iar la postul ăsta, ai 8 comentarii până acum. e de bine?
posturile mici şi dese, cheia marilor succese! 😀
da, la posturi scurte si la obiect imi vine cheful sa aprob. Sau sa dezaprob. Pe alea lungi pana le citesc uit daca aveau doua, trei sau mai multe idei. Si daca le aprob, sau dezaprob dupa caz, pe care din ele? Corect?
@oceanograful: ha!
@limpede: o, dar se poate scrie un post destul de lung fara sa scrii totul 🙂
@emberke: Gramo iti multumeste din suflet pentru acest comentariu! 🙂
@nada: si tie! 🙂
@Lorena: da, ne-am gandit si noi la asta; blogurile se citesc mai mult la cafea, intr-o pauza de lucru la servici sau la scoala s.a.m.d. cu Woopra cred ca am vazut ca un vizitator sta la noi pe blog, in medie, cam 5 minute; atat; e normal sa nu iti bati capul cu chestiile serioase.
partea mai arzatoare in chestia asta nu e insa explicatia; ce faci cand descoperi ca lucrurile stau asa?
@mihai: ok, dar unele chestii nu se pot spune scurt, chiar daca nu te apuci sa bati campii; cu ele ce faci?
@mara: da; e genul de arta de care Kant habar n-avea 🙂 daca ar fi trait in zilele noastre si si-ar fi facut blog, probabil ca nu i-ar fi lasat comentarii aproape nimeni 🙂
@Alexandru Dumitrascu: da, de acord ca nu trebuie sa ajungi sa faci chestii superficiale; ai putea, de pilda, sa ignori publicul si sa scrii pe blog asa cum ai scrie intr-un jurnal personal.
@Geo: aha, 10x!
@alleks: don’t get us wrong, nu ne plangem de lipsa comentariilor; uneori nu avem timp sa raspundem la toate 🙂
@monsoux: de acord; un post in care se sustine ceva ar trebui sa aiba in centru o singura idee; dar argumentarea se poate lungi uneori; si atunci ajungi in aceeasi situatie – un post mai lung, centrat pe o singura idee, la care aproape nimeni nu mai reactioneaza (sau reactioneaza cu o poanta legata de prima sau ultima propozitie a postului and so on)
Asa mi s-a parut si mie pana am dat peste Dulce Mahala. Nu stiu cum, acolo si posturile sunt mari, si comentariile multe (si cateodata mari si ele). S-ar putea sa fie un caz special in blogosfera, dar exista.
Si mai e un lucru – la gramo m-am obisnuit cu postari dese, postul de azi dimineata de la voi poate sa fie outdated imediat si pana seara sa mai apara inca 4 noi posturi. Daca comentez peste un post vechi e ca si cum as vorbi peste altii, despre subiectul lunii trecute, care nu mai intereseaza pe nimeni.
@mih: da, foarte misto observatia! am vazut ceva de felul asta la Jeg – el scrie posturi lungi si rare; timp de o saptamana lumea comenteaza la acelasi post si incep sa se lege uneori discutii interesante;
“e ca si cum as vorbi peste altii” suna, totusi, ciudat; tocmai asta e farmecul unei conversatii online – indiferent ca e pe un blog, forum, chat, grup de discutii etc. – toata lumea poate vorbi in acelasi timp; nimeni nu vorbeste peste altcineva;
am inteles, totusi, ceva; asa cum pe site-ul unui ziar nu prea mai are rost sa comentezi la stirile de ieri, si pe un blog nu pare sa mai aiba rost sa comentezi la posturi mai vechi – la cele care nu mai apar pe prima pagina, cel putin; la posturi mai vechi comenteaza doar cei care ajung intamplator pe blog cu o cautare in google;
de acord, asa procedeaza majoritatea cititorilor de bloguri (Gramo included); uneori, insa, analogia cu ziarul strica; in unele posturi oamenii urmareasc niste idei care nu au neaparat legatura cu vreun eveniment petrecut in momentul respectiv – sunt chestii, asaaaa, atemporale (genul de chestii care se preteaza cel mai bine la publicare cu time stamp 🙂 )
Gramo incearca uneori sa faca asa: pune un post de genul ala, dupa care incearca sa mai deschida discutia intr-un alt post s.a.m.d.
Da, asha e. Acquiesez. Si, in consecintza, n + 1.
I’auzi, i’auzi! Asculta! Variatziile Goldberg. Tocmai au inceput. Stai sa-l dau mai tare…
🙂
Depinde È™i de primele comentarii la un articol … Ele pot stârni interes sau pot fi un capac discuÈ›iei.
@gramo: când descopăr că lucrurile stau aşa, fac un ritual de purificare mayaşă şi îmi pun un vas de flori în colţul Feng Shui al prosperităţii, apoi intonez un cântec balinez de război 🙂
Şi în cele din urmă scriu cum simt. Mai lung, mai scurt sau mai monosilabic, în funcţie de toane. E mai important să fiu onestă, decât să am trei sute de comentarii.