Iulian ne-a provocat sa vorbim despre asta. Ceea ce o sa si facem. In trei parti. Prima e dedicata formularii propunerii de modificare a Legii audiovizualului, a doua e dedicata argumentului din Expunerea de motive, iar a treia e dedicata unor obiectii.

1) Propunerea de modificare

1. Dupa alineatul (7) al articolului 28 se adauga un nou alineat (7¹) cu urmatorul continut:

(7¹) – Programele de stiri ale posturilor de televiziune si radio contin, in pondere egala, stiri cu teme pozitive si, respectiv, negative.

Nu, nu contin. De ce si-ar dori cineva sa introduca intr-o lege o afirmatie falsa? Weird! 🙂 Bine, probabil “legiuitorul” dorea sa spuna “trebuie sa contina“. Asta e, totusi, un detaliu neinsemnat. Sa trecem mai departe.

Despre “pozitive si negative” a vorbit multa lume. Daca spun ca un criminal in serie a fost prins de politie, dau o stire pozitiva, intr-un sens, dar s-ar putea ca descrierea violentelor din timpul arestarii sa fie perceputa ca negativa.

Stirea ca statul va da multi bani pentru construirea de locuinte in Bucuresti pentru pensionarii din agricultura suna ca o stire pozitiva, si poate va fi perceputa asa de unii pensionari, dar pentru alti oameni e o stire proasta – statul cheltuieste bani publici intr-un mod iresponsabil.

In plus, unele stiri nu par sa fie percepute nici ca fiind pozitive, nici ca fiind negative. De pilda, stirea ca unii cercetatori cred ca sunetul specific viorilor Stradivarius se datoreaza densitatii lemnului folosit in constructia lor (vezi aici).

Pe scurt, distinctia “stiri pozitive /vs/ stiri negative” e formulata in termeni ambigui (in ce sens pozitiv sau negativ – ca impact psihologic, social, economic? pozitiv sau negativ pentru cine?) si nu acopera domeniul stirilor in mod exhaustiv.

Dar sa presupunem ca ar fi vorba, de fapt, doar de stiri cu omoruri, violuri si alte nenorociri. Sa zicem ca astea ar fi “stirile negative”. Mai exista, in formularea legii, inca o ambiguitate, in expresia “programele de stiri”.

Exista cel putin doua interpretari: (1) fiecare program de stiri ar trebui sa contina stiri “negative” si “pozitive” in proportie egala; si (2) stirile aparute in toate programele de stiri de pe parcursul unei zile ar trebui sa fie, in proportie egala, “pozitive” si “negative”.

In plus, probabil ca “legiuitorul” nu doreste sa forteze posturi de televiziune precum TVR1 sa introduca stiri cu omoruri, talharii si violuri, asa ca n-ar fi trebuit sa spuna, pur si simplu, “in proportie egala”, ci ceva de genul: “stirile cu tema negativa nu trebuie sa depaseasca jumatate din totalul stirilor difuzate in cadrul programelor de stiri”.

Mai ramane, totusi, o ambiguitate. Jumate din ce? Din numarul stirilor sau din timpul de difuzare? Ce anume poate fi controlat mai usor de catre un post de radio sau de televiziune? Numarul stirilor, probabil, fiindca nu poti sti de la bun inceput cat timp o sa i se acorde fiecarei stiri. Dar sa trecem si peste asta.

Prin urmare, propunerea la care o sa ne raportam, mergand pe interpretarea cea mai generoasa, este ca in programele zilnice de stiri ale posturilor de radio si televiziune ponderea stirilor in care doar se relateaza evenimente violente lipsite de mare relevanta sociala, politica, economica s.a. n-ar trebui sa depaseasca jumatate din numarul total al stirilor.

2) Expunerea de motive
Ni s-au parut importante urmatoare afirmatii:

Studiile de specialitate evidentiaza, fara echivoc, escaladarea bolilor cronice ca urmare a starilor psihice depresive.

Stiinta demonstreaza ca starile emotionale si psihice negative conduc in mod cert la imbolnaviri.

Toate grupele de varsta sunt afectate de aceste fenomene nocive.

Este cunoscut ca manipularea si autoritarismul penetreaza mult mai usor persoanele cu afectiuni emotionale si psihice.

In sprijinul lor, proponentii modificarii de lege indica doua lucrari:

1. Tehnica invatarii rapide, autori Sheila Ostrander, Lynn Schroeder si Nancy Ostrander, editura Amaltea, Bucuresti, 2002
2. Strategii pozitive de munca si viata. scrisa de Tom Rath si Donald O. Clifton, editata de Fundatia Gallup

Totusi, lucrarile indicate nu sunt studii de specialitate (si ar putea fi cu greu acceptate drept lucrari stiintifice – literatura motivationala nu e stiinta). Nici in cadrul lor nu sunt citate studii de specialitate, ci articole din ziare, iar atunci cand sunt invocate opiniile unor specialisti, acestea nu privesc afirmatiile facute de autori, ci alte lucruri. Iar “este cunoscut ca” nu se sprijina pe nimic (in plus, al doilea exemplu oferit in Expunerea de motive are prea putina legatura cu subiectul – “stirile cu tema negativa”).

Sa incercam insa sa vedem care ar fi argumentul oferit de domnii Ghise si Funar. Difuzarea stirilor “negative”, lasa sa se inteleaga dansii, are efecte proaste asupra starii psihice a publicului. Starea psihica proasta poate duce la depresie, iar depresiile duc la o stare de sanatate proasta. In plus, oamenii care au o stare psihica proasta sunt mai usor de manipulat.

Legaturile sunt fragile. Cati dintre cei care se uita la stiri “negative” ajung la depresii? Unora stirile cu crime si violuri le trezesc sentimente de compasiune, de pilda. Cati dintre oamenii deprimati ajuns sa aiba si probleme de sanatate sau sa fie manipulati cu usurinta? Pe scurt, efectele expunerii la stiri “negative” sunt greu de determinat.

Dar chiar daca am accepta ca exista astfel de efecte, ar fi justificata propunerea? (nota pentru doamna de la Elle: dupa ce arati ca un argument pleaca de la premise discutabile, poti sa arati, in plus, ca teza nici macar nu reiese din premise; asta inseamna “chiar daca am accepta X”)

Tot ce reiese din ceea ce se spune este ca trebuie sa gasim o solutie pentru a preintampina aceste efecte. Si consumul de alcool are efecte proaste asupra sanatatii si ii face pe oameni mai usor de manipulat. De unde reiese, probabil, ca trebuie sa facem ceva in privinta asta, dar nu si ca ar trebui sa facem ceva la nivel legislativ. Poate exista alte solutii mai bune – educarea oamenilor, de pilda.

3) Obiectii
Sa trecem in revista cateva obiectii pe scurt:

• Legea e greu de aplicat (sau inaplicabila) – cine ar sta sa numere, zilnic, stirile care apar la toate posturile de radio si televiziune, sa le recunoasca pe cele “negative”, sa vada ce pondere au s.a.m.d.? De cati angajati ar fi nevoie pentru asa ceva si de cati bani (publici) pentru salariile lor?
• Legea nu e eficienta – cei care nu doresc, pot evita si acum stirile “de la ora 5”, iar cei care tin neaparat, pot sa se uite doar la ele; e ca si cand ai da o lege prin care sa obligi magazinele de bauturi alcoolice sa vanda si sucuri – alcoolicii or sa isi cumpere tot bauturi alcoolice
• Legea incalca niste principii la care tinem (sau poate avea drept efect incalcarea acestor principii) – libertatea presei, libertatea publicului de a alege cum vrea sa se informeze, neinterventia statului in procesul de informare, etc.
• Legea nu este necesara – singura varianta in care ar putea fi aplicata o astfel de reglementare ar fi ca ea sa fie inclusa in regulamentele interne ale posturilor publice de radio si televiziune; dar la nici un post public ponderea stirilor “negative” nu depaseste jumatate din numarul stirilor difuzate zilnic; de altfel, situatia e asemanatoare si la posturile private

Pe scurt, propunerea de modificare a Legii audiovizualului nu e justificata. E discutabil ca efectele pe care e menita sa le preintampine exista, ca ar putea sa le preintampine, daca acestea ar exista, si ca intr-o asemenea situatie succesul unei astfel de propuneri ar compensa efectele ei negative asupra libertatii presei si a cetatenilor in genere.