Dupa cativa ani (trei, mai precis) mama iepurelui Bastroe a murit si ea. Iar Bastroe a inceput sa fie dat uitarii. Ispravi interesante nu a mai facut, in afara de faptul ca la un moment dat a inviat. Acest lucru s-a petrecut in felul urmator.
Dumnezeu, in marea sa bunatate, a facut un miracol. Ca urmare, Bastroe s-a trezit in padurea in care obisnuise sa traiasca in tinerete, chiar pe locul unde incercase, in ziua mortii sale (in urma cu 50 de ani), sa manance o bucata de branza.
In mod ciudat, avea si blanita murdara de praf. S-a curatat bine si a plecat sa se plimbe prin padure.
SFARSIT
Din poza sa intelegem ca Bastroe ar putea fi remotely related cu iepurele-rata al lui Wittgenstein? :))
π pacat ca s-a terminat
@Doru: Joseph Jastrow
@Xander: da, si noua ne pare rau π
for what it’s worth, mie mi-a placut. si mie nu-mi plac multe chestii. cu respect, alex.
Mi-a placut. Felicitari !
Bine ca s-a terminat!:) De cand am inceput sa citesc bastroe(fonetique bastroa’) visez urat…va rog eu mult, daca-l mai omorati, nu-l mai inviati…de prea multe ori…:)
Eu il stiam de la Wittgenstein, dar si Joseph Kuhn s-a jucat cu conceptul… Thanks for the info π
@alecs & isuciu: 10x!
@Marius: gata, am terminat cu el π
@Doru: poate Thomas S. Kuhn π
Pingback: Reruns (30something) - cu iepurele Bastroe at Gramo`s World
Pingback: Gramo’s World in 2008 at Gramo`s World